X

Sfanta EUGENIA. Cum a ajuns staret la o manastire de calugari. De ce a acuzat-o Melantia. Mucenicia

de null

Image result for sfanta evghenia

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Sfânta Muceniţă Eugenia (Evghenia), odraslă de bun neam şi mândrie a neamului ei s-a născut în Roma cea veche. 

PărinÅ£ii el, Filip ÅŸi Eugenia, primind de la împărat o înaltă dregătorie, au plecat în Alexandria, cu fiica lor. Pe când erau în Alexandria, fiica lor Eugenia ÅŸi-a părăsit pe ascuns părinÅ£ii. S-a îmbrăcat bărbăteÅŸte a luat cu ea două slujnice ÅŸi într-o noapte, a fugit de-acasă. S-a dus la un episcop ÅŸi a primit de la el sfântul botez. Åži-a tuns părul capului, s-a numit Eugeniu ÅŸi foarte de dimineaţă s-a dus în grabă la o mănăstire. Acolo a trăit în osteneli, în nevoinÅ£e, în trude, în privegheri de toată noaptea ÅŸi a săvârÅŸit toată virtutea. Strălucea ca un mare luminător, aÅŸa că fraÅ£ii l-au rugat să le fie stareÅ£. Nu voia, dar silit de cuvintele ÅŸi de dragostea lor a primit. Åži aÅŸa, nu cuvântul ci fapta a arătat tuturor pe Eugeniu mare ÅŸi prea strălucit. Chipul lui îi atrăgea pe toÅ£i. Cum atrage magnetul fierul, aÅŸa atrăgea pe toÅ£i, ca să se desfăteze de vederea faptelor lui bune. Dar o femeie Melantia, neagră la suflet, cum îi era numele, venită cu poporul ca să se închine la mănăstire, s-a îndrăgostit nebuneÅŸte de chipul frumos al lui Eugeniu. Åži s-a făcut că e bolnavă de o boală îndelungată ÅŸi l-a rugat pe Eugeniu să-i îngăduie să-i spună boala numai lui îndeosebi, că altfel nu se poate vindeca. Melantia îi grăia cu lacrimi ÅŸi cu cuvintele ei înÅŸelătoare i-a miÅŸcat inima lui Eugeniu. Curat la inima fiind, a primit-o, fără să-ÅŸi dea seama de viclenia ei. Când s-a găsit singură cu stareÅ£ul, tăciunele desfrânării a aprins ÅŸi mai mult inima Melantiei spre dragoste. Åži ca un orb, care-ÅŸi pierde lumina ochilor, aprinsă de patimă, a căutat să aducă ocară lui Eugeniu, dar pentru că nu ÅŸi-a ajuns scopul, Melantia s-a dus la prefectul oraÅŸului, tatăl Eugeniei, ÅŸi a făcut plângere, că în cutare mănăstire stareÅ£ul înÅŸeală cu cuvinte viclene pe femeile cinstite ÅŸi că desfrânatul a îndrăznit să o necinstească chiar ÅŸi pe ea. Când prefectul a auzit acestea s-a umplut îndată de mânie ÅŸi a trimis în grabă la mănăstire să aducă pe Eugeniu, stareÅ£ul mănăstirii, ÅŸi pe monahi. Să-i aducă legaÅ£i ca pe niÅŸte oameni vinovaÅ£i, închinători mincinoÅŸi ÅŸi făcători de rele, să se înfăţiÅŸeze înaintea scaunului său de judecată ÅŸi să dea socoteală de faptele lor. Åži s-au înfăţiÅŸat părÅ£ile la judecată. A început să grăiască Melantia. A acoperit cu ocări pe dumnezeiescul stareÅ£; l-a batjocorit ÅŸi l-a defăimat cât a vrut. Striga, ÅŸi arăta cu degetul pe stareÅ£ prietenilor, îl făcea ticălos, iar pe monahii de sub ascultarea lui, stricaÅ£i. Cu glas mare a strigat ÅŸi a zis: “AscultaÅ£i-mă toÅ£i, că vă spun adevărul!” Cât este de mare răbdarea Ta, Doamne Atotputernice!

Atunci Eugenia ÅŸi-a rupt hainele de pe ea ÅŸi a arătat celor de faţă priveliÅŸte înfricoşătoare ÅŸi nemaivăzută. Apoi a grăit cu îndrăznire tuturor: “Se cuvine ca noi călugării să suferim, cu mulÅ£umire, ocările, batjocura ÅŸi chinuirea trupului. Dar pentru ca să nu se facă de batjocură haina călugărească iată vă spun că sunt femeie; sunt fiica judecătorului. Judecătorul este preaiubitul meu tată. SoÅ£ia lui e mama mea. AceÅŸtia de lângă mine mi-s fraÅ£i, nu-i numesc robi”.

Toţi au rămas încremeniţi de cuvintele Eugeniei. Oricine va fi cuprins de uimire când va afla cum a pedepsit-o Dumnezeu pe Melantia. Pe când era încă la Judecata foc a căzut din cer peste casa ei şi a ars până la temelie.

Zguduit de cele petrecute, tatăl Eugeniei a părăsit toată mărirea, bogăţia şi desfătarea vieţii şi s-a botezat. A ajuns păstor credincioşilor din Alexandria, şi-a sfârşit viaţa muceniceşte, omorât de săbiile necredincioşilor, şi a zburat cu bucurie la cereşţile locaşuri.

După săvârşirea tatălui ei, mama ei împreună cu ea au părăsit Alexandria, ţara cea străină, şi mânate de dor s-au dus să locuiască în Roma, patria lor. Atunci a dat poruncă împăratul ca toţi creştinii să jertfească idolilor, de nu, să moară. Eugenia, care strălucea înaintea tuturora, că era aprinsă de dragoste pentru Hristos, a fost legată cu o piatră grea şi aruncată în apă, dar a scăpat nevătămată cu minune. Pentru aceea i s-a tăiat capul cu sabia şi a zburat cu bucurie spre Hristos, doritul ei Mire.

 

Reclame

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.

€


Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button