https://www.youtube.com/watch?v=r5R04aXzwmA
Canoanele sunt canoane. Pai, daca-i dai omului astazi douazeci de metanii, imediat spune: „Vai de mine, dar cum sa fac eu douazeci?”. Daca-l opresc de la impartasanie doi ani de zile, imediat va spune: „Vai de mine, da’ cum sa nu ma-mpartasesc?” Dar pacatele, mergem si le-ncurajam, si nu mai tinem seama, ca daca nu pui oleaca randuiala in canoanele acestea, pierzi credinciosul si el nu mai vine la spovedanie. Omul modern a ajuns in stadiul acesta care este foarte grav. Dumnezeu il pedepseste si pe preot care dezleaga cu usurinta si il pedepseste si pe credincios care se bucura de aceasta dezlegare. Merg amandoi in acelasi cazan. Sa impartasesti cu nevrednicie?! Astazi e modern sa te impartasesti foarte des, si cu cat ne impartasim mai des (daca ne impartasim cu nevrednicie) cu atat ne imbolnavim sufleteste mai mult. Intai trebuie sa ne curatim, sa ne purificam, viata nu e atat impartasania, cat pregatirea aceasta pentru a pregati Sfanta Taina a Impartasaniei cu sangele pe care Hristos l-a varsat pentru pacatele noastre. Daca noi il luam asa… ca la bucatarie, la usa ne marturisim si la altar ne-mpartasim. Eram in scoala primara si ne duceam la spovedanie la inceputul postului, toata scoala in frunte cu invatatorul. Acolo incepea la spovedit cu invatatorul, intram apoi noi cate saizeci-saptezeci de copii, aduceam oua de acasa (pretul pentru spovedanie), si le puneam acolo intr-un cos si treceam la spovedanie. Preotul ne intreba: „Cati ani ai? In ce clasa esti”? „A treia, a patra”. „Faci 500 de metanii”. La sfarsitul postului, iar ne ducea la spovedanie si ne intreba: „Cate metanii ti-am dat?” „500” „Le-ai facut?” „Da.” „Bine. Treci la impartasanie”. Asa se facea instructia si vindecarea noastra sufleteasca. Acolo veneau si parintii, se spovedeau si ei. Acolo la biserica citea invatatorul Cazania, citea Apostolul. D’apoi azi unde mai vezi pe profesori la biserica? Unde mai vezi modelul in fata taranului care sta la biserica in zilele sarbatori, in duminici, la Pasti, la Craciun, la Boboteaza? Domnu’ invatator e domn mare. A uitat ca l-a adus mama sa de mana la biserica, a uitat ca l-a adus cu traista la liceu si ca ea si-a luat bucatica din gura ca sa-l faca om invatat. S-a dezbarat si de spovedanie si de impartasanie si el merge la discoteca, sta la televizor, ma rog, cu toata supratehnica asta care a invadat si a distrus satele si orasele noastre. Cu cat e mai spilcuit, cu atat e mai strain. Cu cat este mai ateu, asa zis liber-cugetator, cu atat este mai trecut in fata lumii acesteia. Dar omul te masoara si te cantareste dupa mers. Te vede cam ce poti si unde iti rupi gatul la un moment dat cu ifosele acestea moderne. Ca, iata, asa se intampla si seceta si vremuri grele. A secatuit pamantul si toate relele-s pe capul nostru. Vin toate bolile, vin toate greutatile, fara leac, fara vindecare.
…Acesta este „omul modern” dezbracat de harul lui Dumnezeu, dezbracat de aceste Taine: a Spovedaniei, a Impartasaniei si de toate acele bunatati ceresti si pamantesti. Noi mereu fugim, inlaturam ce e bun si am ajuns sa ne deranjeze si mirosul de tamaie, al busuiocului… zicem: „Nu e placut!”, „Ma stinghereste, ma doare capul de la fumul de lumanari, nu pot sa stau mult!” Si vin peste noi toate relele.
Si parintele Antim ne avertizeaza ca Sfanta Impartasanie nu se da celor care nu respecta Canoanele. La minutul 15 este o intamplare reala in care o doamna a ajuns in coma fiind impartasita cu nevrednicie, ca intelectalii, mai avea unele greseli, si nu i-a dat nici un canon, lasa ca si preoteasa mea tot asa… si a vazut cum e iadul. Iar preotul care o impartasise era in iad…https://youtu.be/odENASpdsLgincepand cu minutul 15: „ O crestina se spovedea la un parinte de mir…. s-a impartasit cu nevrednicie si apoi a ajuns in coma…Din porunca lui Dumnezeu a ajuns in iadul preotilor… si o gasit pe duhovnicul ei acolo, in iad… Parinte, aici esti ? „DACA NU AM TINUT EU LA IMPARTASANIE SI V-AM DAT DEZLEGARE USOR”, i-a spus parintele. si i-a spsus sa se duca la alt preot cu care sluje si avea o greseala comuna. Mi-a relatat acestea o crestina… Si am intrebat-o? Tu chiar ai fost in iadul preotilor ? Da parinte, am fost… si eu i-am zis Parintelui Arsenie Papacioc, si Parintele Arsenie Papacioc mi-o zis ca a fost lucrare dumnezeiasca, ca tu sa zici acestea si prin aceasta sa lucreze Dumnezeu ca tu sa-I slujesti si sa trezesti si pe altii!Si eu am marturisit crestini cu pacate grele care inainte aveau mari probleme. Si eu le-a dat canon zece ani sa nu se impartasesca, si-au facut canonul, s-au pocait si apoi viata lor s-a schimbat si nu au mai avut probleme.Iata minuni cele mari, minunile sunt cele ce se face cu tine cand si tu te pocaiest si te straduiesti mult timp, si Dumnezeu se milostoveste spre tine.Putini sunt cei care vor cu adevarat sa se mantuiasca!Parine ce sa fac ? Ce sa faci, schimba-ti viata! Pocaieste-te si Dumnezeu va face minuni cu tine! DAR ACUMA OAMENII VOR MINUNI SI SA FACA PACATE… SI ALEARGA LA lOURDES, la Medjugorie…. si de pacate nu se pocaiesc …! ”
elAUGUSTINmai usurel cu „impartasania deasa”. .. de cate ori s-au impartasit Apostolii de la Hristos?… darMaria Egipteanca in POCAINTA ei in pustie?…. NU KILOGRAMUL de Imparatsnie SFINTESTE… mai degraba OSANDESTE …….Grecia a adopatat „impartasaina deasa „… in secolul 20 !!! …noi(/eu) suntem URMASII Sf Paisie Velicicovski… !!!…de cate ori crezi tu ca se impartasesc PUSTINCII…. STII TU SINGUR ? ai avut DESCOPERIRE de Sus despre asta?…si e „GLOATA” „dreptilor” vostri mai presus de ei cumva? …sau crezi ca pe popi deasa Impartasnie ii ajuta sa SE LUMINEZE?daca DA, DE CE sunt MAJORITTEA clericilor INSLEARI, ERETICI si APOSTATI ??…ca ei inghit kg de Impratasanie… si asta INAINTE de Creta par exemple…AUGUSTINEu daca liturghisesc zilnic, nu am voie sa nu-mi impartasesc mirenii zilnic, ar fi clericalism si osanda! (desigur, mirenii care nu au probleme canonice). Eu daca liturghisesc singur, sunt la fel de obligat sa ma impartasesc zilnic, Sfanta Euharistie nefiind permis sa o las in Potir o luna… Au doara daca Hristos facea cate o Cina de Taina zilnic, cu ucenicii, nu-i impartasea zilnic? Iuda, treaba lui care este parsiv, fatarnic, nesincer in fata lui Hristos Euharistic, eu asta nu pot s-o masor, nu mi s-a dat mie puterea sa stiu gandurile pamantenilor. Daca as fi despatimit, poate as sti gandurile care mi le-ar descoperii Domnul, dar asta nu inseamna ca Preotia este NUMAI pentru cei despatimiti. Preotii zilelor noastre, majoritatea, s-au ratacit in erezia ecumenismului pentru ca nu au fost sinceri cu Hristos si fata de Hristos. Asta nu mai e treaba mea! De altfel, preotii rataciti si lepadati de care faceai si tu referire nici nu au crezut in viata lor in lucrarea Euharistie, devreme ce unii imi spun ca nu exista Dumnezeu, altii imi spun ca nu cred in Impartasanie la modul real, altii imi spun ca nu s-au spovedit niciodata de cand s-au hirotonit, altii imi spun ca nu si-au facut sfastanie la propria casa niciodata, altul mi-a zis in Altar (acum 3 ani) ca nu-si impartaseste frumosul baietel de 5 anisori de frica sa nu iasa betiv, altul facea pipi in Altarul pe care eu l-am pictat si l-am umplut cu odoare noi etc. Daca vrei iti spun mult mai multe… Asadar, frate draga, Liturghia nu are voie sa opreasca pe nimeni de la impartasit atata vreme cat omul are constiinta libera si linistita, are duhovnic si dezlegare de la acesta! Rostul Liturghiei este DOAR prefacerea Darurilor si impartasirea slujitorilor si a mirenilor. Restul e scolasticism si clericalism. Pr Vulcanescu unde are dreptate are, si daca e nevoie ma duc pana in Pireu numai ca sa-l imbratisez pentru ceea ce zice bine. Acum mirenii neecumenisti au si durerea accentuata pentru ca nu mai au popa la coltul blocului si nu se mai pot duce duminical macar sa priveasca si sa asculte, trebuie sa-i credem. Dar nu trebuie sa subminam legea Liturghiei pentru ca ei traiesc vremuri de apostazie. Cand Domnul zice: CU FRICA DE DUMNEZEU, CU CREDINTA SI CU DRAGOSTE APROPIATI-VA, nu zice sa se apropie anume persoane, altele decat cele care simt in constiinta lor ca au cele calitati, si bineinteles binecuvantarea duhovnicului. Eu nu pot sa stiu sunt oameni care vin la Potir si care nu au cele trei calitati, nu se vad aceste calitati pe fruntile lor… Un Sfant Parinte a spus si mai simplu: daca duhovnicul te lasa sa te apropii de Potir si tu zici DOAR: HRISTOASE EUHARISTIC, MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL, atunci esti dezlegat si de Pamant si de Cer ca sa te apropii. Si, da, nimeni nu este vrednic sa se apropie vreodata de Euharistie, dar Domnul este Cel ce traieste in trupul si sangele nostru din pricina botezului nostru si din pricina Intruparii Sale. Fie ca ne place, fie ca nu ne place, aici nu e vorba de batjocorirea Euharistiei, ci totul tine de responsabilizarea pe care duhovnicul o poate face mireanului, desigur, dupa puterea preotului, caci nici el nu e Inger parasutat din cer si are si el un nivel anume de credinta, de traire, de teologie si duhovnicie. Voi cei retinuti aveti si voi dreptate, este bine sa fii si aspru fata de tine insuti, dar sa nu uitam ca sunt doua categorii de oameni care sunt placuti Domnului: fierbintii si recii. De caldicei nu vrea sa auda in veci! Sa ne gandim la pustnici, da, ei se impartasesc foarte rar. Dar daca ne gandim la ‘tupeul’ desfranatei, a talharului, si a multor altora, ei au fost fierbintii contemporani cu Domnul. Da, exista un ‘tupeu’ sincer si sfant placut Domnului. Sfantul Siluan Athonitul spunea ca ‘cand are sa iasa osandit la Parusie, el are sa duca la Hristos-Judecatorul si sa-L imbratiseze NEMAIDANDU-I DRUMUL DOMNULUI DIN IMBRATISAREA ACEEA, PRECUM FACE UN COPIL TATALUI SAU… Deci, iata, fiecare persoana de pe pamant este UNICA IN VESNICIA LUI DUMNEZEU, si fiecare persoana are o unicitate in a reactiona, in a indrazni catre Domnul si in a-L solicita. Am mai auzit la un parinte ca sinceritatea porneste toate virtutile. Asa e! Daca nu pleci de la ea, ramai vesnic un MARE NIMENI care nu vei putea sa bucuri Chipul lui Dumnezeu din tine, NICIODATA! Sa luam aminte!
preot Matei VulcanescuToti parintii antiecumenisti, antiSinod din Grecia si Sfantul Munte sunt pentru impartasirea cu Sfintele Taine a mirenilor si monahilor continua la fiecare Sfanta Liturghie daca nu sunt opriti de Canoane(inclusiv pr Theodoros Zisis, Gheron Gavriil, Gheron Hariton, IPS Serafim de Pireu, IPS Serafim de Kithiron, pr Gheorghe Metallinos, etc) Nu e necesar sa te spovedesti de fiecare data cand te impartasesti, legatura cu duhovnicul nu e doar o simpla formalitate inainte de Sf Impartasire ci o schimbare a vietii si puarea a Medicamentului( Sfanta Impartasanie) care ne ajuta la schimbarea vietii!
el to AUGUSTINmai usurel cu „impartasania deasa”. .. de cate ori s-au impartasit Apostolii de la Hristos?… darMaria Egipteanca in POCAINTA ei in pustie?…. NU KILOGRAMUL de Imparatsnie SFINTESTE… mai degraba OSANDESTE …….Grecia a adopatat „impartasaina deasa „… in secolul 20 !!! …noi(/eu) suntem URMASII Sf Paisie Velicicovski… !!!…de cate ori crezi tu ca se impartasesc PUSTINCII…. STII TU SINGUR ? ai avut DESCOPERIRE de Sus despre asta?…si e „GLOATA” „dreptilor” vostri mai presus de ei cumva? …sau crezi ca pe popi deasa Impartasnie ii ajuta sa SE LUMINEZE?daca DA, DE CE sunt MAJORITTEA clericilor INSLEARI, ERETICI si APOSTATI ??…ca ei inghit kg de Impratasanie… si asta INAINTE de Creta par exemple…
Eu daca liturghisesc zilnic, nu am voie sa nu-mi impartasesc mirenii zilnic, ar fi clericalism si osanda! (desigur, mirenii care nu au probleme canonice). Eu daca liturghisesc singur, sunt la fel de obligat sa ma impartasesc zilnic, Sfanta Euharistie nefiind permis sa o las in Potir o luna… Au doara daca Hristos facea cate o Cina de Taina zilnic, cu ucenicii, nu-i impartasea zilnic? Iuda…, treaba lui care este parsiv, fatarnic, nesincer in fata lui Hristos Euharistic, eu asta nu pot s-o masor, nu mi s-a dat mie puterea sa stiu gandurile pamantenilor. Daca as fi despatimit, poate as sti gandurile care mi le-ar descoperii Domnul, dar asta nu inseamna ca Preotia este NUMAI pentru cei despatimiti. Preotii zilelor noastre, majoritatea, s-au ratacit in erezia ecumenismului pentru ca nu au fost sinceri cu Hristos si fata de Hristos. Asta nu mai e treaba mea! De altfel, preotii rataciti si lepadati de care faceai si tu referire nici nu au crezut in viata lor in lucrarea Euharistie, devreme ce unii imi spun ca nu exista Dumnezeu, altii imi spun ca nu cred in Impartasanie la modul real, altii imi spun ca nu s-au spovedit niciodata de cand s-au hirotonit, altii imi spun ca nu si-au facut sfastanie la propria casa niciodata, altul mi-a zis in Altar (acum 3 ani) ca nu-si impartaseste frumosul baietel de 5 anisori de frica sa nu iasa betiv, altul facea pipi in Altarul pe care eu l-am pictat si l-am umplut cu odoare noi etc. Daca vrei iti spun mult mai multe…Asadar, frate draga, Liturghia nu are voie sa opreasca pe nimeni de la impartasit atata vreme cat omul are constiinta libera si linistita, are duhovnic si dezlegare de la acesta! Rostul Liturghiei este DOAR prefacerea Darurilor si impartasirea slujitorilor si a mirenilor. Restul e scolasticism si clericalism. Pr Vulcanescu unde are dreptate are, si daca e nevoie ma duc pana in Pireu numai ca sa-l imbratisez pentru ceea ce zice bine. Acum mirenii neecumenisti au si durerea accentuata pentru ca nu mai au popa la coltul blocului si nu se mai pot duce duminical macar sa priveasca si sa asculte, si trebuie sa-i credem. Dar nu trebuie sa subminam legea Liturghiei pentru ca ei traiesc vremuri de apostazie. Cand Domnul zice: CU FRICA DE DUMNEZEU, CU CREDINTA SI CU DRAGOSTE APROPIATI-VA, nu zice sa se apropie anume persoane, altele decat cele care simt in constiinta lor ca au acele calitati, si bineinteles binecuvantarea duhovnicului. Eu nu pot sa stiu daca sunt oameni care vin la Potir si care nu au cele trei calitati, nu se apar aceste calitati pe fruntile lor… Un Sfant Parinte a spus si mai simplu: daca duhovnicul te lasa sa te apropii de Potir si tu zici DOAR: HRISTOASE EUHARISTIC MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL, atunci esti dezlegat si de Pamant si de Cer ca sa te apropii. Si, da, nimeni nu este vrednic sa se apropie vreodata de Euharistie, dar Domnul este Cel ce traieste in trupul si sangele nostru din pricina botezului nostru si din pricina Intruparii Sale. Fie ca ne place, fie ca nu ne place, aici nu e vorba de batjocorirea Euharistiei, ci totul tine de responsabilizarea pe care duhovnicul o poate face mireanului, desigur, dupa puterea preotului, caci nici el nu e Inger parasutat din cer, si are si el un nivel anume de credinta, de traire, de teologie si duhovnicie.Voi cei retinuti aveti si voi dreptate, este bine sa fii si aspru fata de tine insuti, dar sa nu uitam ca sunt doua categorii de oameni care sunt placuti Domnului: fierbintii si recii. De caldicei nu vrea sa auda in veci! Sa ne gandim la pustnici, da, ei se impartasesc foarte rar. Dar daca ne gandim la ‘tupeul’ desfranatei, a talharului, si a multor altora, ei au fost fierbintii contemporani cu Domnul. Da, exista un ‘tupeu’ sincer si sfant placut Domnului. Sfantul Siluan Athonitul spunea ca ‘atunci cand are sa iasa osandit la Parusie, el are sa se duca la Hristos-Judecatorul si sa-L imbratiseze, NEMAIDANDU-I DRUMUL DOMNULUI DIN IMBRATISAREA ACEEA, PRECUM FACE UN COPIL TATALUI SAU… Deci, iata, fiecare persoana de pe pamant este UNICA IN VESNICIA LUI DUMNEZEU, si fiecare persoana are o unicitate in a reactiona, in a indrazni catre Domnul si in a-L solicita.Am mai auzit la un parinte ca sinceritatea porneste toate virtutile. Asa e! Daca nu pleci de la ea, ramai vesnic un MARE NIMENI care nu vei putea sa bucuri Chipul lui Dumnezeu din tine, NICIODATA! Sa luam aminte! (pr. Augustin)
Preotul, duhovnic si administrator al Sfintelor Taine nu e nici militian, nici procuror, nici judecator. El este iconom al Euharistiei si preot care asculta spovedania, marturisirea mireanului. Ceea ce socoteste el, aceea este socotit si de Hristos. Iuda si-a asumat ceea ce a facut, si-a asumat viclenia si fatarnicia, asa cum si un mirean isi asuma daca vicleneste pe Domnul si pe duhovnic. Preotii nu au aparat pentru detectat sinceritatea! Iar preotii care au impartasit lumea de patru ori pe an si au facut-o de la ei citire si au mai si tinut mirenii fara predici si cateheze, ei vor raspunde in fata Domnului. Dar, repet, rostul Liturghiei este impartasirea de dupa prefacerea Darurilor. Gandeste-te ca mergi sa iei masa in oras si te asezi pe scaun. Vine chelnerul si te intreaba ce vrei sa servesti, iar tu-i spui ca ai venit sa te tunzi. Care-i rostul tau acolo? Liturghia este Cina, este Cina de pe o Masa dumnezeiasca de unde trebuie sa mananci daca ai venit la Imparat la Masa. Nu poti sa vii doar ca sa asisti ca la un concert sau ca la un spectacol. Aia se face in Piata Revolutiei… Nu, frate?
Am mai povestit candva: am cunoscut un mirean care avea dor mare de Sfanta Impartasanie. Duhuvnicul sau il impartasea duminical si ii da binecuvantare si sa se impartasesca oriunde se intampla de mergea in afara orasului si judetului sau. Odata, avand treaba in alt judet, si-a incunostiintat duhovnicul ca are sa se impartaseasca la o biserica din celalalt judet. A mers mireanul la o biserica, era Duminica, s-a indreptat catre Altar cu lumanarea, pomelnicul si niste banuti, pentru a incunostiinta acel preot ca la chinonic are sa se impartaseacsa, intrucat are binecuvantarea duhovnicului. Ce crezi ca i-a zis acel preot? Sa-i dea adeverinta de la duhovnic… Mireanul i-a spus ca nu are asa ceva si ca nu stie sa fi auzit ca-i trebuie vreun act pentru impartasire. Preotul a tinut-o pe-a lui, nu si nu! Atunci mireanul a cerut inapoi lumanarea, pomelnicul si banutii si i-a zis preotului ca el merge la alta biserica intrucat nu poate sa stea neimpartasit. Preotul s-a ingalbenit la fata si a dat omului cele ce adusese la Altar. ASA TREBUIE FACUT! ASTA MIREAN VIU!
Daca acest capitol al impartasirii este ceva ce trebuie sa se petreaca anual, atunci preotul trebuie sa liturghiseasca doar o singura data pe an, de Inviere de pilda, si atunci spovedeste si impartaseste si mirenii…
iata ce spune chiar inceputul rugaciunii a doua de dinainte de impartasire:Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, precum din înălțime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântătoarelor, așa binevoiește a intra și în ieslea necuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa binevoiește a intra și în casa smeritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și, precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit și s-a atins de Tine, așa Te milostivește și de mine, păcătosul, care vin să mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scârbit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a sărutat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necurată…
Rugăciunea a șasea, a Sfântului Vasile cel Mare:Știu, Doamne, că mă împărtășesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup și Scump Sângele Tău, și vinovat sunt, și osândă mie însumi mănânc și beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul și Sângele Tău, Hristoase, Dumnezeul meu. Ci îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Deci, milostivește-Te, Doamne, și nu mă pedepsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Și să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire și curățire, spre luminare și pază, spre mântuirea și sfințirea sufletului și a trupului; spre izgonirea a toată nălucirea, a faptei celei rele și a lucrării diavolești, care se lucrează cu gândul întru mădularele mele, spre îndrăznirea și dragostea cea către Tine, spre îndreptarea și întărirea vieții, spre înmulțirea faptei celei bune și a desăvârșirii, spre plinirea poruncilor și spre împărtășirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viața de veci și spre răspuns bineprimit la înfricoșătorul Tău tron de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă.
” Asa o sa va uscati si voi, cum e padurea asta uscata. Aveti grija, ca vor veni timpuri grele. La urma de tot n-or sa mai fie preoti, usile incuiate, au sa planga lacatele la usi, ca nu va mai fi cine sa faca slujba. Sa va duceti dupa un preot cu un picior incaltat si unul descaltat. Cat ii aveti acum, cercetati-i si impartasiti-va. Atunci se va inchide cerul si nu veti mai avea de unde lua credinta. Aceea pe care o aveti, aceea sa o pastrati.” (Pr. Contantin Sarbu)
https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2017/01/28/cum-ne-impartasim-1/