Priviti va rog cu atentie fotografia de mai sus. Lume multa, nu-i asa? A fost la Botosani. Si asa ceva nu va mai fi …
La articolul Previziunile mele pentru 2018 și anii care vor urma imi exprimam temerea ca incepand de anul acesta nu va mai exista o miscare inchegata a nepomenitorilor din Romania.
Nu ma asteptam insa ca asa ceva sa se petreaca chiar din prima luna.
Pe 25 ianuarie 2018 s-a tinut Sinaxa de la Roman. Au fost prezenti doar o parte dintre nepomenitori. Cealalta nu. Oricum, o particica deja se retrasesera inca din 2017 pentru a-si face o grupare a lor (Ierom. Macarie Banu, Ierom. Atanasie Parfeni, Ierom. Lavrentie Carp, Ierom. Eftimie Mitra):
http://psaltirea.ro/files/87.Marturisirea-credintei-si-osandirea-ecumenismului.pdf
Si ce frumos incepuse totul in vara lui 2016 …
Ba chiar o speranta de a ramane uniti, macar o mare parte dintre noi, a existat cu ocazia Sinaxei de la Botosani:
REZOLUȚIA SINAXEI de la Botoșani împotriva ecumenismului și a pseudo-sinodului din Creta
Dar suntem urmasi ai dacilor, ca atare, nu aveam cum ramane uniti. Ne-a explicat-o foarte clar parintele Adrian Fageteanu:
Eu am studiat foarte multe. Homer şi toţi istoricii antici care au vorbit despre geţi şi daci, în scrierile lor. Şi toţi istoricii spun cam aşa: dacă geţii sau dacii ar fi fost uniţi, niciun Alexandru Macedon, niciun Cezar, niciun împărat persan nu ar fi putut să-i biruiască. Şi eu cu asta dovedesc că suntem descendenţii lor, că nici românii nu se pot uni trei sau patru pentru credinţă sau pentru autohtonie sau pentru o idee românească sau creştină. Nu-i cea mai bună dovadă că suntem descendenţii lor?
Iata ce putem citi la Sinaxa Ortodoxă de la Roman (25 ianuarie 2018) de pe blogul preotului Ciprian Ioan Staicu:
Mărturisirea de credință și concluziile Sinaxei Ortodoxe de la Roman
25 ianuarie 2018
Mulțumim lui Dumnezeu, Celui Închinat în Treime, Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Sfântului Grigorie Teologul, Sfântului Bretanion de la Tomis și celor împreună cu ei astăzi prăznuiți și tuturor sfinților că ne-au învrednicit să ne reîntâlnim în duh de mărturisire ortodoxă.
În Sinaxa de astăzi s-a citit un text teologic, alcătuit de ieromonahul Spiridon Roșu, cuprinzând 68 de observații critice la adresa studiului lui Mihai Silviu Chirilă, apărut în septembrie 2017, intitulat „Părtășia la erezie- expresie biblică și patristică.” Deși a fost invitat, autorul studiului nu a fost prezent. Observațiile asupra studiului au fost acceptate ca fiind ortodoxe, demonstrând fără tăgadă că o a treia stare, intermediară între ortodoxie și erezie (părtășie la erezie) nu are fundament teologic patristic.
În discuțiile din cadrul sinaxei s-a căutat răspunsul patristic la mai multe probleme controversate pe care le generează ideea existenței acestei stări intermediare menționată mai sus. Participanții la sinaxă au concluzionat următoarele:
- După apariția și răspândirea unei erezii, încă necondamnată sinodal, în viața Bisericii, un membru al Bisericii se poate situa numai într-una din cele două stări:ortodox sau eretic!
- Orice formă de comuniune bisericească cu erezia este erezie.Sfinții Părinți sunt categorici în această privință.
- Părtășia la erezie cu știință sau fără știință este tot erezie.
- Erezia, fie că a fost sau nu condamnată sinodal este tot erezie.
- Orice altă interpretare sau încercare de îndreptățire a ereziei nu îl scutește pe eretic de răspundere și de vinovăție în fața lui Dumnezeu, a Bisericii, precum și a propriei lui conștiințe.
- Respingem acuzația de schismăla adresa noastră, pe motiv că, fiind următori ai Sfinților Părinți, nu acceptăm părtășia la erezie ca fiind o stare distinctă față de erezia propriu-zisă.
- Nu susținem că Tainele pe care le săvârșesc ereticii ecumeniști (care nu au fost încă condamnați sinodal) sunt invalide sau că Hristos nu este prezent în Sfântul Potir.
- Tainele săvârșite de ereticii ecumeniști nu sunt spre sfințirea și spre mântuirea celor ce le primesc, ci spre osânda lor, datorită credinței lor eretice. Acesta este motivul pentru care noi am întrerupt comuniunea cu ei.
- Adevărata iconomie, cea lăsată nouă de Sfinții Părinți, este aceea că îi așteptăm pe frații noștri, clerici și mireni, care sunt în comuniune cu ereticii ecumeniști, să se îngrădească de erezie. Noi îi informăm pe toți, fără să obligăm pe cineva să facă ceva împotriva voinței lui.
- Ipoteza retragerii automate a harului datorită căderii în erezie anulează sinodalitatea Bisericii și este de origine papistașă, fiind condamnată de Biserică.
- Membrii sinaxei sunt de acord cu ideea că nu este necesar să acuzăm sau să apărăm vreunepiscop pentru că însuși Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol din vremea Sfântului Fotie cel Mare îl osândește dacă este eretic, iar cuvintele și faptele lui mărturisesc despre el.
Specificăm pentru toți credincioșii, spre a ne feri de posibilele interpretări eronate, că aplicăm Canonul 15 menționat mai sus, nu creăm schismă în Biserică, nu ne afiliem la nicio grupare schismatică (de orientare calendaristică sau de orice alt fel), nu creăm propria noastră Biserică (departe de noi o asemenea blasfemie), ci doar urmăm cu credincioșie învățătura Bisericii, moștenită de la Sfinții Părinți.
Noi îi iubim pe toți frații noștri, ne rugăm pentru ei, nu avem resentimente față de nimeni și îi îndemnăm să nu îngăduie ca dezbinarea să lucreze între noi. Nădăjduim ca la următoarea sinaxă să fie prezenți toți preoții care s-au îngrădit de erezia ecumenistă dintre care, deși au fost și astăzi chemați, unii nu au putut să participe, iar alții au refuzat să vină.
Varianta în pdf:
Marturisirea de credinta si concluziile Sinaxei Ortodoxe de la Roman
Mărturisirea de credință și concluziile Sinaxei Ortodoxe de la Roman au fost semnate de cei enumerați mai jos. Oricine își poate asuma înaintea lui Dumnezeu și a propriei conștiințe acest text alcătuit – în decursul a peste 4 ore – împreună, clerici și mireni, la Sinaxa Ortodoxă de la Roman. Doamne ajută!
Sinaxa Roman semnaturi clerici si monahi
Sinaxa Roman lista semnaturi mireni participanti
Toți participanții la sinaxă au hotărât că următoarea întâlnire va fi după Săptămâna Luminată, cu nădejdea în participarea tuturor preoților și monahilor care s-au îngrădit de erezie, precum și a fraților mireni ortodocși.
Redacția
Primele impresii:
Au fost deci doua idei principale:
- Mihai Silviu Chirila nu zice bine
- Toti pomenitorii sunt eretici (de la Ierarhi si pana la ultimul copilas botezat anul acesta), tainele savarsite de preotii pomenitori sunt valide insa sunt spre osandirea tuturor.
Eu n-am inteles ca Mihai Silviu Chirila asta ar zice, de cand se tot zbate pe frontul asta antiecumenist. Dar poate am inteles eu gresit. Cand va emite un comunicat pe tema asta, ne vom dumiri.
A doua idée principala merita de fapt o explicatie de 30 de pagini (cat contine critica preotului Spiridon impotriva teologului Mihai Silviu Chirila). Era esential sa intelegem de ce spun ei asa. In lipsa unei astfel de explicatii a tuturor semnatarilor, sa vedem ce zice unul dintre ei, anume preotul Ciprian Ioan Staicu, intr-un dialog postat in articolul sau Cuvânt teologic la Sinaxa Inter-Ortodoxă și Athonită de la Roman (25 ianuarie 2018) despre Proiectul de rezoluție referitor la provocările actuale la adresa luptei antiecumeniste al preotilor care n-au fost la Sinaxa din Roman:
vă prezint elementele unei convorbiri pe mail cu părintele Nicolae Manolis, care a avut loc acum câteva zile:
Pr. Ciprian a spus:
Textul pe care l-ați pus pe site (faimosul „proiectul de rezoluție”) l-au făcut semnatarii lui fără ca să discutăm toți, iar ieri seara majoritatea părinților (printre care și duhovnicii unora dintre semnatari) am scris un text de refuz al acestui proiect, pentru că îl vedem ca fiind o încercare de impunere, fără respectarea libertății de conștiință. Vă scriu aceasta ca să aveți imaginea integrală a situației din România. Și probabil că semnatarii textului problematic de mai sus nu vor veni la sinaxa noastră din 25 ianuarie 2018, cu toate că noi vrem ca ei să vină. Cu jocuri de culise nu se poate să existe Ortodoxie, nu-i așa?
De asemenea, vă întreb, cum îi considerați pe următorii:
– protosinghelul Mitropoliei de Tesalonic este eretic sau ortodox?
– preții care slujesc cu el la biserica Sf. Dimitrie izvorâtorul de mir sunt eretici sau ortodocși?
– cei care v-au caterisit sunt eretici sau ortodocși?
– ceilalți preoți ai Mitropoliei de Tesalonic – în afară de cei care au un duh oarecum ortodox (dar și multă lașitate) sunt eretici sau ortodocși?
Pr. Nicolae Manolis a răspuns:
Textul celor 6 părinți, care după părerea mea este în acord cu învățătura pr. Teodor Zisis, eu îl consider corect. Nădăjduiesc că cunoașteți diferența între termenii: „ἐν δυνᾶμει αἱρετικός” și „ἐν ἐνεργεία αἰρετικός” (eretic potențial și eretic prin lucrare). Așadar, ei nu sunt în nici un caz eretici prin lucrare, adică nu sunt condamnați de un sinod. Din păcate, această diferență nu o înțeleg unii aghioriți care se prefac că urmează acrivia și vin în România, mințind că au ajuns la un consens cu pr. Teodor!
Pr. Ciprian a spus:
Care este diferența între cei doi termeni? Mai exact? Nu am înțeles ce vreți să spuneți.
Oare nu cumva această diferență este cea sofist? Cei care au semnat în Creta în ce categorie se află? Devreme ce nici aceștia nu au fost condamnați de nici un sinod?
În final, de ce ați întrerupt pomenirea? Care este motivul exact…
Pr. Nicolae Manolis a spus:
Părinte, desigur poți să primești câte informații vrei, ortodoxe și patristice, de la venerabilul nostru părinte Teodor. Eu îți răspund dacă mai întâi îmi răspunzi tu mie la această întrebare: în data de 19 februarie 2017 am întrerupt pomenirea. În data de 18 februarie ce eram? Eretic sau un antiecumenist cu un cuget laș?
Pr. Ciprian a spus:
Eu zic că înainte, pentru o perioadă, din păcate ați fost eretic atunci când pomeneați (desigur, după adunarea din Creta), însă întreruperea pomenirii v-a scos în mod hotărât din erezie și v-a pus din nou alături de ortodocși.
Părinte, pentru mine este puțin mai ușor să spun acestea pentru că nu am fost în erezie nici pentru o clipă. Episcopul meu nu a fost în Creta, însă în septembrie 2016 episcopii români au avut sinod local și au acceptat hotărârile din Creta. Din ziua aceea eu am întrerupt pomenirea lui. Nu m-am întinat deloc de erezie și nu m-am sprijinit pe lupta mea de ani de zile dinainte împotriva ecumenismului, ci atunci când a venit momentul am luat hotărârea și m-am îngrădit de erezie, gândindu-mă la mântuirea mea. Și eram într-o poziție importantă în episcopia noastră, fiind consilier cultural. Însă pe toate le-am părăsit bucuros pentru Hristos, preabinecuvântat să fie Numele Lui. Acum aștept răspunsul dvs.
La aceasta pr. Sava Lavriotul a spus (căruia i-am trimis cele de mai sus, să văd dacă nu cumva greșesc):
Părinte, slavă Domnului, nu ai făcut nici o greșeală. Ai mărturisit adevărul. Exact același lucru l-am făcut și eu. Și eu eram într-o poziție importantă la Marea Lavră și imediat după sinodul din Creta am întrerupt pomenirea. Problema e că pr. Nicolae Manolis și pr. Teodor Zisis nu înțeleg că trebuia să întrerupem pomenirea de mulți ani și că sinodul tâlhăresc din Creta a fost pentru noi o izbăvire, spre adevăr. Mă bucur că avem același punct de vedere.
Pr. Nicolae Manolis a spus:
Oare ca fost eretic ar trebui să fiu rebotezat sau miruns? Pentru că după acrivie Biserica nu are un alt mod de întoarcere la Ortodoxie a unui eretic… Și, desigur, ar trebui ca și preoția mea să fie problematică… ce mă sfătuiți?
Pr. Ciprian a spus:
Nu vă bateți joc de mine. Suntem preoți, să avem o convorbire de un nivel teologic înalt. Eu sunt un om care întreb, ca să aflu adevărul. Nu vorbesc deloc despre Taine invalide. Nu aveți nevoie de nimic, dacă v-ați îngrădit, sunteți în regulă 100%.
Eu, dacă eram eretic pentru o anumită perioadă și aș fi ieșit apoi din erezie, L-aș fi slăvit pe Dumnezeu și aș fi continuat lupta cea bună. Oameni suntem, greșim. Așa s-a întâmplat de multe ori în istorie. Prestigiul nostru este Hristos, nu faima personalității noastre.
Ce a făcut Sfântul Apostol Petru (mă refer la pocăința lui după lepădare)? Să facem și noi la fel…
Dacă vă temeți ca să nu vă spună cineva că ați fost în erezie înseamnă în consecință că dvs vorbiți despre Taine invalide (pentru acea perioadă), nu eu, și vă gândiți: oare nu cumva mi-am pierdut cu adevărat preoția? Iar acest gând ar fi foarte grav din punct de vedere ortodox.
În final, însă, nu am primit de la dvs nici un răspuns teologic. Din păcate. Însă noi spunem că nădejdea moare ultima…
Pr. Nicolae Manolis a spus:
Părinte, explică-mi clar, că m-ai buimăcit, nu glumesc, dacă eu am fost eretic din perspectiva ta, am fost întinat, din 26 iunie 2016 până în 18 februarie 2017, Tainele pe care le-am săvârșit în această perioadă au fost valide sau nu? Poporul care atunci venea la mine la biserică primea har sau se întina? Este foarte importantă poziția dvs la această întrebare.
Nu ați înțeles că singur ați răspuns la toate cele de mai sus? Din moment ce mă considerați că pentru câteva luni am fost eretic, nu mai am altceva ce să vă răspund.
Opinia pr. Sava Lavriotul a fost:
Părinte, bine i-ai răspuns. Devreme ce pomenea un episcop eretic care accepta sinodul și se presupune că pr. Nicolae Manolis știa bine ce se întâmplă, el ce era? Sunt de acord întru totul cu ce i-ai spus.
Pr. Ciprian a răspuns:
Părinte Nicolae, ați avut Taine valide. Hristos adevărat, har bogat, însă în esență zero mărturisire ortodoxă, care se exprimă prin întreruperea pomenirii. Vă împărtășeați spre osândă…
Nu există mai multe soluții împotriva ereziei. Una este: întreruperea pomenirii. Celelalte soluții sunt de fapt vorbe în vânt. Și dvs și poporul vă întinați atunci de erezie. Acum, nu. Greșesc undeva?
Încă aștept un răspuns. Eu am răspuns la multe întrebări…
Pr. Sava Lavriotul a spus:
Părinte Ciprian, prin cuvintele acestea l-ai făcut praf! Ce ar putea să mai răspundă la adevărul pe care i l-ai scris?
Asadar, zice preotul Ciprian Ioan Staicu cum ca “pentru mine este puțin mai ușor să spun acestea pentru că nu am fost în erezie nici pentru o clipă. Episcopul meu nu a fost în Creta, însă în septembrie 2016 episcopii români au avut sinod local și au acceptat hotărârile din Creta. Din ziua aceea eu am întrerupt pomenirea lui. Nu m-am întinat deloc de erezie.”
Zice el, doar ca nu-i deloc asa. Priviti va rog aceste capturi:
Sunt de la rubrica de comentarii a articolului Pasul 1 în lupta antiecumenistă… oficială ! |. Adica a oprit pomenirea din 7 noiembrie 2016. Pe de alta parte, ce relevanta are ca Episcopul Andrei Moldovan a fost sau nu in Creta? Caci atat preotul Ciprian Ioan Staicu, cat si semnatarii Sinaxei de la Roman ne vorbesc despre partasii si comuniuni. Deci inclusiv ale … Episcopului Andrei al Covasnei si Harghitei.
De fapt, cred ca toti preotii nepomenitori sunt in aceeasi situatie, chiar si semnatarii recentei Sinaxe. Cum raspund ei deci la problema pusa de preotul Nicolae Manolis?
“Oare ca fost eretic ar trebui să fiu rebotezat sau miruns? Pentru că după acrivie Biserica nu are un alt mod de întoarcere la Ortodoxie a unui eretic… Și, desigur, ar trebui ca și preoția mea să fie problematică… ce mă sfătuiți?”
Vedeti? Astea erau problemele de explicat poporului credincios. Conform caror Canoane si Sfinti Parinti simpla nepomenire rezolva problema unui eretic? Trebuiau date exemple din trecut. Situatii. Contex istoric.
Ba mai rau, spune preotul Sava Lavriotul cum ca “trebuia să întrerupem pomenirea de mulți ani”. Vorba care-l adanceste si mai mult in schisma despre care scriam la:
GHERON SAVA LAVRIOTUL a cazut in SCHISMA …
Mai mentionez faptul ca preotul Antim n-a fost la Sinaxa, deoarece, conform Strana Ortodoxa:
„La toate frământările și nelămuririle puse pe internet a unora și altora referitor la poziția mea, mărturisesc că nu sunt nici de-o parte nici de alta și vreau să rămân în Adevărul lui Hristos și în învățătura Sfinților Părinți din decursul veacurilor pecetluită prin mărturisirea și jertfa lor.
Scopul vieții noastre este mântuirea și asta trebuie să fie hotărârea și lupta fiecăruia.”
Părintele Antim Gâdioi
Deocamdata acestea sunt primele impresii.
Raman la vechea idee ca astfel de teme nu aduc nici un real folos …
Urmează să publicăm răspunsuri teologice la cele hotărâte de „sinaxa” de la Roman și la analiza p. Spiridon Rosu
Auziti aberatie:
Adica, daca un bebelus se boteaza, sau un adult se boteaza, dupa logica lor, harul lucreaza dar pacatele nu-i sunt iertate, caci zic ei, aceasta taina nu e spre sfintire, ci spre osanda. Deci in loc copilului sa-i fie iertat pacatul originar, sau adultului toate pacatele de pana la botez, li se adauga pacatul ca s-au botezat la pomenitor. Prin urmare toate botezurile de dupa Creta sunt invalide! Astia compromit toata lupta anti-ecumenista. Trebuie izolati la ospiciu!
Pe cei ce au fost la acest sinedriu, numit de ei „sinaxa” nu-i deosebeste nimic de schimaticii, care spun ca in BOR nu mai este har, chiar daca ei nu o spun direct.
Pana la condamnarea sinodala, tainele ereticilor sunt valide insa a fi in comuniune cu aceste madulare bolnave, gangrenate dar inca neamputate prin sinod, nu face decat sa imbolnaveasca pe aceia care raman in comuniune cu ei. Daca stai in comuniune cu leprosul te vei umple de lepra, daca stai in cocina te mananca porcii si daca mananci usturoi iti pute gura, nu se poate altfel. Daca lasi garda jos, stand in comuniune cu ereticii, neavand sistemul imuntar activ format din invataturile Sfintilor Parinti, ci facand rabat de credinta, te vei imbolnavi, vei deveni eretic si eretic fiind, bolnav, si pe altii vei sminti, vei imbolnavi. Si vai celui prin care vine sminteala. Cum sa stai in comuniune cu ereticul ce batjocoreste pe Hristos batjocorid invataturile sfintilor parinti insuflati de Duhul Sfant, cum sa beneficiezi de tainele savarsite de ei chiar nefiind ei inca condamnati sinodal, de vreme ce hulesc pe Duhul Sfant Cel ce ia inspirat pe Sfintii Parinti, nu te temi de Dumnezeu? Facand asta faci doua mari rele, te imbolnavesti si tu intrand fara sistem imunitar in focarul de infectie si nici pe ei nu-i ajuti pentru ca mergand la ei, le dai incredintarea ca se afla pe calea cea buna ori ei sunt bolnavi de erezie care vine din mandrie, caci ei se cred mai presus de sfintii parinti, in loc sa-si smereasca mintea si sa o supuna voii lui Dumnezeu revelate prin sfaturile Sfintilor cred mintii lor si incearca sa isi faca o noua evanghelie, vor sa fie asemenea lui Dumnezeu precum si Lucifer oarecand a gafat-o si unde a ajuns acel nemernic fara trup acolo vor ajunge si acesti nemernici, ereticii ce mor neindreptati, nesmeriti, nepocaiti. Cu ei sa fiu in comuniune? Fereasca Dumnezeu!
Normal ca NU trebuie sa fii in comuniune cu ecumenistii, caci de asta ne-am si asumat intreruperea pomenirii. Discutia era despre cei care inca nu s-au decis (si sanse de a se decide sunt aproape nule) sa intrerupa pomenirea. Chiar asa sa nu mai fie valide nici botezurile? Exact ca la papistasi? Este clar o exagerare!
Eu cred ca toate sfintele taine de la pomenitori sunt VALIDE, spre mantuire, dar ceea ce le primejduieste mantuirea sunt partasia cu erezia, compromisul cu ecumenismul, tacerea, ignoranta, frica si prostia(nestiinta)!
Sa nu ne aruncam la discutii ce ne depasesc, caci nu avem noi „detectoare” de Duhul Sfânt, daca oricum nu calcam la slujbele pomenitorilor. Dar putem spune ca la nepomenitori Sfanta Aghiasma e lucratoare, Sfântul Botez este valid s.a.m.d. In fond conteaza ca noi am ramas in Biserica, ca avem armele Duhului Sfant pentru a ne mantui si ce e la pomenitori e treaba lui Dumnezeu.
A nu-i condamna pe pomenitori nu inseamna a fi in comuniune cu ei, ci a le purta mila si dragoste pentru a-i putea castiga pentru Hristos.
Sfantul Grigorie de Nissa:
”Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic, ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi”.
Sfântul Ignatie Teoforul:
”Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească “darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții în afara Bisericii.”
Sfântul Ciprian al Cartaginei:
“Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.”
Sfântul Teodor Studitul:
„Mi-ai spus că te-ai temut să-i faci observaţie presbiterului tău să nu pomenească numele ereziarhului, iar eu nu găsesc ce să-ţi spun acum despre asta altceva decât că comuniunea prin singură pomenirea lui întinează, chiar dacă cel ce pomeneşte ar fi ortodox”.
Sf.Nichifor Marturisitorul :
„Nu se cuvine a intra in bisericile care apartin ereticilor (ecumenisti filo-cretani) pt rugaciune sau psalmodiere, caci daca a intrat erezia, pleaca ingerul pazitor al celor de acolo si acea biserica devine casa obisnuita..Si chiar daca f. putini raman inlauntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si in mainile lor se gaseste autoritatea si apararea asezamintelor Bisericii.”
Sf. Theodor Studitul:
„Împărtășania de laeretic înstrăinează pe om de Dumnezeu și îl predă diavolului.” În Euharistie, „pîinea ereticilor nu e trupul lui Hristos.” „După măsura deosebirii dintre lumină și întuneric, așa e și deosebirea dintre împărtășania drept slăvitoare (ortodoxă) și cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl unește cu Hristos, cealaltă – cu diavolul; una dă viață sufletului, cealaltă îl ucide”. „Împărtășania din mînă eretică este otravă, nu simplă pîine.”
Sf Maxim Marturisitorul: „Comuniunea care se realizeaza in impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos presupune inca si mai multa adevarata credinta. Daca nu se marturiseste Dreapta Credinta, se rastoarna si se desfiinteaza marea, luminoasa, prealuminata si slavita Taina a Ortodoxiei crestinilor. Invocarea Sfantului Duh in epicleza Sfintei Liturghii ramane fara de raspuns si, prin urmare, Darurile ce se pun inainte nu mai sunt sfintite. Asadar, nu se mai realizeaza o comuniune adevarata”.
Cred ca nu e interpretare corecta, nu te supara!
Botezul nu produce nimic spre osanda celui/celei care se boteaza ci se „scade” aceluia care-l savarseste daca este pomenitor.
Don fericire, după cum am văzut în cele 2 liste cu semnături, adepții grupării lui Staicu sunt puțini. Ca să vedeți ce duhuri îi stăpânesc pe aceștia, ei nu mai dau binecuvântări fiilor duhovnicești de a-i frecventa pe părinții nepomenitori care nu împărtășesc ideile schismatice ale lui Staicu și fier in Savva.
Asta a fost scopul lui Staicu de la inceput: dezbinarea si inlaturarea lui MSC. Pr. Staicu are mandrie arhiconica de mare teolog si nu suporta pe cineva sa-i dea peste nas cand bate campii. Dar nu o sa i se mai dea peste nas, ci pe spinare, de-o sa se lase de teologhisit si el si Spiridon Rosu, cel care spunea ca primirea cipului inseamna anularea Botezului. Acum iar recidiveaza si ii face pe toti eretici. Trebuie izolati, caci compromit lupta curata impotriva ereziei cretane.
In cartea Strajerii Ortodoxiei – Luptele monahilor pentru apararea Ortodoxiei de Arhimandrit Vasilios Papadakis, editura Egumenita 2015, traducere din limba greaca de monahia Magdalena Niculescu, in partea intai (din perioada arianismului pana la restaurarea cultului sfintelor icoane), la capitolul V – Luptele monahilor in perioada iconoclasmului (726-842), la subcapitolul 3 – Sinodul al VII-lea Ecumenic (787) si participarea impozanta a monahilor, se gasesc urmatoarele informatii:
Citez incepand de la pagina 264 pana la pagina 267:
„Alaturi de Sfantul Tarasie s-au distins episcopii Mihail al Sinadelor si Eftimie al Sardelor si monahii Sava, egumenul Manastirii Studitilor, Platon (egumenul Manastirii Sakudion si unchiul Sfantului Teodor Studitul), Nichifor si Nichita din Manastirea Midikiei si ilustrul cronicar Teofan din Singriana. O atat de stralucita reprezentare a cinului monahal la Sinodul al VII-lea Ecumenic se datoreaza, fara indoiala, faptului ca monahii au fost principalii aparatori ai sfintelor icoane si ai Predaniei ortodoxe de-a lungul dramaticelor evenimente ale secolului al VIII-lea, care tocmai se incheia.
La prima sedinta a Sinodului s-au prezentat ca acuzati trei episcopi iconomahi, care si-au cerut iertare si au citit o marturisire de credinta ortodoxa. Unul dintre acestia, Teodosie al Amoreei, declara: „Preasfintiti si de Dumnezeu cinstiti Stapani ai mei si toata adunarea acestui Sfant Sinod, si eu, pacatosul, vrednicul de mila si amagitul, care multe rautati am grait impotriva cinstitelor icoane, intelegand adevarul, recunoscandu-l si prihanindu-ma pe mine insumi, am dat si dau anatemei pe fata cele ce rau am grait si am invatat in lumea aceasta. Si cer si rog fierbinte Sfantul vostru Sinod sa ma primeasca si pe mine, nevrednicul vostru rob, impreuna cu toti cei ce cred in Numele lui Hristos”.
Cat de sincera, cu adevarat, si vrednica de lauda marturisire! Asemenea acesteia asteptam si din partea ereticilor din zilele noastre – fie ei si incepatori sau capi ai falselor „Biserici” -, si atunci unirea lor cu Biserica se va infaptui de la sine, fara dialoguri consumatoare de timp si intorsaturi diplomatice.
Sfantul Tarasie a intrebat daca este drept ca episcopii care se pocaiesc sa-si reia scaunele lor, iar Sinodul a incuviintat. Monahii au adaugat: „Precum ii primeau Sfintele Sinoade a toata lumea pe cei se intorceau de la erezie, asa ii primim si noi”.
In continuare s-au infatisat alti sapte episcopi iconoclasti care luasera parte la tulburarile din anul precedent si si-au cerut si acestia iertare. Asadar, in Sinod s-a pus problema „cum se cuvine a fi primiti cei care se intorc de la erezie”. La dialogul dintre patriarh si episcopi pe aceasta tema au participat activ si monahii, indeosebi egumnul Sava al Studionului.
S-au dat citire mai multor canoane si texte patristice privitoare la situatia ereticilor care se pocaiesc. Monahii au cerut sa se citeasca epistola canonica a Sfantului Atanasie catre Rufinian. In urma lecturii, ei sustineau ca, cei ce se intorc dintr-o erezie vor fi primiti la pocainta, dar nu si in treapta preoteasca. Sfantul Tarasie le-a explicat ca Marele Parinte vorbeste numai despre capii ereziilor, si nu despre cei ce au fost tarati in erezie cu de-a sila. Monahii s-au aratat de acord, intrebandu-i insa pe episcopii care se pocaisera, daca si ei „au fost tarati sau au suferit vreo sila, incat s-au departat de adevar”.
In continuare monahii au dorit sa afle daca acei episcopi care, caindu-se, au fost reprimiti de sinoadele anterioare, fusesera hirotoniti de eretici sau nu. Cererea le-a fost acceptata de Sinod si spre sfarsitul primei sedinte monahii au prezentat o scrisoare a Sfantului Vasile cel Mare legata de tema in discutie. Dupa citirea scrisorii, au adus o mica obiectie cu privire la recunoasterea hirotoniei ereticilor, pentru ca in cele din urma sa ajunga la un consens deplin cu Sinodul.
Au intrebat, de asemenea, ce se va intampla cu acei monahi care nu s-au prezentat la Sinod. Mirat de absenta lor, patriarhul a raspuns ca ii va convinge prin canoanele care fusesera citite anterior.
In cea de-a doua sedinta a Sinodului, toti episcopii au recunoscut cinstirea sfintelor icoane, in consens cu scrisorile papei Adrian, si au spus ca „drept este ca si preacuviosii monahi sa-si spuna parerea”. Cei o suta treizeci de egumeni si monahi s-au pronuntat la randul lor la fel ca si episcopii. Citam, spre exemplificare, dintr-o astfel de cuvantare:
„Sava, preaevlaviosul monah si egumenul Manastirii lui Studie, a zis: „Noi tinem credinta neprihnita de la inceput si din vechime, cea predanisita de Sfintii Apostoli, Prooroci si Invatatori in Biserica Soborniceasca si Apostoleasca, iar scrisorii trimise de papa Adrian, cel de trei ori fericit si apostolic, catre bine-cinstitorii si de Hristos iubitorii nostri imparati si catre Tarasie, patriarhul ecumenic, ii dam ascultare cu credinta, ca uneia ce lumineaza, si straluceste cugetele noastre. Iar pe cei ce nu cred in acest chip, ii dau anatemei!”.
In cea de-a treia sedinta, iconoclastul Grigorie al Neocezareei a cerut sa fie primit in comuniune de catre Sfintii Parinti. In discutia care a urmat, monahii au propus sa fie primit doar la pocainta, si nu in treapta preoteasca, de vreme ce fusese unul dintre capii ereziei. Sfantul Tarasie i-a laudat pe monahi, numindu-i „ravnitori ai randuielilor canonice si evanghelice”. In cele din urma, Sinodul i-a primit cu multa iubire de oameni pe toti episcopii care si-au recunoscut greseala si i-a reasezat in scaunele lor.
In cea de-a patra sedinta au fost prezentate de catre unii episcopi, egumeni sau monahi – diverse marturii din Sfanta Scriptura si de la Sfintii Parinti, potrivit carora cinstirea icoanelor era un obicei din vechime. La sfarsitul procesului verbal, dupa episcopi au semnat si cei o suta treizeci de monahi prezenti la sedinta.”
Ioan
Asadar, Mare Sinod si mari erau si ei. Si s-au gandit si iar s-au gandit, s-au razgandit, apoi s-au gandit din nou. De ce? Care era de fapt regula?
Înainte de condamnarea sinodală a ereziei iconoclaste toți episcopii care s-au pocait, au mărturisit dreapta credinta și au dat anatemei erezia in mod public si au cerut sa fie reprimiti in comuniune; toti acesti episcopi, chiar si cei care fusesera hirotoniti de eretici, au fost reprimiti in comuniune ca episcopi in scaunele lor fara a fi rebotezati sau remirunsi doar pe baza pocaintei lor si a mărturisirii de credință ortodoxa. Aceasta deoarece erezia nu fusese inca condamnata sinodal.
Dupa condamnarea sinodala si anatema data de un sinod ortodox unui cleric, acesta este excomunicat adica scos in afara Bisericii si caterisit. Dar harul Sfântului Botez il are pana la moarte. De aceea daca s-ar pocai de erezia lui fostul cleric ar fi reprimit in Biserica prin Mirungere pentru ca darurile Duhului Sfant cu care sa isi lucreze mântuirea sa revina asupra lui. Dar canoanele spun sa fie cu totul strain astfel de fost cleric de toata slujirea preoteasca, chiar daca s-a pocait de erezia lui si a fost reprimit in Biserica prin Mirungere. Adica Sfintele canoane interzic rehirotonirea fostului cleric care este reprimit in Biserica prin Mirungere dupa condamnarea sinodala.
Citez de la pagina 268 din cartea Strajerii Ortodoxiei:
„In cea de-a sasea si a saptea sedinta a Sinodului au fost anatematizati trei patriarhi ai Constantinopolului si alti episcopi iconoclasti, in timp ce anatemele impotriva marturisitorilor Gherman al Constantinopolului, Ioan Damaschinul si Gheorghe Cipriotul au fost ridicate. De asemenea, a fost abolita hotararea dogmatica a Sinodului de la Ieria si votata o alta, ortodoxa.”
https://en.wikipedia.org/wiki/Council_of_Hieria
Este vorba in text despre „sinodul” iconoclast de la Hieria din 754. Numele de Ieria din text apare asa datorita utilizarii unor transliterari diferite din alfabetul grec in alfabetul latin pentru numele localitatiii.
Episcopii care s-au pocait de erezia iconoclasta si au marturisit credinta ortodoxa, dand anatemei erezia iconoclasta, au venit si au facut aceasta in prima si a treia sedinta a Sinodului, deci inainte de condamnarea sinodala care a avut loc in cea de-a sasea si a saptea sedinta a Sinodului, dupa cum reiese din text.
Ioan
Asadar, cumva era erezia inainte de condamnarea sinodala si altcumva dupa. Sau starea respectivilor. Corect?
Eretici erau si inainte si dupa condamnarea sinodala. Unii eretici au murit si au ajuns in iad, iar condamnarea lor sinodala a venit la zeci sau chiar sute de ani dupa moartea lor (vezi Origen).
Voi incerca in continuare cateva analogii:
Analogia nr. 1: Daca un madular al organismului, care este Biserica, se imbolnaveste, in cazul de fata, de boala ereziei, acesta nu este taiat imediat din trupul Bisericii, ci se asteapta cu rabdare insanatosirea lui prin remediul avertizarii ca daca nu isi revine la starea de sanatate, adica la Ortodoxie, va fi taiat din trupul Bisericii.
Avertizarea se face prin ingradire sub forma intreruperii comuniunii bisericesti cu madularele bolnave de erezie, care are rol terapeutic si fata de celelalte madulare, sanatoase, care luand aminte la aceasta ingradire, trebuie sa se ingradeasca si ele, pentru a nu se imbolnavi. In momentul in care un madular al Bisericii afla de aceasta ingradire are 2 optiuni: fie se ingradeste si el si ramane pe mai departe sanatos, fie nu se ingradeste si devine madular bolnav.
Cancerul in stadiile terminale trece, prin diferite mecanisme, peste obstacolele puse in calea raspandirii lui de catre organism. Astfel, cancerul se raspandeste in intreg organismul prin metastazare, care in final duce la deces.
Pentru a evita metastazarea cancerului ereziei in intreg trupul Bisericii, se intruneste un sinod ortodox care taie din trupul Bisericii madularele bolnave, incercand in acelasi timp recuperarea celor ce se pocaiesc, chiar si in ultimul ceas.
In chirurgia oncologica se taie pana la 2 cm in tesut sanatos, in ideea ca la nivel microscopic ar mai putea sa fi ramas celule canceroase. Din fericire, anatema data de un sinod ortodox e foarte precisa in delimitarea Adevarului de erezie, deoarece oros-ul dogmatic se alcatuieste sub inspiratia Duhului Sfant.
Analogia nr. 2: Un om poate trai cu o hernie inghinala ani de zile. In sacul herniar poate fi o ansa intestinala. Daca hernia devine strangulata, fluxul sanguin se opreste catre acea ansa si apare necroza, adica moartea tesutului.
Necroza ansei intestinale duce la peritonita prin evadarea continutului ansei intestinale in peritoneu, apoi la soc septic si in final la deces.
Interventia chirurgicala care poate fi vazuta ca actiunea unui sinod ortodox incearca sa restabileasca fluxul sanguin, taie tesutul necrozat, adica mort, si incearca sa salveze cat mai mult din tesutul adiacent tesutului mort, care isi poate reveni in urma restabilirii fluxului sanguin.
Aceasta restabilire a fluxului sanguin poate fi asemuita cu oros-ul dogmatic al unui sinod ortodox.
Analogia nr. 3 (fortata): Un vechi prinicipiu de drept roman spune: „Sine lege nulla poena” – Fara lege nu poate exista o pedeapsa.
De exemplu, Dr. Jack Kevorkian nu a fost condamnat pentru prima eutanasie pe care s-a descoperit ca a facut-o, deoarece nu exista o lege care sa incrimineze eutanasia. Dupa ce s-a dat legea care incrimina eutanasia si el a continuat sa o practice, acesta a fost condamnat.
El era criminal si vinovat in fata legii constiintei inscrisa in inima lui inca de la prima eutanasie, dar fara lege nu poate exista pedeapsa.
Pe cati oare nu au omorat sufleteste pana acum ecumenistii cu ereziile lor, dar pana sa ii condamne un sinod ortodox si sa ii taie din trupul Bisericii, ei raman in trupul Bisericii.
Analogia nr. 4 (fortata). Daca un madular, sa zicem un picior, a fost muscat de un sarpe, madularul nu este imediat taiat, ci se aplica un garou, care sa nu permita raspandirea veninului prin fluxul sanguin pana la momentul cand este administrat antidotul salvator.
Substantele toxice din venin pot duce la necrozarea, adica moartea, tesutului de la locul muscaturii, dar tesuturile adiacente ar mai putea fi salvate in urma administrarii antidotului si a interventiei chirurgicale locale.
https://www.scribd.com/document/343422590/st-255
https://www.scribd.com/document/343422861/st-275
https://ayeaye20.wordpress.com/2017/04/02/strajerii-pdf-uri-sau-cartea-ce-ii-poate-supara-pe-pomenitorii-ereticilor/
„sinedriu”, si alte batjocuri facute la adresa unei sinaxe unde au fost nu doar teoreticieni in ale teologiei ca in alte parti ci totodata traitori ai vietii in Hristos. Va rog nu mai batjocoriti si zeflemiti ca o faceti spre osanda voastra neintelegand situatia actuala in profunzime si nici silindu-va sa va deschideti inimile sa o intelegeti. In urma acestei sinaxe a devenit si pentru mine, un mirean, clar ceea ce pentru unii parinti era demult, si anume ca nu este o cale de mijloc, eretic procentual, sau partas la erezie, ci eretic; dar mai bine cititi:
„Observații critice ale Pr. Spiridon, de la Schitul Rădeni, județul Neamț, la studiul scris de Mihai-Silviu Chirilă “Părtășia la erezie – expresie biblică și patristică””
Precizare – Acest document a fost prezentat într-o primă formă completă în cadrul sinaxei de la Roman din 25 ianuarie 2018. Ceea ce publicăm acum pe internet reprezintă varianta finală, revizuită și adăugită, rezultată în urma dezbaterilor cu Părinții participanți la sinaxa din Ianuarie 2018 Roman.
Adi
Si in care anume alte parti au fost doar teoreticieni?
Scuze, am gresit spunand „ca in alte parti”. Am vrut sa subliniez ca la Roman nu s-au luat niste decizii arbitrare cum din orgoliu sau lipsa de intelegere incearca unii sa-i denigreze. Mai bine v-ati smeri cu totii putin si sa conlucrati la raspandirea ortodoxiei si nu a smintelii prin publicarea a tot felul de dispute si pareri personale care raspandesc confuzie si pe cei nehotarati ii fac sa fuga in loc sa-i lamureasca. Ecumenistii convinsi, isi freaca mainile cand vad dezbinare intre cei ce nu imbratiseaza erezia ecumenista. Chiar si cand era liniste si pace intre toti parintii, ecumenistii raspandeau vorba ca ia uite ce se intampla la Radeni, aia is rataciti, is razvratiti, is eretici, is schismatici, etc, si ei habar nu aveau ce e acolo, si nici nu erau interesati, adica niste ignoranti total acesti ecumenisti si multi dintre pomenitorii lor, iar noi prin aceste dispute nebinecuvantate, datorita orgoliilor, mandriei, nu facem decat sa dam apa la moara ecumenistilor, la moara dracului. Iertare! Eu sunt prost si pacatos, scuze ca ma bag, dar sper ca sa discutati, si sa va impacati ca sa dispara confuzia.
Adi
Adica tu zici cam asa: sa ascultam de unii ca preotii Sava Lavriotul, Ciprian Ioan Staicu si ceilalti care au semnat, caci ei zic bine. Si sa nu ascultam de ceilalti preoti, precum Teodoros Zisis, Ioan Ungureanu si ceilalti, caci ei zic rau.
Pe ce te bazezi?
Apoi, unde vezi tu denigrarea? Cine de fapt denigreaza? Nu cumva tocmai cei pe care tu ii lauzi?
Si ce zic rau Sava si Staicu si parintii de la Radeni? Vi se pare ca nu zic ce trebuie, dar oare aveti cunostintele si trairea mai ales ca sa discerneti mai bine? Parintii spuneau in cuvinte la amvon, post sinaxa, cum ca au invitat la sinaxa si pe ceilalti parinti nepomenitori si pe M.S.Chirila, dar unii n-au putut iar altii n-au vrut sa vina sa dezbata aceste probleme care framanta acum pe crestini. Si au mai zic ca nu trebuie sa cautam intaietatea, ci sa ne dam intaietate unii altora si altele. Ori aici dumneavoastra ii faceti schismatici, ori Pr.Spiridon a spus ca asta este o acuzatie foarte grava si trebuie argumentata solid. Si bulversati crestinii publicand pareri personale, nu in Duhul Sfintilor Parinti, despre probleme grave. Asta fac si eu prin aceste comentarii. Si va rog sa ma iertati. Cred ca o sa intru mai rar pe aici daca stirile continua in nota asta discordanta. Doamne miluieste!
Adi
Mai bine nu mai intra deloc, ca sa nu ma mai obosesc si cu tine.
Prietene, ori nu stii, ori vrei sa prostesti cititorii. Caci n-a fost asa cu pregatirea acestei Sinaxe. Dar voi veni cu amanunte, ca n-o lasam asa.
Nu se pot impaca adevarul cu minciuna. Citind analuza pr Spiridon reiese foarte clar inselarea in care se afla Mihai Chirila. Restul sunt rautati intrucat dl Chirila nu mai poate da un raspuns teologic. Doar incearca sa jigneasca participantii la sinaxa de la Roman.
Imi pare rau ca nu pricepeti
Tu chiar esti prost. Din ce bezna a mintii ai dedus ca Mihai Silviu Chirila nu mai poate da un raspuns?
Redactor, din acest motiv: Altii au naufragiat deplin in privinta credintei; altii, macar că nu s-au scufundat de la cugetele eretice, dar din pricina partăsiei lor cu ereticii, au pierit si ei odata cu acestia. Strajerii Ortodoxiei pag 227
Corectez pag 277
Este cineva suficient de pregatit teologic sa demonstreze cu argumente de la Sfintii Parinti ca mai este Har si Taine in Biserica? Daca da atunci astept marturiile voastre aici cat mai argumentat patristic.
Mihai
De unde apareti mai baieti? Ce laturi de literatura ai citit pana acum, de pui asa o intrebare?
Nu vă mai pierdeți timpul cu sectarii lui Staicu. Se vor convinge singuri ce lucrări poate face unul care încurcă Evangheliile, mânat fiind de ambiții personale, în loc să pună slujirea lui Hristos pe primul plan. Mirarea mea e mare față de părinții de la Rădeni, care s-au lansat în aventura schismatică, după tot ce a făcut teologul Mihai Silviu Chirilă pentru dânșii.
Fratele Mihail eu nu sectar,de unde ai tras aceasta concluzie?Aaa trebuie sa semnez proiectul de rezolutie ca sa nu mai fiu sectar.Eu nu inteleg,daca vreti sa transmiteti adevarul de ce nu sunteti niste oameni ingaduiti,smeriti,rabdatori(dupa roadele lor ii veti cunoaste) de ce va iesiti din pepeni la orice miscare care va nemultumeste.Acceptati sa fiti si scuipati pentru adevar nu „m am saturat”,asta nu i atitudine crestineasca.Atentie mare ca raspundeti pentru atatea suflete….
Adica eu,ca mirean pacatos,si din aceasta cauza prost la minte,nu ar trebui sa mai merg la slujbele,unde sunt pomeniti,ecumenistii eretici pentru ca datorita canoanelor Sfintilor Parinti,devin partas,ereziei.Ma mai pot impartasi cu Sfintele Daruri,sfintite de acestia…Rog pe cineva,sa faca o fapta buna sa mi dea un raspuns .
Si eu as dori un raspuns deoarece merg in fiecare duminica la o Biserica din apropiere cu cei mici la impartasit… nu stiu niciun preot nepomenitor in zona, nu stiu la cine sa merg 🙁
Dacă ați aflat de Creta și ați înțeles căderea care a avut loc e bine să nu mai împărtășiți copii și nici să nu mai participați la slujbe. Trebuie să luați legătura cu un pr. nepomenitor din zona dvs. Ce localitate, poate vă pot recomanda
Sunt din judetul Dambovita.
Preot nepomenitor de eretici, se zice.
Nepomenitor simplu nu exista.
Daca ti-ai dat seama ca sfintele canoane te indreptatesc sa nu mai mergi acolo unde sunt pomeniti cei care au semnat tradarea ortodoxiei…asta e cel mai bun argument, si bineinteles poate fi intarit de un preot care cunoaste aceste canoane si le respecta in duhul ortodoxiei, la care poti sa te spovedesti.
Mirela, multumesc pentru citate. Mi ar placea sa putem vorbi mai multe. Putem lua cumva legatura?
Mirela, întrebarea care se pune după atâtea discuții legate de erezie este dacă toți acești Sfinți Părinți care ne îndeamnă să ne ferim de ierarhii eretici, se referă la niște ierarhi a căror erezie fusese deja condamnată oficial de un sinod în momentul în care au fost făcute aceste afirmații, sau la niște ierarhi a căror erezie nu fusese încă condamnată oficial și nominal de un sinod. Ar trebui verificat contextul în care au fots făcute aceste afirmații, pentru că este de mare importanță în situația actuală. Sper să nu greșesc.
Sora Raluca, gasesti raspunsul la intrebarea ta la sfantul Simeon Noul Teolog, Imnul 27, din cartea „Imnurile iubirii dumnezeiesti”, tradusa de pr. Dumitru Stăniloaie, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova 1991, in Filocalia vol 6 editura Humanitas la sf. Simeon Noul Teolog cu titlul de „A cincea cuvantare morala” si in cartea „Imne, epistole si capitole” traducere de diac. Ioan I. Ica jr. editura Deisis Sibiu 2001, Epistola1.
Si cu toate aceste argumente de netagaduit ale Parintilor de Dumnezeu insufletiti, unii si-au facut „CREZ” intr-unul sfant si mare sinod… Si intr-unul har sfintitor la acesti tradatori lepadati si slujitori ai diavolului.
Mirela și irina m, mulțumesc pentru clarificări.
Dan Pescarul cred ca trebuie sa cauti in alta parte raspunsul,nu sta nimeni cu tine sa faca cateheza de la nivelul „bastonase”.
Idea de „partas la erezie”, ca stare intre ortodox si eretic, probabil a aparut in urma cugetarii mai indelungate la diversele tipuri de madulare ale Bisericii, precum:
– ierarh (episcop, arhiepiscop, mitropolit, patriarh)
– preot traitor (constient de cele ale credintei ; cautator de a implini cele ale credintei, ca purtator al harului preotiei)
– preot formal (doar in parte constient de cele ale credintei, sau aproape deloc ; implineste cel mult formal cele ale credintei, probabil cele ale credintei care sunt mai la indemana pentru majoritatea, sau nu le implineste aproape deloc, desi este purtator al harului preotiei)
– mirean traitor (constient de cele ale credintei ; cautator de a implini cele ale credintei)
– mirean formal (doar in parte constient de cele ale credintei, sau aproape deloc ; implineste cel mult formal cele ale credintei, probabil cele ale credintei care sunt mai la indemana pentru majoritatea, sau nu le implineste aproape deloc)
Eretic este cel care nu (mai) este in adevar, fie ca greseste intr-un singur aspect fie ca greseste in mai multe aspecte, si deci nu mai poate fi numit ortodox cu adevarat.
Cu siguranta ca unul care s-a departat de adevar printr-un singur aspect inseamna ca le respecta pe toate celelalte ale credintei, insa, chiar si asa, el nu mai este ortodox cu adevarat din pricina acelui singur aspect in care greseste fata de adevar.
Tipologia de mai sus, care e o tipologie doar in linii mari, nu ii face pe unii sa nu fie eretici (in functie de: constientizare, gradul caderii, grad de informare, pozitia in Biserica, etc.) chiar daca se departeaza de adevar doar intr-un singur aspect.
Ceea ce s-ar putea spune despre diversele tipuri de madulare ale Bisericii in general, este ca unul e mai mult sau mai putin vinovat ca este eretic (departat de adevar), in functie de gradul de cadere in / constientizare a / informare despre pacatului ereziei, insa asta nicidecum nu inseamna ca nu ar fi eretic.
Unii sunt eretici mai vinovati decat altii, insa tot eretici sunt.
Altii sunt eretici mai putin vinovati decat altii, insa tot eretici sunt.
Cuvantul „eretic” suna greu, dar e folosit pentru a arata durerea caderii in departarea de adevar (prin unul sau mai multe aspecte). Tocmai greutatea acestui cuvant vadeste boala si poate duce la o reala vindecare a ei.
Daca gresesc undeva va rog sa argumentati punctual. Va multumesc.
Doamne ajuta!
Eretic este eticheta celui condamnat sinodal nominal, iar erezia este schimbarea de dogme. Ambele trebuiesc afurisite prin sinod, dar lupta este cu erezia și nu cu ereticul, adică cu boala și nu cu bolnavul. Ca să nu contactam virusul folosim contramasuri, coanonul 15 I-II CONSTANTINOPOL ȘI 31 APOSTOLIC, în acest caz. Orice derapaj de la acestea duce spre schismă, mare atenție.
Cititi „Cronografia” Sfantului Teofan Marturisitorul (528 ani de la primul an al domniei lui Diocletian pana in cel de-al doilea an al imparatului Mihail) – se gaseste in noile PSB-uri, volumul 7. Sunt multe date utile acolo, pt. vremurile noastre, si gasiti acolo toate problemele prin care au trecut crestinii din Imperiul Roman, cu ereziile si cu pozitiile adoptate de fiecare dintre ei, in fata acestora, inaintea condamnarii lor de catre Sinoadele Ecumenice – ba inca, unii au mai raspandit ereziile condamnate si dupa sinoade, indraznind sa le anatemizeze cu sprijinul vreunui monarh necredincios care se afla temporar pe tronul imperial.
Reproduc un pasaj ce mi se pare relevant, din anul 776, al patrulea de domnie a binecredinciosului imparat Constantin si mamei sale Irina:
„In data de 31 august, din acelasi al VII-lea indiction, Pavel, cuviosul si preasfintitul patriarh, imbolnavindu-se, si-a lasat tronul; a mers la manastirea lui Florus si a luat schima monahala fara stirea imparatiei. Cand a aflat aceasta, imparateasa a venit la el intristata impreuna cu fiul ei si a strigat la el: „De ce ai facut asta?”. Iar el, cu multe tanguiri, a spus: „Mai bine era sa nu fi stat deloc pe tronul preotiei, atunci cand Biserica lui Dumnezeu era asuprita si se afla rupta de celelalte tronuri sobornicesti si anatematizata”. Iar ea, invitandu-i pe patrikioi si pe notabilii din senat, i-a trimis la el sa asculte cele ce spunea. El le-a zis: „Daca nu se face un sinod ecumenic si nu se indreapta greseala care este in mijlocul vostru, nu aveti mantuire”. Ei i-au raspuns: „Si de ce ai iscalit atunci cand ai fost hirotonit ca nu vei cinsti icoanele?”. El a spus: „De aceea plang si m-am adapostit pentru pocainta, rugandu-ma lui Dumnezeu ca sa nu ma pedepseasca deoarece ca preot am tacut pana acum si nu am strigat adevarul de frica maniei voastre”. Atunci a adormit in pace lasand multa tanguire in imparatie si intre oamenii evlaviosi din oras. Fusese un barbat venerabil, milostiv peste masura si vrednic de tot respectul; orasul si imparatia dobandisera multa incredere in el. De atunci deci a inceput sa fie grait si discutat cu indrazneala de catre toti cuvantul in legatura cu sfintele si cinstitele icoane.”
Daca in timpul Imperiului Roman, dupa crestinare, Biserica n-a avut pace de la sumedenia de erezii nascocite in special de catre rasariteni, cu atat mai putin astazi cand crestinii nu mai au nici stat, nici conducator dreptcredincios, si cand Biserica e luptata crunt de catre puterea lumeasca, secularizanta.
Cartea sus-mentionata a Sfantului Teofan Marturisitorul poate constitui un bun ghid de navigare prin aceste vremuri tulburi.
Dacă pr.Antim vrea să rămână în Adevărul lui Hristos și nu’i nici de’o parte, nici de cealalta…atunci unde se află cele două părți în raport cu Adevărul?
Pe langa Adevar.
Situația nu ar fi atât de încurcată și de tensionată dacă ar fi mai muți ierarhi, preoți și mireni care să opună rezistență ereziei ecumeniste. Dar fiind puțini, forța lor, inclusiv cea dogmatică, este anemică, iar ecumeniștii fiind mulți, au multă putere și influență. Ecumeniștii se simt relaxați și stăpâni pe situație văzând zbaterile dezorganizate ale anti-ecumeniștilor și luptele lor „interne”, de care probabil se și „amuză”. Mai intervin brutal în forță pe ici pe colo, dar în general nu au prea multă bătaie de cap, pentru că nu au cu cine. Puțini membri ai clerului riscă să se întoarcă împotriva sistemului, ceea ce ar echivala cu ieșirea din sistem dar NU și DIN BISERICĂ, și să piardă avantajele pe care fiecare le are. Ăsta este un fel de mini pregătire pentru venirea antihristului. Atunci TUTUROR li se va cere să renunțe la tot ce au, și să aleagă între pecete și viață. Să vedem atunci câți curajoși o să existe
Sunt curioasa cine sunt primii doi semnatari ai rezolutiei de la Roman, ca pr Ciprian zice la comentarii ca n-ar fi Mh Efrem si Mh Sava athonitii, caci n-au vrut sa se bage in treburile autohtone. Cine sunt dar cei doi ieroschimonah Efrem si protoschimonah Sava, ca n-am auzit de ei in spatiul romanesc. Pare iar o gogonare ca sa iasa la numar, plus schimbarea titulaturii din monahi au devenit ierschimonahi si protoschimonahi. Poate ma insel, daca exista in spatiul romanesc parinti care au intrerupt pomenirea cu asemenea nume si titulaturi, va rog sa-mi spuneti.
Va citesc dinainte de sinod, de la voi am aflat de sinod, de ecumenism, de cipuri, de tot.
Sa va dea Dumnezeu mantuire pentru tot ce faceti!
Va stimez si va apreciez ca pastrati in continuare dreapta credinta si ca ati ramas pe linia sfintilor parinti!
Nu am cuvinte pentru stima pe care v-o port!
Slava lui Dumnezeu!
CEI CARE CAD ÎN EXTREME, JUDECÂND, VOR CĂDEA DIN BISERICĂ!
,,Noi, părinţii aghioriti, susţinem în mod deschis întreruperea pomenirii numelor episcopilor care au acceptat sinodal erezia de la Kolimbari, Creta şi nu s-au delimitat măcar printr-o scrisoare publică de acest pseudo-sinod. De asemenea, îndemnăm pe părinţii care au oprit pomenirea să fie cumpătaţi şi să nu încurajeze mişcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinţii care nu au oprit pomenirea şi să îi primească pe toţi la Sfântul Potir, să nu pomenească alt episcop în loc, nici să caute episcopi din alte Biserici Locale, pentru că acest lucru este necanonic. Este suficient lor că au întrerupt pomenirea şi mărturisesc Ortodoxia. Avem cunoştinţă de faptul că există părinţi, teologi, monahi şi maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărţi şi prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceştia şi cad în extreme vor cădea şi din Biserică. Aşteptăm ca toţi părinţii şi ierarhii să întrerupă pomenirea”.
Scrisoarea Părinților Aghioriți, decembrie 2016.
RAFUIELILE PE TEME TEOLOGICE DIN ORGOLIU PERSONAL SUNT TOT EXTREME.II PUNE DRACUL SA SI FACA GASCA SI SA ISPITEASCA SI PE CEILALTI SA VINA CU LAMURIRI,ACEASTA NU ESTE O EXTREMA.DE CE ACEASTA MISCARE CARE ARE IMPRESIA CA DETINE ADEVARUL, NU S A STRADUIT SA ORGANIZEZE O SINAXA DE ANVERGURA CELEI DE LA BOTOSANI, APOI SA SI EXPUNA PUNCTELE DE VEDERE?DE CE?ORGOLIU DRACESC…..
de ce? pentru ca l-au luat pe Staicu-n brate, stiind toti ca e cel care face dezbinare… stati linistit, ca urmeaza cei de la Radeni sa fie dezbinati de Staicu… nu se va opri aici, desi el va prosteste ca e plin de dragoste si vrea unitate.. cititi-i propunerile pe care le-a avut pentru sinaxa de la Roman si apoi faceti acuzatii despre cine are orgolii si vrea gasca.
Cunoaste Domnul inimile fiecaruia, chiar daca unii in loc sa-si recunoasca greseala acum au trecut la atacuri diversioniste si la persoana împotriva unor preoti. Vor da ei socoteala în fata Domnului, atunci nimic nu va fi ascuns. Dar cei care au smintit oamenii simpli la intelegere pe aceste bloguri numai din dorinta de a se arata conducatori fara ca ei sa aiba o acoperire teologica si patristica, era mai bine sa-si lege o piatra de gat si sa se arunce in mare. Se vede ca „partasia la erezie” care s-a promovat atat de intens a cazut în mod jalnic ptc lucrarea celui rau nu tine mult. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu m-am lamurit. Domnul sa va lumineze. Doamne ajuta!