Se cuvine ca preoții nepomenitori să se poziționeze public față de derapajele de la Roman și Satu Mare

mai 26, 2018 13582 14 http://bit.ly/2saASuy
de teolog Mihai-Silviu Chirilă

Poza de grup a participanților la adunarea de la Satu Mare indică acordul tuturor din ea cu ce s-a discutat acolo, inclusiv cu continuarea colaborării cu episcopul Artemie, participarea la adunarea pe care acesta o pregătește săptămâna viitoare, chemându-i “pe toți orthodocșii din toate colțurile lumii”, printr-o “chemare”, nu printr-o invitație, ceea ce sugerează mai mult un părinte care își cheamă la sine copiii sau un păstor care își adună turma risipită în întreaga lume. Dacă această interpretare este corectă, ea reprezintă mult mai mult decât o simplă colaborare în lupta antiecumenistă, pe care spun cei de la Satu Mare că doresc să facă în Serbia și spune multe despre cum vede episcopul sârb această luptă.

Pretenția “acriviștilor” că se vor duce în Serbia ca să îi spună episcopului Artemie “să nu își facă sinod paralel” este o păcăleală la adresa credincioșilor onești, deoarece episcopul respectiv și-a făcut deja sinod prin hirotonire de episcopi, după ce teologii greci, care l-au susținut în 2010, când a fost caterisit pe nedrept, i-au spus încă din 2015 să nu o facă. La fel este și părerea monahului Sava că episcopul Artemie ar avea vreo vină doar în condițiile în care își face sinod, întrucât ignoră faptul că pentru înființarea de unul singur (în ciuda canoanelor 34 ap. și 9 Antiohia, care impun consultarea cu superiorul ierarhic în orice problemă care transcende păstoririi firești a eparhiei) a unei stări ierarhice bisericești desființate prin canonul 57 Laodiceea și dispărute deja la momentul la care acestui canon i s-a dat putere ecumenică prin canonul 1 de la Sinodul V-VI și canonul 1 al Sinodului al VII-lea Ecumenic, pentru hirotonirea de unul singur, fără consultarea superiorului ierarhic (can. 34 ap., 9 Antioh.), a trei episcopi și pentru amestecul în alte eparhii canonice (35 ap., 2 sin. II ec., 8 sin. III ec., 17 sin. VI ec., 13 și 22 Antioh., 18 Ancira etc.), prin trimiterea în Rusia de preoți hirotoniți în Serbia, el „se află sub caterisire” (can. 1 ap.), așa cum s-a exprimat chiar monahul Sava în 2016, la Bănceni, iar BOS a trecut chiar la excomunicarea sa (deoarece îl caterisise deja, greșit din punct de vedere canonic la acel moment, cu câțiva ani înainte), alături de acel horepiscop pe care îl avea hirotonit în 2015.

Nu pot fi trecute cu vederea niște canoane și niște decizii bisericești doar pentru că unii au decis că toți din Biserică sunt eretici și numai ei sunt mărturisitori sau pentru că aceiași își imaginează și încearcă să îi facă și pe alții să creadă că sunt “studenți ai scrierilor Sfinților Părinți” (cum îi place să se prezinte în ultimele luări de poziție preotul Staicu, într-un stil care ne aduce aminte de “studenții Bibliei” de prin sectele neoprotestante) și că ar avea un fel de exclusivitate a înțelegerii gândirii patristice. Mai ales în condițiile în care, în 2015, ierarhii sârbi nu participaseră încă la sinodul din Creta, unde 17 dintre ei s-au opus documentului ecumenist despre relațiile Biserilor Ortodoxe cu lumea “creștină” și, ca urmare a demersurilor Sinaxei Clericilor și Monahilor din Grecia, episcopul Artemie a fost chemat la pocăință și împăcare cu sinodul sârbesc, iar dacă ar fi acceptat, ar fi putut închide și conflictul generat de caterisirea necanonică din 2010, reparând nedreptatea care i s-a făcut atunci.

Poza de grup de la Satu Mare mai arată și că cei implicați în ea sunt de acord cu batjocorirea publică a episcopului Longhin de la Bănceni (altminteri nu s-ar fi pozat cu cei ce l-au batjocorit), dat acolo ca exemplu de episcop „căzut în erezie” pentru că își pomenește superiorii ierarhici, cum s-a exprimat preotul Staicu. Judecarea episcopului Longhin după tiparul schismatic stilist al vaselor comunicante, fără a ține seama de faptul că în această fază a luptei nu este interzisă comuniunea dintre ierarhi (canoanele 45, 46 ap. etc., operează după condamnarea sinodală, după cum ne arată can. 3-4 sin. III ec. și celelalte), ci este permisă o iconomie temporară, în funcție de fiecare situație (noi nu am cerut în 2016 niciunuia dintre ierarhii români să întrerupă comuniunea cu patriarhul sau între ei, această idee fiind importată de la cei ce au viziunea extremistă pe care o vedem acum manifestându-se plenar la grupul condus de monahul Sava, care, paradoxal, în acea epocă, înțelegea perfect imperativul de a lupta cu înțelepciune, fără excese, după cum reiese din relatarea despre discuția pe care a avut-o cu episcopul Vladimir de la Poceaev, căruia i-a recomandat. să nu întrerupă la acel moment pomenirea), și fără a înțelege situația extrem de grea a Ucrainei, unde Biserica Ortodoxă riscă să fie deturnată de o grupare schismatică, mizându-se pe o colaborare a statului ucrainean în acest sens cu patriarhul ecumenist de la Fanar, ereziarhul Bartolomeu, și probabil pe sprijinul Vaticanului (de vreme ce în acest proiect sunt implicați și greco-catolicii ucraineni), îi face pe toți cei ce au ascultat aceste lucruri și nu s-au scandalizat, ci s-au pozat cu hulitorii, să cadă sub pedeapsa caterisirii, respectiv afurisirii, prevăzută de canoanele (31 ap., 55 ap. etc.) care interzic defăimarea episcopilor ortodocși, cu atât mai mult a unora mărturisitori deschiși ai dreptei credințe în această epocă de lașitate și laxitate generalizate (IPS Longhin de la Bănceni a explicat adesea de ce îl pomenește pe mitropolitul Onufrie și în contextul în care mitropolitul face eforturi uriașe să treacă Biserica Ortodoxă Ucraineană prin încercările la care o supune statul naționalist, care dorește o patriarhie schismatică națională în această țară, separată de Rusia cu care Ucraina se află în conflict, iar pentru realizarea ei se implică în treburile Bisericii și a cerut sprijinul patriarhului ecumenic ecumenist Bartolomeu).

Din acest motiv, nu poate fi acceptat motivul că unii au fost acolo ca simpli “observatori” și nici nu poate exista o conlucrare cu aceștia, în ciuda asigurărilor date la Satu Mare că aceia doresc să colaboreze cu noi, dacă îi chemăm la consultările pe care am promis că le vom iniția, în timp ce tot în acea întâlnire spuseseră că se leapădă și nu au comuniune cu noi și cu toți cei ce văd această luptă altfel decât o văd ei.

Este necesar ca în perioada următoare preoții nepomenitori să se poziționeze public față de această tendință schismatică a grupului Sava-Staicu-Rădeni și să spună dacă sunt de acord cu acest grup și cu atitudinea acestuia față de episcopii marturisitori, față de considerarea tuturor celor care nu au întrerupt încă pomenirea ca eretici condamnabili de către un viitor sinod ecumenic și față de colaborarea cu episcopul sârb Artemie, altminteri riscând să fie considerați ca fiind de acord cu gruparea schismatică, deoarece nu și-au manifestat public dezacordul cu ea.

Grupul care a semnat apelul de neparticipare la Satu Mare deja și-a anunțat public poziția. Pentru toată lumea este cel mai bine ca și ceilalți să anunțe public pe ce poziție se situează. Este necesar, de exemplu, ca schitul Rădeni să anunțe public cu ce concluzii s-au întors „observatorii” de la Satu Mare și care este poziția oficială a schitului, dacă este alături de ei sau se delimitează de schisma de la Roman, continuată la Satu Mare, mai ales în condițiile în care mulți credincioși și preoți de acolo nu sunt de acord cu traiectul radical și schismatic în care schitul a fost atras prin colaborarea cu preotul Staicu, cu monahii Sava Lavriotul și Efrem de la Prodromu și, mai nou, cu episcopul Artemie din Serbia.

Neparticiparea la Satu Mare a fost în sine o poziționare față de această întâlnire, însă se cuvine să existe o lămurire clară a poziției, pentru ca gruparea radicală să nu mai poată spune că cei ce nu au participat au stat acasă din alte motive decât dezacordul cu ideologia pe care participanții de la Satu Mare o propovăduiesc. OrtodoxINFO, care a fost alături de toți preoții nepomenitori atunci când au avut de înfruntat persecuția sistemului ecumenist, le stă la dispoziție tuturor acestora, dacă doresc să își exprime public opțiunea față de direcția în care merge grupul de la Roman și Satu Mare.

NOTĂ OrtodoxINFO
Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și resurse financiare. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Ne mai puteți sprijini și în alte modalități! Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
14 Comentarii la “Se cuvine ca preoții nepomenitori să se poziționeze public față de derapajele de la Roman și Satu Mare”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. Iona
    # 26 mai 2018 at 15:18

    Foarte corect! Delimitare totală și continuat pe calea de mijloc. Doamne, mântuiește pe cei bine credincioși.

  2. R
    # 26 mai 2018 at 19:03

    Se înțelege că poza care ilustrează acest articol este a participanților de la întâlnirea de la Satu Mare. Cum nu toți oamenii îi cunosc pe participanți, ne poate spune cineva cum se numesc preoții și monahii care apar fotografiați în această poză de grup?

    • mihaisilviuchirila
      # 26 mai 2018 at 22:11

      R, credeti ca merita sa fie cunoscuti?

      • R
        # 26 mai 2018 at 22:49

        Da, ar trebui să fie cunoscuți, tocmai ca poporul credincios să știe PRECIS cine și pe ce poziții se află, nu credeți? Cred că este esențial acest lucru. Un site ca acesta ar putea să dea informații complete, dacă dorește.

      • R
        # 28 mai 2018 at 6:42

        Mai adaug ceva. Nu credeți că un creștin care hotărăște să meargă la un preot nepomenitor, și care află că există două grupări de preoți nepomenitori, nu ar trebui să știe și care sunt NOMINAL preoții care fac parte din fiecare grupare, pentru ca lucrurile să fie clare de la început? Și așa acest subiect este pentru unii confuz, și de aceea nu fac încă pasul. Acest lucru mi se pare important. Dacă dumneavoastră nu vi se pare important, e OK. Fiecare cu gândirea lui.

        • mihaisilviuchirila
          # 28 mai 2018 at 15:18

          acesti preoti sunt destul de cunoscuti, dar cred ca aveti dreptate, e preotul Staicu, ieromonahul Spiridon, ieromonahul Tihon, preotul Emanuel Oros, preotul Vasile Savin, protosinghelul Elefterie, ieromonahul Xenofont. Cred ca a mai fost prezent preotul Andrei de la Teleorman.

          • R
            # 28 mai 2018 at 19:35

            Mulțumesc pentru răspuns. Ați enumerat 8. În fotografie sunt mai mulți … 17.

  3. Un Om
    # 26 mai 2018 at 19:12

    Sunt preot,am întrerupt pomenirea,dar nu sunt de acord cu gruparea Staicu-Artemie.

    • mihaisilviuchirila
      # 26 mai 2018 at 22:13

      Daca ati intrerupt pomenirea si nu sunteti de acord cu gruparea Staicu-Artemie, atunci mergeti pe calea cea buna in lupta contra ecumenismului. Va salutam si asteptam sa va cunoastem. Rugati-va pentru noi!

  4. # 26 mai 2018 at 22:20

    Această delimitare de susținătorii Roman – Satu Mare este importantă din cel puțin trei motive:
    1. ,,Acriviștii” radicali, prin susținerea unor învățături schismatice, s-au îngrădit și de Biserică, izolându-se de ierarhii mărturisitori, de preoții, de monahii și de întregul popor aflați în comuniune cu propovăduitorii ereziei. Pentru ei, cei aflați în lupta împotriva ecumenismului și a pseuosinodului din Creta sunt numiți, pe nedrept, eretici. ,,Acriviștii” spun cu buzele că fac parte din BOR, dar cu faptele arată contrariul spuselor, ducând poporul care le urmează în schismă, în afara Bisericii. Este bine ca adepții acestei facțiuni să se întrebe: unde vor ajunge cu această ,,mărturisire” lipsită de perspectivă eclesiologică, liturgică și duhovnicească?!
    2. Nu putem să hotărâm înaintea unui Sinod cine este și cine nu este eretic în Biserică doar pe baza pomenirii sau nepomenirii. ,,Sinaxa” de la Roman s-a grabit să ia hotărâri înainte de o judecată Sinodală panortodoxă, semnându-se de către participanți un document schismatic care a deturnat lupta de nepomenire a unei importante părți a celor îngrădiți de erezie.
    3. Legăturile pe care unii dintre nepomenitori o au cu cei care s-au izolat de Biserică și reabilitarea forțată a arhiepiscopului Artemie în vederea unei ,,colaborări” cu ,,singurii rămași ortodocși”.

    • mihaisilviuchirila
      # 28 mai 2018 at 15:23

      inca un motiv: aceasta turnura schismatica duce in derizoriu intreaga luptă, provocând confuzie in randul celor care ar dori sa intrerupa pomenirea, dand patriarhiei motive sa ii convinga pe preoti sa nu intrerupa pomenirea, pentru a nu ajunge schismatici, ca cei de la Roman-Satmar.
      Inca un motiv: nimeni nu le da acestor preoti dreptul de a batjocori lupta si jertfa celor care au facut tot ce trebuie pentru a se ingradi de erezie si sunt in continuare pe pozitia ortodoxa, neacceptand nici extrema minciunoacrivista, prin care se deraiaza in afara Bisericii, nici extrema minciunoiconomistă, prin care se sterge orice distinctie intre pomenire si nepomenire, incercandu-se readucerea in bisericile pomenitorilor a celor care nu au cazut in extrema schismatica.

  5. Nicu
    # 26 mai 2018 at 23:22

    „Ortodoxia este taina a Iconomiei divine de a se implini in lume viata si invatatura Mantuitorului Hristos Celui intrupat” (Sfantul Ioan Damaschin)

  6. acelas
    # 26 mai 2018 at 23:45

    „Sistemul” din cadrul BOR isi face nestingherit si eficace treaba. Un alt tinerel, „programat” demult a face pasul spre episcopie (probabil din adolescenta), are deja doua doctorate, a fost intr-adevar avansat la rang de episcop. Cine stie ce structuri l-au avansat in realitate..

    http://basilica.ro/sfantul-sinod-a-ales-episcopi-pentru-basarabia-si-romania/

    http://mitropoliabasarabiei.md/noul-episcop-al-basarabiei-de-sud-ps-veniamin-fost-hirotonit-de-p%C4%83rintele-patriarh-daniel

  7. gabrielanaghi
    # 29 mai 2018 at 15:43

    „Viața trebuie înțeleasă numai privind înapoi, dar trebuie privită trăind înainte. A suferi înseamnă a avea un secret comun cu Dumnezeu. A îndrăzni înseamnă a-ți pierde, pe moment, siguranța. A nu îndrăzni înseamnă a te pierde
    definitiv pe tine însuți.”
    ‘Tăcerea e capcana demonului şi cu cât este mai profundă, cu atât mai terifiant devine demonul. Dar tăcerea e şi înţelegerea reciprocă dintre divin şi individual.”

    – Sören Aabye Kierkegaard-filozof, scriitor și teolog danez (5 mai 1813 – 11 noiembrie 1855)

    Este deosebit de importanta aceasta delimitare de acrivistii Roman-Satmar. si sustinatorii lor ,asa cum subliniati,Sfintia Voastra si dl.teolog Mihai-Silviu Chirila ,in postarile pe care le-ati facut de curand.
    Ne alaturam si noi,la aceasta delimitare ferma si constienta, asteptand reactia si altor sfintiti Parinti sau credinciosi. Ea reprezinta o expresie a durerii in fata aruncarii in derizoriu a miscarii antiecumeniste,spre latura intunecoasa a schismei cosmetizate de artizanii acestei lucrari gandite cu mult timp in urma, de stapanii din umbra, de aici sau de aiurea ,care dirijeaza jocurile pregatite spre satisfactia celor lipsiti de intelegerea complexitatii miscarii in care s-au angajat,a lipsei discernamantului duhovnicesc, si a cunosterii regulilor de bun simț,fundamentul crestinului ortodox.
    Tacerea uneori poate exprima oftatul,oboseala,lipsa elanului insufletitor,ruginit acum si de greata in fata atacurilor lipsite de noblete,omenie,onestitate,a celor in care Duhul Sfant isi face simtita ….absenta!!!

    Unii dintre cei care au ramas alaturi de preotii pomenitori au devenit in ultimul timp,mai fragili,mai superficiali, mai comozi, tematori si vulnerabili,astfel incat acum toate puntile spre salvarea si mantuirea sufletului lor , venind catre noi,au fost nimicite,de elanul celor care s-au avantat spre schisma.Domnul Atotiubitor sa aiba mila de noi toti!
    Avem libertatea și voința de a schimba plini de curaj sub adierea Mangaietorului, cursul vieții noastre de pana acum,cautand Adevarul,ramanand strans legati de Biserica Ortodoxa stramoseasca,fiind convinsi de purtarea de grija a lui Dumnezeu, oricat ar incerca unii sau altii să ne impună în mod cu totul nefast, chiar malefic,gandirea lor indreptata spre erezie sau schisma.
    „După logica filozofului, economistului și politicianului român Petre Țuțea (1902-1991) conducătorii sau doritorii de putere absolută ar putea fi catalogați drept optimiști stupizi, care conduc oameni – o parte dintre ei stupizi fiind, alții sceptici, și pesimiști având conștiința mărginirii, alții lucizi”,nedespărțiți de credința în Dumnezeu,de dragostea si suferinta pentru aproapele, care duc spre sporirea iubirii, a empatiei și înlăturarea urii care-i stăpânește pe unii, în aceste vremuri tulburi.
    Nu se cuvine sub nici o forma a judeca pe Ierarhii,Preotii, teologii,si pe toti ceilalti frati ai nostri indiferent ce ni se pare ca au facut,sau n-au facut.Este alegerea fiecaruia,iar canoanele nu au fost date spre a arunca cuvinte grele celor care ni se pare ca le-au incalcat,judecandu-i si ofensandu-i in fel si chip.Chiar daca tu ca slujitor al lui Dumnezeu nu ai spus nimic din toate acestea,incurajarea turmei si sustinerea unor cuvinte inacceptabile(un singur exemplu:” gruparea neo-ecumenista a lui Zisis”) ,te face partas la aceasta.De cand te-ai facut judecatorul fratelui tau?
    Noi nevrednicii,praf si cenusa in fata Ziditorului,trebuie asa cum am fost sfatuiti in nenumarate randuri de catre Parintele Duhovnic,sa atentionam cu blandete pe cel care greseste,dar sa nu il judecam drept eretic , schismatic, neo-ecumenist,ridicand glasul mai ales in fata Sfintitilor Parinti,din cinul preotesc si monahal,stiind ce spune Prorocul Isaia,” că toată dreptatea noastră este ca şi cârpa lepădată a femeii desfrânate „(cf. Isaia 64, 6). Adevărata mândrie diavolească, este a tăgădui darul lui Dumnezeu, acolo unde este, ca şi cum nu ar fi. („Cel ce s’a smerit în Duhul Sfânt vede limpede în lumina Lui, pe de o parte toată urâciunea ascunsă în „dreptatea noastră”, pe de alta, cum se înfăptuieşte în sine, nevrednicul, lucrarea lui Dumnezeu – şi în această vedere limpede atinge realismul duhovnicesc – temelia însăşi a adevăratei smerenii.”( „Scrisorile unui ascet”, ed. a 3-a, p. 59,)

    Sa ne gandim mereu ca sfintenia noastra e un nimic pe langa sfintenia lui Dumnezeu. In fata mortii, toti marii Sfinti ai Bisericii se regaseau foarte pacatosi, se regaseau ca unii care nu incepusera pocainta, pentru ca simteau cata distanta este intre pacatosenia noastra si maretia sfinteniei lui Dumnezeu.
    Oare ce s-a intamplat dupa asa zisul sinod din Creta cu noi toti?
    Ne-am schimbat atat de mult unii fata de altii,fiii aceluiasi neam romanesc,atat de incercat?
    Mai avem iubire ,respect si omenie unii fata de altii?
    Cum ne comportam fata de Preotimea slujitoare si iubitoare de Hristos?

    „Preotul, cu toată slujirea înaltă pe care i-a încredințat-o Biserica, este o făptură omenească, cu neputințele și slăbiciunile sale. El trebuie să se micșoreze pe sine și să se smerească, lăsându-L să lucreze pe Dumnezeu prin mâinile lui, Cel ce pe toate le împlinește prin Duhul Său cel Sfânt. Preotul este mai întâi de toate un mijlocitor între Dumnezeu și credincioși, și deopotrivă între credincioși și Dumnezeu. Personalitatea și starea sa duhovnicească nu trebuie luată în seamă de credincioși. Sfântul Optat de Mileve spune că: „Tainele sunt sfinte prin ele însele, nu prin oamenii care le săvârșesc”. Dumnezeu este dătătorul harului pe care El îl conferă, iar sfințitul slujitor are un rol secundar de intermediere, dar totuși extrem de trebuincios. Tot Sfântul Optat spune că puterea Tainelor nu este legată de virtuțile celui care le săvârșește, pentru că puterea lor vine numai de la Dumnezeu, Cel ce dă harul Său prin Sfintele Taine, de vreme ce numai El este Vistiernic al harului și de aceea numai El îl poate da.

    (Jean-Claude Larchet, Viața sacramentală, Editura Basilica, București, 2015, pp. 488-495)

    „Dreptatea dumnezeiască, fiind desăvârşită şi de mare cuviinţă, aşa cum de altfel sunt toate îndreptările dumnezeieşti, este recunoscută în două lucrări: în armonie şi echilibru şi în prelungirea concretă a atotiubirii dumnezeieşti. Chiar dacă ne încălcăm locul şi datoria noastră, Dumnezeu nu-Şi retrage iubirea Sa susţinătoare şi proniatoare, precum şi purtarea Sa de grijă, de vreme ce, potrivit Apostolului Pavel, dumnezeieştile Sale harisme sunt neschimbabile…..Ochiul neadormit al atotcuprinzătoarei pronii dumnezeieşti, care veghează pentru zidirea Sa, lu-crează prin dreptatea Sa cea nemincinoasă şi de mare cuviinţă, chiar dacă acest lucru pare de neînţeles pentru mintea omului.

    Gheronda losif Vatopedinul
    Dialoguri la Athos,

Scrie un comentariu

Scroll Up