73 de ani de când PLOIEȘTIUL a fost cimitirul BOMBARDAMENTELOR SUA

Pe 1 august 1943, americanii au bombardat, fără succes, rafinăriile din Ploiești, orașul devenind cunoscut între aviatorii americani drept „cimitirul bombardierelor“.

Operațiunea rămasă în istorie ca „Tidal Wave“ sau „Valul ucigaș“ a pus Ploieștiul pe harta mondială. Tidal Wave a fost cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviaţia Statelor Unite ale Americii într-o singură misiune, şi una dintre cele mai costisitoare misiuni din istoria aviaţiei SUA.

Încă angrenați alături de germani în Al Doilea Război Mondial, ploieștenii au devenit, la 1 august 1943, ținta unui bombardament aerian al Statelor Unite, care viza rafinăriile din jurul Ploieștiului, controlate de nemți.

Pentru început, în vara anului 1943, Înaltul Comandament al Statelor Unite ale Americii a desemnat „44 Bombardament Group”, pentru a organiza și îndeplini distrugerea rafinăriilor din Ploiești. Acestea au fost filmate, în prealabil, de avioane de spionaj, iar obiectivele care urmau să fie distruse au fost marcate.

Pe de altă parte, americanii aveau mari probleme cu piloții în vara anului 1943. În urma marilor pierderi suferite în bombardarea Germaniei, majoritatea piloţilor erau demotivaţi. Pentru a-i destinde, armata l-a trimis special din Hollywood pe un actor la modă în acea epocă, Tex McCrary.

Acesta a realizat un „show” pentru relaxarea piloţilor ce urmau sa plece în misiunea respectivă. Pentru o motivație suplimentară, oficialii din Armata SUA au prezentat şi un film care începea cu o femeie goală, iar Tex McCrary le-a spus că vor avea de a face cu o ţintă asemenea unei fecioare virgine, deoarece Ploieştiul nu a fost niciodată bombardat.

De asemenea, piloții au fost informați că apărarea antiaeriană română este la pământ după lunga campanie din Rusia.

Tidal Wave

Pe 1 august 1943 a fost declanșată misiunea în care au zburat 178 bombardiere grele B-24 Liberator. Acestea au pornit de la Benghazi, Libia și au atacat rafinăriile din jurul Ploieştiului, de la altitudine joasă.

Rezultatul a fost dezastruos pentru americani: au pierdut 53 de avioane în faţa rezistenţei anti-aerienei române şi germane, 440 de soldaţi au fost ucişi în luptă şi alţi 220 capturaţi. Mai mult, la Ploieşti nu s-a înregistrat „nici o reducere a producţiei de petrol“.

Atacul a durat 50 de minute, timp în care avioanele americane au lansat asupra Văii Prahovei 1.800 de bombe, producând moartea a peste 200 de persoane şi rănirea altor câteva sute.
Printre acestea au fost aproape 100 de femei-deținuți care au pierit după ce un avion american s-a prăbuşit peste puşcăria din Ploieşti, amplasată pe acelaşi loc în care este şi acum, pe strada Rudului.

Secretul operațiunii

Ploieștiul a trecut la limită pe lângă un dezastru care ar fi putut să-l radă de pe faţa pământului datorită curajului piloților români, dar, mai ales, unui sistem defensiv antiaerian. Acesta cuprindea, pe lângă bateriile antiaeriene, instalaţii militare de ceaţă artificială. Datorită acestora, oraşul şi rafinăriile au fost învăluite într-un fum opac care au pus mari probleme americanilor.

Fumul de camuflaj făcea aproape imposibilă respiraţia, însă ploieştenii fuseseră instruiţi să respire, în caz de atac, printr-o batistă udă.

Mai târziu, americanii au numit numind această zi „Sâmbăta Neagră” iar Ploieștiul a devenit cunoscut între aviatorii americani drept „cimitirul bombardierelor“.