PĂPUȘARII RĂZBOAIELOR

Ieri s-au împlinit 76 de ani de când japonezii i-au atacat pe americani chiar pe teritoriul lor, la Pearl Harbor, în Hawaii. Atacul a avut drept consecință directă intrarea Statelor Unite ale Americii în razboi.

Vom arata pe parsursul prezentului material ca de fapt japonezii au fost atrasi intr-o cursa. Pentru ca America avea nevoie de un motiv pentru a intra in razboi. Care razboi a devenit astfel mondial tocmai prin participarea SUA.

Este esential sa stim cum au lucrat papusarii razboaielor, pentru a intelege mai bine evenimentele ce se deruleaza actualmente sub ochii nostri. Veti afla si de cand au fost planuite cele trei razboaie mondiale si de ce. Caci va fi si un al treilea razboi mondial …

Pentru inceput, iata ce putem citi la Pagina de istorie: Ziua în care cerul, apa și pământul au luat foc la Pearl Harbor de pe RFI:

În dimineața zilei de 7 decembrie 1941, mai exact la ora 7 și 48 de minute, Marina americană a fost atacată prin surprindere, din aer, de japonezi, la Pearl Harbor. Atacul a avut loc în două valuri succesive care au durat, în total, nu mai mult de oră și jumătate. Însă au fost 90 de minute distrugătoare, în care peste 400 de avioane, lansate de pe portavioanele japoneze, au bombardat toată flota americană ancorată în Pearl Harbor. 18 vase au fost scufundate sau au eșuat, printre care 5 cuirasate. Aproape 2.400 americani au murit iar alți peste 1.100 au fost răniți. Aproape jumătate din cei care au pierit au murit din cauza exploziei magaziei de praf de pușcă de pe USS Arizona, când a fost lovită de un obuz de calibru mare.

Din cele 402 avioane americane prezente la acea oră în Hawaii 188 au fost distruse și 159 avariate, iar 155 dintre ele nici nu au mai apucat să decoleze. Pierderile de partea japonezilor au fost considerabil mai mici: 55 de aviatori japonezi și 9 membri ai echipajelor minisubmarinelor japoneze au muriti, iar unul a fost capturat. Din cele 414 avioane japoneze care au atacat Marina americană, 29 au fost doborâte în luptă, iar 74 au fost avariate.

Atacul a avut loc fără o declarație de război formală. De fapt, atacul a pornit înainte ca mesajul transmis de japonezi oficialilor americani să ajungă la destinație. Ambasada japoneză din Washington, DC, fusese instruită să trimită mesajul cu puțin timp înainte de ora planificată a atacului.

Însă pănă să fie transmis în totalitate, atacul deja era în derulare. Uneori această notă este numită „declarație de război”, dar de fapt, nici nu declara război, nici nu rupea legăturile diplomatice dintre cele două țări, ci doar punea sfârșit oricăror negocieri cu privire la embargoul de petrol și comerț impus de SUA. Declarația de război propriu-zisă a apărut pe prima pagină a ziarelor japoneze a doua zi, pe data de 8 decembrie.

Agresiunea armată în sine, în special natura sa surprinzătoare, a contribuit la schimbarea opiniei publice americane, care a ieșit din izolaționism și a susținut participarea directă în război.

Până la atacurile teroriste de la World Trade Center din 2001, Pearl Harbor fusese cel mai mare atac suferit de americani pe propriul lor teritoriu.

Asa sa fi stat lucrurile? Esential pentru japonezi era sa distruga cat mai multe portavioane. Caci stiau ca portavioanele vor decide soarta razboiului din Pacific. Ceea ce s-a si intamplat. Între 4 iunie și 7 iunie 1942, la aproximativ șase luni după atacul de la Pearl Harbour, Marina Statelor Unite a învins în mod decisiv Marina Imperială Japoneză și a provocat pierderi ireparabile flotei japoneze. In acea batalie navala SUA au dispus de 3 portavioane. Pentru ca le aveau. Si le aveau pentru ca n-au fost distruse la Pearl Harbor.

De ce niciun portavion american nu se afla în port in timpul atacului de la Pearl Harbor? Nu cumva, la varf, americanii stiau despre acest atac?

Iata si ce putem citi la Dezastrul de la Pearl Habour: atac japonez, sau capcana americana? de pe Ziare com:

In zorii zilei de 7 decembrie 1941, aviatia si flota japoneza s-au napustit cu toata forta asupra numeroaselor mjloace militare americane cantonate in portul Pearl Habour, situat in arhipelagul Hawaii.
Urgia
Lumea a ramas consternata: Japonia nu era in stare de razboi cu SUA si, inca de la inceput, apareau doua intrebari ciudate: cum de au putut americanii sa-si expuna elita flotei si aviatiei intr-o zona unde Japonia patrula, in conflict deschis cu China si cu alti vecini si cum a fost posibil ca japonezii sa pregateasca un atac de asemenea anvergura, fara ca serviciile de spionaj americane sa simta macar un semn?
Intreaga operatiune a constat in doua valuri de atac aerian, un al treilea fiind anulat in ultimul moment, se pare din lipsa de carburant. Bilantul celor doua valuri este insa halucinant. Au participat 353 avioane, lansate de pe 6 nave portavion.
Au fost scufundate 4 cuirasate americane, altele 4 grav avariate, 3 crucisatoare, 3 distrugatoare, un lansator de mine. Au pierit 2.402 militari americani, iar altii 1.282 au fost raniti.
Japonia a suferit pagube minore: 29 avioane doborate, 4 submarine de tonaj mic scufundate si numai 65 victime – morti si raniti. A doua zi, Statele Unite au atact Japonia, dupa ce Congresul n-a manifestat nicio opozitie fata de propunerea presedintelui.
La 11 decembrie 1941, Germania a considerat de datoria ei sa apere Japonia, cu care era aliata si a declarat razboi Statelor Unite, conflagratia generalizandu-se astfel la nivel global.
Scopul scuza mijloacele
Practic, intrarea SUA in razboi insemna insa o turnura neasteptata pentru Germania lui Hitler. Pana atunci, fortele lui inregistrasera succese atat pe plan diplomatic, cat si militar.
Putine tari reusisera sa-si pastreze neutralitatea, restul plecandu-si capul in fata sabiei naziste. Polonia fusese cucerita intr-o luna, Franta capitulase la 25 iunie 1940, Reichul pregatise planul Barbarossa menit sa macelarasca popularia URSS si singura putere care se mentinea neinfranta era Anglia.
Intrarea in razboi a Statelor Unite ar fi schimbat echilibrul de forte, iar daca nu s-a actionat mai devreme, este clar ca presedintele nu putea dispune fara un mandat clar din partea Congresului.

Congresul insa, in virtutea democratiei si a pacifismului care au caracterizat totdeauna politica americana, n-ar fi acceptat niciodata initierea unei agresiuni.
Aceasta logica simpla a determinat multi cercetatori postbelici sa gandeasca – fara sa dispuna de probe concrete – ca presedintele Roosvelt avea informatii precise cu privire la iminentul atac japonez de la Pearl Habour, dar n-a actionat.
El ar fi lasat japonezii sa-si faca jocul, pentru ca ulterior America sa intervina in forta, sa devina factorul hotarator care va salva Europa de la dezastru si, in cele din urma, va determina Japonia sa fie oprita de la planurile sale expansioniste.
Ziua X
Sunt argumente care dovedesc cert ca atacul a fost premeditat cu mult inainte. Astfel, conform istoricului Jacques de Launay, la conferinta imperiala din 2 iulie (cu peste 4 luni inaintea atacului), insusi imparatul Hirohito hotaraste pegatirea unui „razboi total impotiva Statelor Unite si a Marii Britanii”.
In luna noiembrie, amiralul Yamamuto trimite amiralului Nagano urmatoarea telegrama, foarte precisa: „Veti ridica ancora la 6 noiembrie. Va veti prezenta la locul de intalnire in ziua fixata: 3 decembrie. Ziua X: 8 decembrie” (este probabil ca aceasta ultima data a fost devansata cu o zi).
Dar nu este nciun dubiu ca americanii cunosteau codurile secrete ale armatei japoneze. Deci este de neconceput sa nu fi cunoscut nici intentiile ei, nici data atacului (eventuala eroare de o zi a datei nu excludea pregatirea apararii).
Cand ai asemenea servicii secrete, care reusesc sa afle codurile unor armate ostile, este de neconceput ca ele sa nu puna mana si pe documentele transmise prin acele coduri.
Si totusi nu si-au luat nicio masura, de unde apare banuiala de premeditare. O simpla banuiala, intrucat nu avem probe din care sa rezulte ca ei ar fi fost in posesia acestor documente secrete japoneze si ca le-au ignorat.
Dar banuiala persista. Cercetatorii sunt inca si astazi impartiti in doua opinii, iar controversa continua, fiecare publicand cu insistenta propriile argumente.
Cert este ca, fara evenimentul de la Pearl Habour, SUA n-ar fi putut actiona in razboi si in aceste conditii nici nu ne putem imagina care ar fi fost sfarsitul, fara interventia masiva a Statelor Unite.

 

Articolul de pe Ziare com zice ceva mai multe. Dar doar despre asta sa fi fost oare vorba? Adica toata treaba se limiteaza la faptul ca serviciile de spionaj americane stiau, dar cum conducerii SUA ii convenea un asemenea atac deoarece le dadeau motiv de a intra in razboi, japonezii au fost lasati sa distruga cateva nave vechi sau mai putin importante?

Nu cumva s-a petrecut si altceva? Nu cumva japonezii au fost de fapt manipulati in mod dibaci sa faca prostia de a ataca Pearl Habour fara a face in timp util si o declaratie de razboi? Trebuie sa intelegem ca, de fapt, intrarea SUA in razboi a facut ca acesta sa devina cu adevarat mondial.

Cu zece zile inaintea atacului, Henry Lewis Stimson isi nota in jurnal celebra acum discutie de la intalnirea cu presedintele Roosevelt:

“cum putem sa-i manevram pe japonezi in pozitia in care sa traga primul foc, dar  fara prea mare pericol pentru noi?“