Părintele Justin Pârvu despre facerea de bine în cazul mult prea multor ortodocși: MULTĂ TEORIE dar PUȚINĂ PRACTICĂ

“Acum câţiva ani eram într-un spital, într-un salon unde erau şi câţiva catolici. În două săptămâni, preotul catolic a venit de vreo şase ori, i-a spovedit, i-a împărtăşit – şi asta era pe vremea lui Ceauşescu. Majoritatea bolnavilor din salon erau ortodocşi şi n-am văzut niciun preot ortodox să se apropie, să se intereseze de evoluţia acelor credincioşi. Noi recomandăm viaţă creştină şi trăim cu teorie foarte multă, dar practic, preotul nu este în mijlocul lipsurilor credincioşilor. Preotul nu trebuie să ia doar bănuţul, mai mult trebuie să dea decât să ia. Să iei de la doi, trei şi să dai la al patrulea aflat în nevoie, să te implici în viaţa lor. Să nu mai avem participarea aceasta rece la durerile celor din jur! Unitatea noastră constă în dragostea pe care o manifestăm în suferinţa acestui popor.”

Cititi va rog mai multe la:

Părintele Justin Pârvu: Să nu mai avem participarea aceasta rece la durerile celor din jur!

Ca atare, asa ortodocsi cum ne dam cu caramida in piept ca suntem, sa avem mare grija sa nu ajungem la mai putin decat:

Pustnic din Muntele Athos: PAGANII BUNI dupa moarte – precum cainii ORBI si SURZI la marginea RAIULUI

Iar fapta buna fara milostenie nu exista:

Sfantul Ioan Gura de Aur despre MILOSTENIE: „nimeni nu este atat de sarac, incat sa nu aiba cei doi bani ai vaduvei din Evanghelie”