Atacul lui Harari asupra moralității

Yuval Noah Harari a scris recent pe Twitter citându-se, se pare, pe sine:

„Din punct de vedere biologic, nu există ceva nenatural.  Orice e posibil e prin definiție natural. Un comportament cu adevărat nenatural, care este împotriva legilor naturii, pur și simplu nu poate exista, așa că nu are nevoie de interdicție.”

La prima vedere, comentariul e atât de prostesc încât îți vine ușor a-l ignora. Dar din cauza pericolului pe care îl conține, nu ar trebui să facem asta. Ideile au consecințe în lumea reală, mai ales acele idei care vin de la cineva care este consultant al lui Klaus Schwab, președintele Forumului Economic Mondial. Ideile confuze ale lui Harari nu plutesc aiurea prin cyberspațiu, ci pot deveni politici publice ale unor organizații puternice precum FEM.

În plus, nu ar trebui să trecem cu vedere grozăvia gândirii lui Harari, deoarece ea reprezintă concluzia logică a unei tradiții îndelungate de mecanicism, cu rădăcini în Revoluție Științifică, și care acum este îmbrățișată de mare parte din lumea modernă.

Un  test simplu ne demonstrează falsitatea poziției lui Harari. Putem simplifica argumentul său astfel: dacă ceva poate fi făcut, atunci e natural; ce e natural, nu trebuie interzis; pe cale de consecință, orice poate fi făcut, nu trebuie interzis. Pentru a contracara această afirmație, tot ceea ce avem de făcut este de a ne imagina o situație extremă în care se aplică acest principiu.

De pildă, să presupunem că un curier de ziare se hotărăște ca, în loc să le aducă oamenilor ziarele, să-i ucidă (poate pentru a ajunge pe prima pagină a publicațiilor). E posibil. Potrivit lui Harari, e ceva natural și nu ar trebui interzis. E limpede că nu așa stau lucrurile – simțul comun ne arată asta și practic toată omenirea ar fi de acord că uciderea oamenilor ar trebui interzisă, astfel încât afirmația lui Harari pică la acest test simplu.

Intuitiv știm că silogismul lui Harari e fals – dar de ce? Prima propoziție („din punct de vedere biologic, nimic nu e nenatural”) ne pune pe gânduri deoarece sună respectabil. Biologia nu face decât să descrie procese naturale – cum lucrează organismele vii și ce fac – astfel încât dacă un organism face ceva, acel ceva devine un fapt biologic. Și desigur că nu putem dezbate cu fapte biologice sau încerca să le prevenim. Așadar, un bărbat e atras de copii – asta e pur și simplu biologie. Cum am putea argumenta împotrivă?

Să nu ne grăbim. Harari se folosește de un truc lingvistic. El comite eroarea echivalării cu cuvântul „natură”. Observați că în argumentul său el înlocuiește cuvântul „natură” cu „biologie”, echivalându-le practic: „Orice e posibil (citește, observabil biologic) e prin definiție natural”. Însă nu acesta e înțelesul corect al ideii de natural în sensul de lege morală naturală.

Natură e un cuvânt cu multe înțelesuri. Se poate referi la lumea naturală și la procesele sale – lumea științific observabilă a insectelor, plantelor și tunetelor. Acesta e sensul cu care Harari operează, în care oamenii nu sunt decât Homo sapiens, cu puțin mai evoluați decât alte aspecte ale „naturii”.

Dar cuvântul are și alt înțeles. Se referă la esența a ceva – ceea ce face ceva să fie ceea ce este și nu altceva. Aceasta este definiția tradițională a „naturii” când vine vorba de moralitate. Harari folosește, deci, două sensuri complet diferite ale „naturii”, fără să le distingă.

Natura unui lucru e legată de scopul său. Care e scopul său? E ceea ce lucrul acela poate face mai bine decât orice altceva. De pildă, natura unei foarfece este de a tăia, iar natura unui film este de a ne educa și distra.

Când înțelegem natura și scopul unui lucru, putem face judecăți despre el. De pildă, o foarfecă taie bine (își îndeplinește cum trebuie scopul). Un film bun ne distrează.

În același fel, o persoană bună acționează conform naturii sale, care, potrivit lui Aristotel și tradiției filosofice din Occident, este de a trăi rațional și a cunoaște adevărul din moment ce omul e un animal rațional. A trăi virtuos reprezintă binele nostru și duce la la adevărata fericire și înflorire umană. Pe cale de consecință, moralitatea, rațiunea și fericirea merg sau cad împreună.

Așadar, când strămoșii noștri au interzis comportamentele nenaturale, ei înțelegeau acele comportamente care mergeau contra rațiunii și ignorau scopul lucrurilor (inclusiv al nostru). Aveau în vedere acțiuni care nu corespundeau naturii noastre neschimbătoare. „Natural” nu e doar ceea ce se întâmplă, așa cum ar vrea Harari, ci mai degrabă ceea ce se întâmplă după cum ar trebui să se întâmple. Drept urmare, contrar lui Harari, există acțiuni pe care le facem și care sunt iraționale și afectează adevărata fericire umană. Aceste acțiuni sunt interzise.

În cele din urmă, moralitatea stă sau pică pe recunoașterea faptului că există un scop al lucrurilor, inclusiv al nostru. Am ajuns într-un punct în care oamenii pot cred în principiile morale depravate ale lui Harari deoarece suntem nesiguri de scopul nostru și al universului. Pentru oameni ca Harari, totul e neutru moral deoarece nu există nimic care să aibă un scop obiectiv, în lume nefiind vorba decât de molecule.

Această viziune mecanicistă a universului, care a fost dezvoltată începând cu Revoluția Științifică și cu Iluminismul, a înlocuit viziunea lumii cu un scop.
Consecințele acestei perspective asupra vieții umane sunt întunecate și cumplite. Dacă respingem adevărul că viața umană are un scop, așa cum ar vrea Harari și tovarășii săi, atunci orice agresiune și brutalitate devine justificabilă. Cele 30 și ceva de cuvinte citate la începutul acestui articol sunt vestitoarele tiraniei, terorii și torturii.