În luna decembrie, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea sfinţilor paisprezece mii de prunci, ucişi de Irod.
Irod, împăratul iudeilor, a poruncit magilor să se întoarcă pe la el ca să-i spună şi lui unde este Împăratul, Care S-a născut şi pe Care li-L vestise steaua ce-o urmau, pentru ca să se închine şi el Lui. Îngerul Domnului însă le-a spus magilor să nu mai treacă pe la Irod, ci să se ducă pe alta cale în ţara lor. Şi aşa au făcut. Irod, văzând că a fost înşelat de magi, s-a supărat tare. A cercetat cu de-amănuntul vremea când s-a arătat steaua şi a trimis ostaşi ca să omoare pe toţi pruncii, din Betleem şi din împrejurimi, de la doi ani în jos. Că se gândea că de va ucide pe toţi pruncii, atunci va ucide negreşit şi pe Împăratul ce va să fie, şi nu va mai unelti împotriva tronului lui. Dar în zadar s-a ostenit, nebunul! Nu-şi dădea seama, că omul nu poate împiedica voia lui Dumnezeu. Şi aşa Irod a pricinuit pruncilor împărăţia cerurilor, iar lui şi-a pricinuit osânda veşnică.
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Această zi ar trebui să-i facă pe adepții legii de liberalizare a avorturilor să înțeleagă că sunt asemenea lui Irod, vrăjmașul Domnului și că nu se cade nici unui stat a cărui populație se pretinde creștină să promoveze și să susțină astfel de inițiative. Oare cum trec cei ce-și doresc liberalizarea avorturilor prin această zi?…
Ca gasca prin apa. Oricum, in loc sa ii judecam pe altii in primul rand ar trebui sa fim proprii nostri judecatori. Am mers o data la spital si la receptie era o tanara care platea pentru ca sa i se faca un avort. Am vrut sa ii spun sa nu o faca. Nu ma gandeam la cum l-ar putea supara pe Dumnezeu asa ceva dar simteam ca nimeni nu ar trebui sa vrea sa ii faca rau propriului copil. Pana la urma nu am avut curaj sa deschid gura si mi-am zis ca cine stie cum ar reactiona parintii ei si alte chestii asemanatoare. Dar realitatea este ca i-am fost complice. Realitatea este ca am lasat-o sa pacatuiasca la fel ca parintii care accepta relatia copilului lor cu prietenul(a) fara sa fie casatoriti, la fel ca toti cei care ii multumesc lui Dumnezeu ca le-a iesit bine un lucru care este pacat pentru suflet dar este acceptabil sau chiar de dorit dpdv social.