X

Cam ce au “rasistii” ortodocsi prin calendare: Sfantul MOISE ARAPUL. Era negru, fost talhar si a mai si profetit / Bunul Dumnezeu nu se uita la chip si iarta cele mai mari pacate. Feriti-va de intrusii ce scormonesc in pacatele trecute ale altora

de null

2808_moise-etiopianul

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

În luna august, în ziua a douazeci si opta, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Moise Arapul („cel din tâlhari”), Etiopianul.

Acest fericit era de neam etiopian si la fata peste tot negru, fiind sluga unui oarecare ce se afla la lucruri politicesti. Pentru firea lui cea rea si pentru viata tâlhareasca l-a gonit domnul sau. Pizmuind el pe un pastor care îl zaticnise de la un lucru rau, s-a hotarât sa-l ucida; si aflând ca acela este de cealalta parte de apa Nilului si fiind apa mare, îsi lua sabia în gura, si-si puse camasa în cap, si trecu înot. Dar pastorul prinzând de veste a fugit; atunci el a junghiat patru berbeci alesi, si însiruindu-i pe o funie, a trecut iarasi Nilul înot.

Si mâncând carnurile, si vânzând pieile pe vin, s-a dus la sotii lui. Acestea le-am povestit ca sa vedeti, ca este cu putinta ca cei ce vor, pot sa se mântuiasca prin pocainta. Acesta în cele din urma venind întru umilinta, din oarecare primejdie, s-a dus la o mânastire, si atât s-a pocait încât a tras si pe sotii lui catre Hristos prin pocainta.

Iar oarecând sezând în chilia sa, nimerira la dânsul niste tâlhari, nestiind ca el este Moise, pe care fericitul legându-i cu un streang, îi puse pe umeri ca pe un sac cu paie, si-i duse la obste. Si zise catre frati: „De vreme ce mie nu mi se cade sa fac nedreptate, am aflat pe acestia ce venira sa-mi faca rau. Ce porunciti pentru ei?” Iar aceia daca-l cunoscura ca el este Moise, vataful de tâlhari cel vestit si nebiruit, se marturisira lui Dumnezeu, si se lepadara de lume si se facura calugari foarte iscusiti. De aceea traind sfântul cu placere dumnezeiasca si luptându-se cu demonul neastâmpararii, a murit fiind batrân de 75 de ani, facându-se si preot, si lasând 70 de ucenici.

Despre acesta vorbeste Patericul egiptean sub numele de Moise „cel din tâlhari” sau Moise Arapul.

Cititi va rog si:

http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1314504000

Iata asadar ca bunul Dumnezeu ii asteapta rabdator pe toti sa se intoarca din caile cele rele. El nu se uita la culoarea pielii. Nu se uita nici la aspectul chipului:

Sfantul cu cap de caine

Si nu-i pasa cat de ticalos ai fost. Primul care a ajuns in Rai a fost talharul de pe cruce:

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=23

Si de atunci s-a tot umplut Raiul de pacatosi pocaiti. De la prea desfranate:

Sfânta Maria Egipteanca – drumul spre Sfințenie

Pana la fosti vrajitori, criminali, pagani, etc. Sinaxarul e plin de astfel de exemple.

Iata ce aflam din Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 7:

 

  1. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă.

  2. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.

  3. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.

  4. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.

  5. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el.

  6. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.

  7. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?

  8. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.

  9. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.

  10. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.

  11. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.

  12. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.

  13. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele.

  14. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele?

  15. Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.

 

De aceea toti fostii mari pacatosi sunt mai ravnitori decat caldiceii. Caci iubesc mai mult, pentru ca li s-a iertat mai mult. Pe cand caldiceii o lalaie.

Cati sunt precum fariseul din pilda de mai sus? Din pacate enorm de multi. Ei se umfla in pene si se suie pe deal si li se pare ca se uita de sus la cei ce in trecut au preacurvit, au talharit, au furat, s-au ocupat cu vrajitoria, au fost pagani sau au ucis.

Ba in zilele noastre a mai aparut o specie, cu mult mai ticaloasa. Ei cica nu curvesc, dar fac sex cu femei in ascuns si bazandu-se pe faptul ca nu se afla, indraznesc sa zbiere ca sunt curati. Ei cica nu se ocupa cu vrajitoria, dar sunt deschisi la tot soiul de „invataturi” new age. Ei cica nu sunt pagani, dar sunt deschisi la toate inovatiile ecumeniste. Ei cica nu ucid, dar se napustesc ca hienele sa atace furibund pe ceilalti. Iau cu lupa trecutul celui atacat si scot de acolo toata mizeria. Si pentru ca nu li se pare suficienta, inventeaza la greu pacate si fapte inexistente. Ei cica sunt ascultatori de duhovnici, dar indraznesc chiar sa-i critice pe stalpii ortodoxiei ce indeamna sa nu luam nici un document cu cip. Ei cica citesc dar n-au terminat vreodata Sfanta Scriptura, Vietile Sfintilor sau Patericul. Ei cica cunosc dar ii ataca furibund pe cei ce vorbesc despre profetiile ce ne indeamna sa ne pregatim, caci vremurile apocaliptice bat la usi. Ei cica sunt ortodocsi, dar nu se straduie sa aiba o minima traire, iar milostenia este o fapta ce-o urasc. Ei cica sunt ortodocsi, dar iubesc ura, tradarea, razbunarea si facerea de rau. Iubirea si iertarea le sunt straine.

De aceea, in aceste timpuri, cu atat mai mult decat in trecut, Imparatia Cerurilor se ia de catre cei ce se silesc:

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=11

Adica de cei ravnitori, de cei straduitori, de cei fierbinti. Si de ce majoritatea dintre ei sunt fosti mari pacatosi? Pentru ca iubesc mai mult. De ce ceilalti iubesc mai putin? Pentru ca sunt caldicei. Vor cu fundul in doua luntrii. Vor s-o fenteze si pe pamant, vor sa pacaleasca Dumnezeirea si sa ajunga si in Rai. Iar altii doar zic cu gura ca iubesc, dar fac doar voia dracilor. Vai de ultimele doua categorii, caci dintre ei majoritatea il vor primi cu bratele deschise pe antihrist.

Cititi va rog si:

Profeția Sfantului MOISE ARAPUL despre CĂLUGĂRII din ZILELE DE PE URMĂ ale VEACULUI AL ȘAPTELEA ȘI JUMATATE, adică din zilele noastre…

 

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

3 comentarii

  1. Părerea mea este că, din păcate, există şi categoria celor care, deşi au făcut păcate grele, nu au râvna şi iubirea celor cărora li s-a iertat mult. S-au spovedit mai mult sau mai puţin bine, au fost iertaţi de duhovnici îngăduitori fără canon sau cu canon departe de ceea ce prevăd Sfinţii Părinţi, apoi îşi dau conştiinţă bună că s-au pocăit şi că au fost iertaţi şi îşi arogă dreptul de a-i judeca pe alţii. Părerea mea este că sunt foarte mulţi căldicei şi dintre cei cu păcate foarte mari, care nu sunt conştienţi de gravitatea păcatelor săvârşite. Este suficient să ne gândim la săvârşitorii de avorturi, bărbaţi şi femei. Oare toţi aceştia, dintre ortodocşii “practicanţi”, sunt acum fierbinţi?

  2. Eu îi iubesc pe intrușii mei. De câte ori scormonesc după păcatele mele, cum le găsesc, mă și deposedează de ele. Sărmanii de ei, nu își dau seama că se împroprietăresc cu scârbe pentru care trebuie să răspundă în locul meu la judecată. Mai și strigă în gura mare, ca să știe tot poporul cine mi-a furat păcatele. Iar cei care acceptă să primească „știrile”, cunoscând sau nu felul în care au fost obținute, se fac părtași la răspunderea în fața scaunului de judecată. Apoi, intrusul nu se mulțumește cu atât. Își mai și bate joc de cel căruia i-a furat păcatele, obligându-l pe păcătos să își plătească păcatele printr-o porție (de regulă mai multe și uneori chiar nesfârșite) de bătaie de joc.

    Să știe tot căldicelul „fără de păcate”, că cel mai mult urăște Dumnezeu bătaia de joc. Așa ceva, Dumnezeu iartă foarte greu.

    Dar știi ceva? Cel mai bine este când le strigi în gura mare, ca să audă toți. Atunci crapă toți dracii de ciudă, că nu mai au cu ce să te agațe în urcușul tău spre mântuire.

    Doamne ajută, fraților și mântuire!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button