“Este un caz unic în istoria rezistenței anticomuniste din România. Un țăran bucovinean, Vasile Motrescu, constrâns de comuniști să ia calea codrului, a pus mâna pe armă spre a-și apăra libertatea și viața.
În același timp, în anii 1952-1954, el notează zilnic ceea ce face şi simte. Este singurul partizan anticomunist român de la care a rămas un „Jurnal”, în care a consemnat toate preocupările, suferințele și gândurile care îl frământau, toate evenimentele și speranțele care i-au marcat viața de om liber în sălbăticia munților, ziua și noaptea, vara și iarna”, se afirmă în prezentarea lucrării «Jurnalul unui partizan: Vasile Motrescu și rezistența armată din Bucovina, 1944-1958», de Adrian Brişca (INST).
Vasile Motrescu mai scrie şi nouă excelente scrisori, pline de patriotism și curaj, pe care le trimite autorităților comuniste, precum și 14 poezii, compuse în aceleași condiții vitrege.
Vasile Motrescu, care s-a aflat și alături de Gavril Vatamaniuc, are la un moment dat și un joc cu Securitatea, dar doar pentru a salva în cele din urmă gruparea lui Ion Gavrilă Ogoranu, care afirma că autorul rândurilor din JURNAL, în ciuda aparențelor de simplu țăran, era un literat și un foarte bun cunoscător al istoriei naționale.
A fost condamnat la 31 de ani de închisoare, a primit alți 23, l-au trimis la moarte. Nu și-a trădat camarazii nicio secundă, a sperat, mereu, că vor veni americanii.
A lăsat poezii, a lăsat manifeste, a ținut un jurnal – unicat, acolo, printre jivine și scorburi. Rândurile păstrate ustură și dor.
A fost vândut de-ai lui și ucis la zid, la Botoșani, după ce 60 de persoane apropiate – familie, rude, prieteni – primiseră 700 de ani de temniță!
Azi, puțini mai vorbesc despre omul sinonim cu demnitatea, executat la zidul Penitenciarului Botoșani, în 29 iulie 1958, ora 21.30 …
CCPCT Arboroasa
AUR a solicitat Primăriei Capitalei să redenumească Bulevardul Kiseleff în Bulevardul Vasile Motrescu, pentru a cinsti memoria rezistenței anticomuniste din România
AUR solicită Primăriei Capitalei să redenumească Bulevardul Kiseleff în Bulevardul Vasile Motrescu, ca un gest cu o puternică încărcătură simbolică și pentru a cinsti memoria rezistenței anticomuniste din România.
„Vasile Motrescu este partizanul al cărui nume s-a întipărit definitiv în memoria localnicilor din munții Bucovinei. Alături de Gavril Vatamaniuc, el a întruchipat simbolul eroic al luptei împotriva opresiunii comuniste. Jurnalul pe care l-a ținut în 1952-1953 este o mărturie teribilă despre asprimea vieții în condiții alpestre. Un fragment din acest jurnal m-a cutremurat: <<(…) Stau prigonit de fraţii mei trădători care şi-au vândut ţara şi sufletele lor dracilor din Rusia>>”, a declarat George Simion.
„Cu un asemenea exemplu de luptător în fața ochilor, românii pot merge cu spinarea dreaptă la judecata istoriei. Prins pe 18 ianuarie 1958, a fost împușcat pe 29 iulie în același an la închisoarea din Botoșani. Deși a trăit doar 38 de ani, ecoul faptelor lui acoperă întinderea mai multor vieți. A da unui bulevard din București numele lui Vasile Motrescu înseamnă a ridica o stradă la rangul unei efigii de a cărei însemnătate se cuvine să fim conștienți”, a subliniat Claudiu Târziu.
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Este foarte frumos ce se scrie în articol, mai ales că pentru mulți dintre noi este și inedit. Deoarece la școala masonica se învață doar o istorie fabricată la ordin, pentru îndoctrinare, și destrămarea definitivă a oricărei noțiuni de identitate cu poporul în sînul căruia ne-am născut și cu care avem atît de multe în comun! Fiind doar ramuri ( diferite) ale aceluiași trunchi. Știu că e demodat ce spun, căci tinerii și uneori și cei mai puțin tineri nu prea mai au mare lucru din trăirea pe care încă o resimțim unii dintre noi, în care încă mai trăiesc strămoșii și la care ne gîndim adeseori, știind că nu i-am onorat cum se cuvenea, căci am permis ca să se întîmple toate care s- au întîmplat de vreo 80 de ani incoace.
Salut și apreciez dorința exprimată în articol de a cinsti memoria unuia dintre demnii noștri strămoși in acest fel, căci numele străzilor din toată țara sunt de cele mai multe ori nume de iudei ( false ) , ce și-au asumat identități românești pentru a putea distruge mai bine, intr- ascuns și pe neștiute , această țară , care se mai ține acum doar într-un fir de ață.