Întoarcerea în Oz”: Un film Disney infiorător, în mod clar despre controlul minții
În anul 1985, producția Disney Întoarcerea în Oz, este descrisă de critici ca unul din cele mai terifiante filme pentru copii făcute vreodată. În timp ce multe din scene sunt un adevărat coșmar servit ca „hrană“ minților tinere, pelicula prezintă un amănunt și mai alarmant: filmul este de fapt despre o fetiță supusă unei lumi sadice prin controlul minții bazat pe metode traumatice.
Avertisment: spoilere gigantice în față !
Când filmul Întoarcerea în Oz a fost lansat în 1985, a fost primit cu o oarecare dezamăgire. Telespectatorii se așteptau de fapt la o continuare a clasicului film din 1939 Vrăjitorul din Oz, dar au primit în schimb o experiență mult mai sumbră. Dacă în filmul Vrăjitorul din Oz unele personaje ronțăiau și cântau despre acadele, în Întoarcerea în Oz, Dorothy era înfățișată ca fiind internată într-un spital de nebuni mizerabil, imobilizată de pat pentru a fi supusă torturii prin electroșocuri … iar apoi lucrurile au căpătat o turnură și mai gravă.
Descris de un critic ca fiind „rece, înfiorător și uneori terifiant“, Întoarcerea în Oz este tipul de film care te face să te intrebi de ce este promovat ca film pentru copii. Însă, atunci când îi ințelegi și descifrezi mesajele ascunse, acest motiv începe să capăte sens. Filmul este despre controlul minții telespectatorilor în secret/ascuns, care este cel mai sadic exercițiu practicat vreodată, iar cei din spatele său, au probabil o plăcere la fel de sadică de a speria spectatorii din întreaga lume.
Întoarcerea în Oz descrie simbolic oribilul proces de spălare a creierului prin metoda traumatizării experimentat de o fetiță. Cunoscut ca MKULTRA, controlul minții este un proces în care victima este supusă unor traume de o intensitate atât de mare încât le provoacă acestora deconectarea sau separarea de la realitate, ca mecanism de apărare a minții conștiente. Apoi, „programatorul“ crează un alter ego ce poate fi cu ușurință manevrat. (dacă nu știți despre ce vorbesc, citiți acest articol: The Origins and Techniques of Monarch Mind Control). Cu ajutorul fanteziei, Întoarcerea în Oz descrie de fapt procesul de programare a unei fetițe ce s-a rupt de realitate și a trecut într-o lume creată de către propriul ei „dresor“.
Vrăjitorul din Oz: instrumentul ocult de programare preferat, al elitelor
În articolul meu despre Vrăjitorul din Oz, am explicat cum a fost folosit acest film în MKULTRA ca instrument de programare a sclavilor controlați mental. În același fel, Dorothy trece „peste curcubeu“ pentru a evada în Tărâmul lui Oz; sclavilor mental, torturați cu brutalitate, li se cere practic să treacă „peste curcubeu“, să se smulgă din realitate, pentru a scăpa de tortura insuportabilă.
„Vrăjitorul din Oz a fost ales la sfârșitul anilor ‘40 ca punct de plecare al comunității Illuminati/ servicii de informații, pentru programarea controlului mental total bazat pe metoda producerii de traume. Pentru a întări efectul programării, sclavii de tip Monarch, sunt condiționați de detalii declanșatoare inserate pe parcursul vieții lor.“ – Fritz Springmeier, The Illuminati Formula to Create a Mind Control Slave
În timp ce Vrăjitorul din Oz a fost ales și manevrat pentru a ajunge un instrument de programare, Întoarcerea în Oz este specific construit să devină o odă adusă controlului minții. Bazată pe cărțile „The Land of Oz“ și „Ozma of Oz“ (Ozma este termenul atribuit pentru alter ego – NT) ale lui L. Frank Baum (cărțile cu nr. 2 și 3 ale seriei), producția Disney a adăugat poveștii o serie de elemente cheie pentru a o consacra controlului minții. De exemplu, în aceste cărți, Dorothy nu este pusă sub îngrijiri psihiatrice pentru tratament cu electroșocuri. De ce a fost adăugat acest amănunt tulburător în film?
Întoarcerea în Oz, urmează același script de bază, asemenea altor filme folosite în controlul minții cum ar fi Alice în țara minunilor, Labirintul si chiar Coraline: o fetiță curioasă ce evadează din realitate pentru a explora țara fanteziilor plină de distracție și aventură, unde nu se aplică nici o regulă. Însă, din perspectiva controlului minții, acel tărâm al distracției este de fapt un simbol al disocierii/ruperii, loc în care mintea evadează pentru a supraviețui traumei.
Haideți să analizăm ciudățeniile din Întoarcerea în Oz.
Întoarcerea în Oz
Filmul începe din locul unde se terminase Vrăjitorul din Oz. Dorothy este în camera ei și se tot gândește la magicul Tărâm al lui Oz. Mătușica Em este îngrijorată pentru ea, deoarece fetița nu a dormit îndeajuns pe timpul nopții. Ce face ea să rezolve situația? Se decide să îi aducă un „terapeut“ specializat în trezirea la realitate a pacienților săi prin electroșocuri. Asta e o grijă părintească foarte interesantă.
Dr. Worley îi spune lui Dorothy „știu exact ce te va inveseli! “ și îi prezintă mașinăria de terapie electroconvulsivă MTE.
În timp ce Dorothy umblă pe holurile spitalului, se aud foarte clar pacienți țipând sau plângându-se. Acest loc nu este altceva decât unul al implementării programării prin MKULTRA. Controlul minții nu a existat în secolul 19 (perioadă în care se petrece acțiunea filmului), așadar această parte a filmului a fost inventată de Disney.
Dorothy este dusă într-o cameră unde doctorul șef (aka programatorul șef) așteapta venirea mașinăriei MTE.
Totuși Dorothy pare a fi norocoasă. Chiar când dr. Worley pornește mașinăria MTE, se oprește curentul. În acest moment avem impresia că Dorothy a scăpat de electroșocuri datorită sincronizării perfecte cu oprirea curentului. Orișicum, restul filmului ne arată foarte clar că nu s-a întâmplat așa. Din nefericire Dorothy a fost supusă electroșocurilor, dar aceasta se subînțelege într-un mod subtil. Șocurile au fost atât de puternice încât i-au provocat lui Dorothy disocierea de realitate. Când luminile din cameră se sting, aceasta simbolizează dizolvarea nucleului personalității sale. Din acest moment, „aventura” lui Dorothy reprezintă de fapt procesul de trecere prin programare mentală pe timpul stării de disociere de la realitate. Ceea ce se întâmplă cu Dorothy imediat după momentul „stingerii“ este irelevant.
Când Dorothy îl întreabă pe Ozma despre persoanele care le auzise țipând, Ozma îi spune că sunt „pacienți deteriorați închiși în celule“. Cu alte cuvinte sunt sclavi MK.
Oz – tărâmul disocierii
Ozma o îndrumă pe Dorothy către Tărâmul lui Oz – ce simbolizează eul profund al sclavului disociat de realitate. Acest tarâm, fiind complet recreat/străin și manipulat de către dresorul său, Oz o aduce pe Dorothy la stadiul de străin în propria sa minte/personalitate. Lucrurile pe care ea le vede și le percepe sunt o versiune complet distorsionată a realității trăite de Dorothy în spitalul de nebuni.
Sunt câteva indicii ale faptului că, deși Dorothy pare a fi în Tărâmul lui Oz, fizic ea este de fapt într-un spital de nebuni. Primul, ar fi acela că toți oamenii ce apar mai devreme în ospiciu, apar și în Țara lui Oz… asta ca o versiune înfricoșătoare a felului în care un sclav MK disociază realitatea.
Asistenta șefă este „Marea Damă” a controlului mental al iluminaților, interpretarea unei mame sadică și strâmbă.
„Marea Damă a iluminaților va asista programatorul pentru a se asigura că copilului i se va implementa scriptul corect și că nu va interveni nici o ruptură psihotică menită să provoace pierderea minții victimei“ – Fritz Springmeier, The Illuminati Formula to Create a Mind Control Slave
Asistentul masculin este programatorul secundar care adesea este responsabil cu torturarea și traumatizarea victimelor. Din acest motiv el este perceput ca și căpetenia Wheelerilor, o gașcă de excroci ce poartă măști terifiante.
În termeni de specialitate, dr. Worley este șeful operațiunii, principalul programator al sclavilor MK. De aceea Dorothy îl percepe ca Regele Nome. Este stăpânul Tărâmului Oz deoarece este, implicit, stăpânul minții lui Dorothy.
Mai sunt și alte indicii care arată că Dorothy nu a părăsit ospiciul. Aceste indicii produc tristețe. Prietenii ei din Oz apar ca obiecte ce pot fi observate în ospiciu la începutul filmului. De exemplu, cel mai bun prieten al ei din Oz este de fapt mașinăria MTE.
Tik Tok a făcut parte din varianta originală a cărții scrise de L. Frank Baum, dar legătura/asemănarea acestuia cu mașinăria MTE a fost adăugată ulterior de către „bunii oameni ai Disney” care în mod evident au intenționat să imprime acestei povești o întorsătură MKULTRA macabră.
O aventură ce conduce la control mental
După ce părăsește ospiciul împreună cu Ozma, Dorothy ajunge în Oz – Oz reprezentând lumea sa interioară, psihicul său disociat/înstrăinat, al sclavului MK. Ca un străin în propria sa minte/piele/personalitate, Dorothy este supravegheată în permanență, așa cum sclavii MK se simt urmăriți în permanență.
Dorothy găsește rapid elementul esențial, Drumul Galben de Cărămizi ce o va conduce în Orașul Emerald. În lumea înconjurătoare a controlului mental Drumul Galben de Cărămizi, Yellow Brick Road, este de fapt calea plasată de către dresorul programator al minții pe care sclavul o urmează pe timpul programării.
„Sclavii de tip Monarch sunt îndrumați/educați să urmeze Yellow Brick Road. Indiferent ce lucru înspăimântător îi așteaptă pe cale, sclavul Monarch trebuie să urmeze Yellow Brick Road care le este pregătită de stăpânul lor. Pentru unii sclavi folosiți ca vedete locomotivă menite să indice drumul pentru alți sclavi, Drumul lor Galben de Cărămizi este cărarea pe care au fost obligați să o urmeze. Yellow Brick Road este pista de decolare de pe care, antrenați să decoleze, aceștia părăsesc lumea lor interioară asumându-și o alta. Yellow Brick Road de asemenea se pretinde a fi misiunea primită de către individ. Pentru a urma Yellow Brick Road presupune a înainta pe calea primită la comandă. Programarea de tipul Yellow Brick Road este plasată/inoculată/educată în mințile copiilor via Yellow Brick Road din povestea Vrăjitorului din Oz. Nu uita cuvintele cheie: urmați Yellow Brick Road” – Fritz Springmeier, The Illuminati Formula to Create a Mind Control Slave
Yellow Brick Road o duce pe Dorothy într-un loc abandonat unde toată lumea este împietrită.
Aducerea la viață a Țării din Oz devine misiunea lui Dorothy. Iar asta intenționează programatorul să facă de fapt.
Mombi – prima etapă a programării
După ce îi potolește pe macabrii Wheeleri, Dorothy pătrunde în castelul lui Mombi, vrăjitoarea cea rea (care este aceeși cu asistenta șefă de la ospiciu). Întâlnirea lui Dorothy cu Mombi implică faptul că Dorothy se află în decurs de programare de către asistenta șefă la ospiciu.
Castelul reprezintă lumea interioară a sclavului MK care este programat să se oglindească în ea la infinit.
„Oglinzile, multe la număr, sunt importante în programarea ocultă deoarece ele crează imagini. Crează așa de multe imagini interioare încât să dezorienteze. În programarea sclavilor Monarch, oglinzile sunt adesea folosite. În mintea sclavilor Monarch, sunt inoculate numeroase imagini. Sclavul vede mii de imagini peste tot in mintea sa.” – ibid.
Nu numai că această scenă tulburătoare este o hrană de coșmar pentru mințile copiilor, dar este pur simbolism MK. Colecția de capete reprezintă o varietate de alter ego/personalități ce pot fi instalate în mintea/personalitatea golită a sclavului.
După întâlnirea traumatizantă cu Mombi, Dorothy scapă din castelul cu oglinzi. Ea este acum pregătită pentru etapa finală a programării sale: întâlnirea cu Regele Nome aka Dr. Worley.
Regele Nome
Regele Nome trăiește într-o peșteră sub pământ, ce simbolizează adâncimea/profunzimea în care acesta a pătruns în lumea interioară a lui Dorothy. La început el apare fetei ca o față de piatră pe un perete.
Ca programator, el face toate regulile lumii interioare ale fetei și îi controlează structura. Îl vedem dărâmând ziduri, creând uși și invocând/însuflețind tot felul de lucruri. Ca un adevărat programator, începe prin a-și afișa latura plăcută, rezonabilă, îngăduitoare.
Regele Nome îi spune lui Dorothy „Știu exact ce ai nevoie să te înveselesc !”, adică același lucru pe care dr. Worley i l-a spus fetei înainte de a-i arăta mașinăria MTE. Ca un adevărat programator, Regele Nome îi propune un joc, o altă cale de fapt pentru continuarea programării. În timp ce jocul avansează, Regele Nome se separă de perete și devine din ce în ce mai uman.
Latura rezonabilă și răbdătoare a Regelui Nome nu durează însă mult. Ca un adevarat programator MK, o data ce jocul s-a sfârșit, se transformă într-un monstru înspăimântător ce are puterea de a sfărâma întreaga ființă a sclavului.
În timp ce Regele Nome se transfigurează într-un monstru gigant, dărâma toate zidurile peșterii – transformănd-o într-un iad în flacari. Astfel este prezentat simbolistic experiența intens traumatizantă prin care trece Dorothy, provocată de programatorul ei.
Dorothy reușește să scape din peșteră și să readucă la viață Țara lui Oz. Oare și-a învins dușmanii ? În timp ce pare că da, ea de fapt urmează scriptul de programare. Țelul suprem al programării MK este acela de a sparge nucleul personalității în bucăți alterate – și exact asta se petrece.
Celebrarea programării
După înfrângerea Regelui Nome, întreaga Țară Oz prinde viață. Deși este prezentat ca un fapt pozitiv, aceasta reprezintă mintea disociativă a lui Dorothy, devenită un sol fertil pentru programarea/ transformarea/ reînsuflețirea sa în alte identități.
În timpul celebrării, în timp ce Dorothy stă în fața oglinzii, reflecția ei este de fapt o altă persoană, respectiv Ozma.
Când Ozma se îndepărtează de oglindă, ea devine reală. Programarea lui Dorothy este completă acum iar Ozma, alter ego-ul programat al lui Dorothy este complet instalată în mintea/personalitatea sa. Ozma îi spune lui Dorothy:
„Te voi veghea din când în când și dacă vei dori să te reîntorci în Oz, îți voi îndeplini dorința.”
Cu alte cuvinte, Ozma, parte ființială a lui Dorothy, o poate readuce în Oz (în disociere) oricând.
Înapoi în Kansas, Dorothy realizează că, deși este în lumea reală, poartă după sine ceea ce s-a programat în mintea sa.
Concluzie
Deși Întoarcerea în Oz a fost considerat ca unul din cele mai înfricoșătoare filme pentru copii, înțelegându-i dedesupturile, il face un film diabolic. Trecând prin povestea sa înșelătoare, Întoarcerea în Oz îi păcălește pe privitori și îi introduce de fapt în povestea unei fetițe băgată într-un ospiciu de nebuni pentru a fi torturată, traumatizată și programată de niște sadici. Putem considera cu ușurință acest scenariu ca unul posibil real, folosit ca instrument de programare a sclavilor MK.
Folosind carțile lui L. Frank Baum ca sursă primară de inspirație, Disney a adăugat multe elemente noi acestei povești pentru a o transforma într-o odă a controlului mental. Înțelegând semnificația reală a filmului, înțelegem de fapt intenția reală a Disney și celor din spatele mass-media în general. Ei sunt Regii Nome și ne consideră pe noi un fel de Dorothy. E timpul să ne îndepărtăm/oprim din a urma Yellow Brick Road ca niște sclavi fără minte și să ne urmăm propria cale.
