Părintele Theodoros Zisis și Gheron Evstratie (duhovnicul mon. Sava Lavriotul): Tainele pomenitorilor nu sunt contaminate de erezie, dar NU trebuie să mergem la bisericile unde sunt ecumeniști

Raluca și cei care nu au participat în Creta ai vezi nelipsiți de la întruniri eretice

Sf.Nichifor Marturisitorul :
„Nu se cuvine a intra in bisericile care apartin ereticilor (ecumenisti filo-cretani) pt rugaciune sau psalmodiere, caci daca a intrat erezia, pleaca ingerul pazitor al celor de acolo si acea biserica devine casa obisnuita..Si chiar daca f. putini raman inlauntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si in mainile lor se gaseste autoritatea si apararea asezamintelor Bisericii.”

Sf. Theodor Studitul:
„Împărtășania de laeretic înstrăinează pe om de Dumnezeu și îl predă diavolului.” În Euharistie, „pîinea ereticilor nu e trupul lui Hristos.” „După măsura deosebirii dintre lumină și întuneric, așa e și deosebirea dintre împărtășania drept slăvitoare (ortodoxă) și cea ereticească: cea drept slăvitoare luminează, cea ereticească întunecă; una îl unește cu Hristos, cealaltă – cu diavolul; una dă viață sufletului, cealaltă îl ucide”. „Împărtășania din mînă eretică este otravă, nu simplă pîine.”

Sf Maxim Marturisitorul: „Comuniunea care se realizeaza in impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos presupune inca si mai multa adevarata credinta. Daca nu se marturiseste Dreapta Credinta, se rastoarna si se desfiinteaza marea, luminoasa, prealuminata si slavita Taina a Ortodoxiei crestinilor. Invocarea Sfantului Duh in epicleza Sfintei Liturghii ramane FARA DE RASPUNS si, prin urmare, Darurile ce se pun inainte NU MAI SUNT SFINTITE. Asadar, nu se mai realizeaza o comuniune adevarata”.
”Sfântul Maxim afirmă că Duhul Sfânt este absent din acea biserică care nu mai mărturiseşte Credinţa Ortodoxă”

Sfantul Grigorie Palama:
“ Cei ce sunt in Biserica lui Hristos apartin adevarului, iar citi nu apartin adevarului, nu sunt nici in Biserica lui Hristos.”

Sfantul Sofronie de la Cioara ”indeamna pe oameni sa se roage fiecare la el acasa, sa se intalneasca in taina cu preotii ortodocsi pentru spovedanie, impartasanie, cununii, botezuri si alte nevoi religioase si explica oamenilor ca popii uniti (cu ereticii) nu sunt altceva decat niste tradatori lepadati.”

“Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul.” (II Ioan 1, 9)

Sfantul Ierarh Nichifor Mărturisitorul:
„Chiar daca falsii ierarhi in timp ce se afla in erezie vor continua sa insele si sa atraga un anumit numar de ignoranti si in adunari un numar si mai mare de urmatori, ei sunt la fel in afara zidurilor sfinte ale Bisericii. Chiar daca mai raman foarte putini in Ortodoxie si evlavie, ei sunt in Biserica si autoritatea si protectia institutiei bisericesti ramane in ei. Si daca vor avea de suferit pentru adevarata credinta, atunci aceasta va contribui negresit la nesfarsita lor slava si mantuirea sufletelor lor.”

CANONUL 46 apostolic (TAINELE ERETICILOR NU SUNT TAINE) Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Caci ce fel de împartasire (întelegere) are Hristos cu Vcliar? Sau ce parte are credinciosul cu ne-credinciosul? (II Cor. 6,15).

„Zice încã si dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea de La început era Cuvântul) „Nu te amãgeascã pe tine o ascultãtorule adunãrile ereticilor, cã au Botez dar nu luminare, ci se boteazã cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineazã.” Ci si Sfântul Leon în Epistolia cea cãtre Nichita zice: „Nici un eretic nu dã sfințenie prin taine.” Iar Ambrosie în Cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor rãu cinstitori de Dumnezeu, nu sfințește”

Sfantul Vasile cel Mare respinge ideea validitatii tainelor savarsite de eretici, chiar si a celor a caror erezie n-a fost inca condamnata sinodal, cum este si in cazul pnevmatomahilor: „Nu recunosc pe un astfel de episcop al lor si n-as putea numara in randul preotilor lui Hristos pe cel care a fost pus pe prima trepta de niste maini necurate, spre surparea credintei.
Asa judec eu lucrurile. Daca aveti vreo partasire cu mine, cugetati ca mine; dar daca nu primiti sfat decat de la voi insiva, atunci fiecare e stapan pe propriul lui cuget, iar eu sunt strain de acest sange. Daca va scriu aceste lucruri n-o fac pentru ca nu mai cred in voi, ci facandu-va cunoscuta parerea mea vreau sa spulber nehotararea multora, ca nu cumva sa fie atrasi la comuniunea cu ei”.(P.S.B. 12, pg.499)

„Urechile celor simpli au fost amagite si obisnuite cu inselaciunea ereziei. Copiii cei mici din Biserica sunt deprinsi cu invataturile stricate – dar ce ar putea face? Botezurile sunt savarsite de eretici, la fel si prohodirea celor adormiti, cercetarea suferinzilor, mangaierea celor intristati, sprijinirea celor in necazuri si ajutorarile de tot felul, ca si savarsirea Sfintelor Taine. Prin toate acestea se naste o legatura cu ei in popor si ajung sa fie cu totii intr-un cuget, incat, in scurta vreme, chiar de ni s-ar da o oarecare libertate, nu va mai fi nicio nadejde ca pe cei prinsi in aceasta inselaciune indelungata sa-i mai putem aduce din nou la cunostinta adevarului.” (Sf. Vasile cel Mare – conform „Strajerii Ortodoxiei”, pg. 63)

„Sfântul Ciprian nu îngăduie mai multor credinţe să coexiste simultan în interiorul Bisericii. Biserica are o singură credinţă. Nici nu le îngăduie ereticilor să fie în Biserică: dacă cineva devine eretic, prin definiţie se găseşte în afara Bisericii.”

Şi eu am sentimentul, tot mai puternic, că un alt Sinod local sau ecumenic (nu ecumenist !) CU ADEVĂRAT ORTODOX, în duhul Sfinţilor Părinţi, nu va mai avea loc vreodată !
În starea actuală de apostazie, a majorităţii covârşitoare, în care se află (pseudo) episcopii din lume, e logic că „ei” pe „ei” înşişi nu se vor condamna !!!

„… Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul…” (Ps.52, 4)

Asa este! E apostazie generala, globala. Dar orbii au ochi tocmai sa nu vada.

Pg. 50 a cărţii prof. dr. Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox, Legislaţie și administraţie bisericească, Vol. II, EIBMBOR, Bucureşti, 1990: „De fapt, în cazul că ele [caterisirea și anatema] se pronunţă pentru erezie, prin însăşi această pronunţare se face doar constatarea că cei căzuţi în erezie, au căzut şi din har, de la data căderii în erezie, iar nu de la data pronunţării pedepsei, care în asemenea caz are caracterul unui act constatator, cu raportare la starea harică a celui în cauză.”

@Dorin

Multumesc.