Pseudo-patriarhul Bartolomeu – candidat la PRIMATUL PAPAL / Denis Menos: „Întărirea rolului Patriarhului ecumenic” / O scurtă analiză de Tamar Lomidze: De ce ar vrea Biserica Ortodoxă această ÎNVĂȚĂTURĂ FALSĂ după 20 de secole de existență ?!

Iul 25, 2017 22614 vizualizări 2 comentarii goo.gl/Nu5JpA

Tronul patriarhal. Biserica Patriarhală Sf. Gheorghe, Istanbul. Foto: kvesisskaya.tourister.ru

Întărirea rolului Patriarhului ecumenic., de Denis Menos (traducerea articolui apărut în The National Herald):

Faptul că Biserica Ortodoxă este fragmentată și operează fără o conducere unică este binecunoscut. Sinodul mare și sfânt ținut anul trecut în Creta oferă dovezi ample.

Biserica Ortodoxă este un consorțiu de 14 Biserici autocefale (cu auto guvernare). Fiecare operează independent de celelalte, dar rămân în comuniune permanentă cu celelalte pe domeniul credinței, sfintelor taine și disciplinei canonice. Guvernanța, în cazul fiecăreia se face după regula conducerii autocefale, stabilită de Sinodul Bisericii. Nu există așa zisul „cap” al Bisericii în fața căruia ceilalți patriarhi ai Bisericilor autocefale să dea socoteală.

Datorită avantajelor ce le oferă autocefalia, aceasta a devenit forma preferată de administrare a ortodoxiei estice încă de la începuturile sale. Autocefalia a permis persoanelor de etnii identice să se autoorganizeze, să-și păstreze propria limbă în slujbe și să se administreze local fără a fi nevoie de supraveghere și direcționare din exterior, spune acesta.

Denis Menos mai adaugă:

Acest sistem funcționa pe vremuri dar acum nu se mai poate așa. Autocefalia nu face față multor provocări. În primul rând nu există vreunul din capii Bisericilor autocefale cu viziune care să coordoneze și să promulge politicile și activitățile tuturor Bisericilor autocefale. Patriarhia ecumenică, în momentul de față nu are o astfel de autoritate. Este mai degrabă ”prima dintre egali” între patriarhiile Bisericilor autocefale. În lipsa unui „cap” al Bisericii, problemele curente ce au nevoie de dezbatere și înțelegere între toate cele 14 patriarhii înainte de a fi implementate – este o treabă extrem de solicitantă.

Biserica Ortodoxă are și o problemă uriașă cu diaspora – un produs al autocefaliei – evidențiat de milioane de ortodocși acum locuind și practicând ortodoxia în afara granițelor părintești ale Bisericii autocefale, dar față de care încă mai aparțin administrativ. Rezultatul este o risipă enormă în infrastructura ortodoxă și resursele clericale, peste tot în lume. De asemenea afectate negativ de absența unui „cap” al Bisericii Ortodoxe, sunt dialogurile de reconciliere aflate în desfășurare cu Roma și alte biserici creștine (NT erezii). În ciuda intențiilor pozitive de ambele tabere, în lipsa cuiva care să vorbească cu autoritate pentru întregul Est, rezultatele au fost slabe.

Chiar și în rândul criticilor autocefaliei, nu este un curent la ora actuală de a schimba sistemul prezent cu o formă diferită de structură. Dar timpul a sosit pentru a rezolva probleme majore moștenite din autocefalie ce constrâng ortodoxia în a-și îndeplini misiunea pe plan internațional.

Aceste probleme nu pot fi rezolvate până când rolul patriarhiei ecumenice nu va crește mult mai mult. Patriarhul ecumenic trebuie ridicat la rangul de cap al Bisericii Ortodoxe Estice, cu autoritate de a vorbi și a acționa pentru întreaga Biserică. Nu mai poate continua să fie unul din Patriarhii estului Ortodox. Fiecare activitate umană ce implică grupuri mari de oameni, cum sunt activitățile comerciale, organizațiile sociale, sau instituțiile politice, are un „cap”, cineva care le asigură direcții generale și control.

Așa ar trebui să fie Biserica Ortodoxă. Patriarhul ecumenic trebuie să devină mai exact „primul” Primat (NT autorul folosește termenul de Primat care are origini catolice, atât pentru autocefalia Bisericilor, cât și pentru primatul unic peste toată ortodoxia) din întreaga Ortodoxie de Est, mai degrabă decât „primul dintre egali”, care este rolul său în prezent.

Pentru a fi capabil de a-și îndeplini eficient atribuțiunile sale ca și „cap” al Bisericii Ortodoxe, Patriarhul Ecumenic va trebui eliberat de toate responsabilitățile pentru a servi de asemenea ca Primat pentru Biserica Constantinopolului. Responsabilitatea de a administra proprietățile Bisericii din Turcia, Grecia, Europa de Vest, SUA și Australia ar trebui asumată de un ierarh superior al Patriarhatului, probabil Marele său Cancelar. (NT aici autorul amestecă termeni creștini cu termeni masonici)

Eliberat de sarcinile sale, Patriarhul Ecumenic ar fi atunci capabil să se concentreze pe activități destinate a reunifica Ortodoxia Greciei. O activitate de acest fel ar fi reunirea anuală într-o adunare a tuturor celor 14 Biserici Autocefale. Astfel de entitate nu există la ora actuală, dar necesită activarea formală și deservirea ca Mare adunare legislatoare a Ortodoxiei de Est. Vor rezulta beneficii uriașe din astfel de adunări regulate ale Patriarhiilor Ortodoxe purtate în respect și înțelegere.

Poatriarhiile Bisericilor autocefale vor fi de acord cu schimbările organizaționale propuse aici? Numai timpul ne va spune. Pentru a-i convinge de înțelepciunea schimbărilor propuse, va fi nevoie de răbdare și energie, dar ei trbuiesc convinși de necesitatea acestora, dacă Biserica Ortodoxă se va hotărâ să treacă în secolul 21 în materie de unitate și scop.”

Credincioșii ortodocși din lumea întreagă, ar trebui să participe în acest sens (Ordinul Sf. Andrei îmi vine în minte pentru SUA) prin apropierea de ierarhi în dragoste și smerenie, cu scopul de a implementa „capul” ortodox și nevoia de a aduna Patriarhii pentru a le prezenta și rezolva probleme majore PanOrtodoxe.

Întărirea rolului Patriarhiei Ecumenice, în timp ce toate Patriarhiile autocefale vor fi angrenate în rezolvarea problemelor majore cu care se confruntă Ortodoxia astăzi, nu se vor putea obține cu ușurință. Ambele acțiuni vor necesita probabil un efort sustenabil pentru mai mulți ani pentru acceptarea schimbărilor. Dar, cu ajutorul Duhului Sfânt, acestea vor fi acceptate pentru binele pe pământ al Bisericii lui Hristos.

Denis Menos este autorul a mai multe cărți și scriitor pe probleme de Ortodoxie și Elenistică.

Iată mai jos traducerea analizei lui Tamar Lomidze,

Reading between the lines of the article “Enhancing the Role of the Ecumenical Patriarch” de pe pravoslavie.ru:

Așadar autorul argumentează printre altele, cum că patriarhul ecumenic, odată devenit cap al întregii Biserici Ortodoxe, va putea atunci să o reprezinte în totalitate în dialog cu creștinii heterodocși precum și să se concentreze asupra activităților de reunificare a Ortodoxiei Grecești.

Comentariile la articol sunt de asemenea foarte interesante. Unele exprimă un sprijin moderat pentru autor iar altele subliniază efectul vătămător al „dictaturii religioase”, exemplificată de membrii OCA (NT – Orthodox Church in America) și GOARCH (NT – Greek Orthodox Archdiocese of America), sugerând că influența Bisericii ar trebui mărită prin reforme ce țintesc activitatea misionară și democratizarea vieții bisericești.

În opinia mea, toate aceste lucruri caracterizează situația actuală în ortodoxia americană destul de precis. De aceea aș vrea să împărtășesc câteva observații pe această temă. Mai mult, Denis Menos nu este singur. Așa cum arată comentariile la articol, el este apărat chiar și de clerici GOARCH. Cel puțin din această cauză, vocea lui trebuie auzită și examinată minuțios.

Cine discută despre activitățile creștinilor ortodocși ?

În postările sale de pe Twitter, domnul Menos a cerut în mod repetat o reconciliere cât mai rapidă dintre Biserica Ortodoxă de Răsărit și Romano-Catolici și și-a exprimat sprijinul pentru acțiunile patriarhului Bartolomeu. Postările lui Denis Menos subliniază în mod repetat că unitatea administrativă a Bisericii Ortodoxe (care este adesea revendicată de patriarhul Bartolomeu fără a intreprinde ceva concret spre exemplu reconcilierea dintre patriarhiile Ierusalimului și Antiohiei) este o condiție necesară pentru a depăși „mia de ani de despărțire fără sens” dintre Biserica Ortodoxă și cea Romano Catolică.

În plus, el militează pentru conversia Catedralei Sf. Sofia din Istanbul într-un sanctuar interreligios, unde oameni din toate credințele să se poată ruga. Așadar, el se îndreapă mai degrabă spre „ecumenism rătăcit” decât spre vindecarea marii schisme de la 1054 prin pocăința și triumful învățăturilor Ortodoxe.

Este autorul specialist în domeniu ?

Se observă clar că Denis Menos este nefamiliarizat cu teologia Ortodoxă din moment ce vorbește despre faptul că luarea deciziei în unanimitate „de către toate cele 14 Biserici autocefale” în absența unui „cap„ al Bisericii, minimizează rolul episcopilor membrii ai sinoadelor locale. Propunerea lui de organizare a unei adunări anuale a Bisericilor autocefale ca organism suprem de legiferare este încă un exemplu de gândire neOrtodoxă a autorului. Ideea aceasta este împrumutată de la Romano – Catolici (deși autorul folosește termenul latin conclave (NT pentru adunare bisericească) inadecvat). În Biserica Ortodoxă vocile Bisericilor autocefale nu au nici o putere fără sprijinul sinoadelor lor, reglementat prin art. 34 Apostolic. Dl. Menos propune ca adunarea celor 14 „șefi mari” ar trebui să rezolve toate problemele lumii Ortodoxe într-un mod autoritar, fără a-și mai întreba episcopii. Nu a existat niciodată de 2000 de ani asemenea entitate înaintea patriarhului Bartolomeu; este o inovație extraterestră a Sfintelor Canoane, neavizată de acestea.

Cât despre ideea de a avea un „cap” al Bisericii Ortodoxe a Răsăritului, cei care vor neapărat un „cap vizibil” al Bisericii, ar trebui să știe foarte bine unde să-l caute. Dacă vrei să ai un papă – caută unul profesionist, nu un amator. Astfel vom împlini învățăturile Sfinților Părinți: Capul Bisericii este Hristos! Capul vizibil al Bisericii, „vice – Hristosul” este un alt concept eretic latin în discursul lui Menos. De ce ar vrea Biserica Ortodoxă, după 20 de secole de existență fără această învățătură falsă, dintr-o dată în secolul 21 să se întoarcă la 180 de grade și să accepte o doctrină complet străină ?!

Ar fi fost mai bine dacă autorul ar fi studiat mai aprofundat subiectul înainte de a scrie despre asta și a face propuneri de a „pune în ordine” lucrurile.

Cine îl sprijină din cadrul Bisericii Ortodoxe ?

Din păcate, ideile lui D. Menos au fost aprobate de clericii GOARCH ce nesocotesc canoanele Bisericii și tradițiile. De exemplu, Mitropolitul Elpidophoros Lambriniadis este binecunoscut de asemenea și prin conceptul său „primul fără egal”. Pr. Basil Papanikolau, un fost protopop GOARCH, caterisit pentru a doua sa căsătorie și Pr. Steven Vlahos (retras) sunt mult mai puțin faimoși dar care împărtășesc același vis de a avea „Patriarhul Papă al Estului”. În final, patriarhul Bartolomeu le împlinește aspirațiile prin intermediul întâlnirilor și rugăciunilor comune ale preoților, consiliul „mare și sfânt” de la Creta, printr-o scrisoare adresată arhiepiscopului Atenei, Ieronim al II lea, etc.

„Proclamând un patriarh papă al estului, Biserica Ortodoxă va fi în măsură de a-și duce la îndeplinire planurile acestui scriitor. Binențeles, tradiția și legile canonice trebuiesc modificate și Bisericile ortodoxe să le accepte. Probabil aceasta poate fi îndeplinită la un viitor sinod mare și sfânt”, a menționat Pr. Steven Vlahos într-un comentariu la articol. Așadar, aspirațiile ecumenice și reapropierea finală față de papism, determină valoarea „unității vizibile” a Bisericii pentru Fanarioți.

Ce fructe vor face aceste idei ?

Destul de surprinzător, duhul papal ostentativ al articolului poate facilita acceptarea ideilor protestanților (asemenea celor exprimate în comentariile lui Ashley Navis la acest articol) despre reformarea Bisericii spre umilirea sa în fața laicilor (NT- a statului). Ambele laturi măresc toleranța cititorilor – cei mai mulți americani de origine gracă – spre devierea de la învățăturile Bisericii Ortodoxe.

Este în regulă ?

Archonii (NT – ființe oculte din antichitate ) patriarhiei ecumenice, membrii ai ordinului Sf. Andrei, apostolii menționați de Dennis Menos, sunt implicați activ în activități politice, unii din ei opozanți hotărâți împotriva lui Donald Trump, nu se opresc până nu își folosesc influențele din sânul Bisericii pentru a-și promova viziunile politice. Mulți laici cu influență ce fac parte din GOARCH aderă la viziuni liberale despre căsătorie și „egalitatea sexelor” perseverând în practicile lor spirituale ne-Ortodoxe.

Marilyn Rouvelas, co autoare împreună cu consilierul patriarhului Bartolomeu Pr. John Chryssavgis, la marșul femeilor din Washington DC. Foto: http://www.pravoslavie.ru/sas/image/102680/268004.p.jpg?mtime=1498136377

O carte scrisă de Mark Arey, fost preot GOARCH ce a părăsit preoția pentru a se recăsători dar este încă activ implicat în proiectele patriarhului Bartolomeu

Cui și pentru ce servește patriarhia ecumenică  dacă astfel de oameni își impun ideile în cadrul clericilor ortodocși „cu dragoste și smerenie” sub masca luptei pentru „transparență și responsabilitate” ? Ca și cum ar fi politicieni milenari, (NT Biserica este) dezorientată de prăbușirea instituției familiei, aceștia se cred creatorii ei și astfel au dreptul de a o stăpânii !

Care este răspunsul adecvat ?

Se pare că patriarhul Bartolomeu a devenit o jucărie, o monedă subsidiară între cele două denominații creștine, promovat intens de mass media. Cât privește înalt prea sfinția sa, cea mai bună protecție a intereselor Ortodoxiei în această situație ar fi depărtarea fiecăruia de orice influență din afara Bisericii și nepărtinirea pentru nici una din tabere, concomitent trebuie să ne concentrăm la viața noastră spirituală (a individului și a turmei) și să stăm fermi în tradiție, în principiile Ortodoxe ale organizației bisericești.

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
2 Comentarii la “Pseudo-patriarhul Bartolomeu – candidat la PRIMATUL PAPAL / Denis Menos: „Întărirea rolului Patriarhului ecumenic” / O scurtă analiză de Tamar Lomidze: De ce ar vrea Biserica Ortodoxă această ÎNVĂȚĂTURĂ FALSĂ după 20 de secole de existență ?!”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. mircea
    # 2 august 2017 at 18:11

    Capul Bisericii este Hristos Domnul !!!!!! Biserica este ORTODOXIA !!!!!! Preotul nu primeste harul preotiei de la ierarh ci de la Insusi Hristos Domnul !!!

    Se obisnuieste a-l intampina pe ierarh cu cantarea „Pe stapanul si arhiereul nostru, Doamne il pazeste…” ! Acest lucru este total eronat si are scopul de a induce in ereoare pe credinciosi ! Stapanul nostru este HRISTOS !!!!! Noi NU cunoastem alt stapan !!!!

  2. mircea
    # 2 august 2017 at 18:15

    Este o singura cale de unire a Bisericii cu ereticii de orice fel : ereticii care au renuntat la Adevarul de Credinta Ortodox in care au crezut inainte, sa revina la Acest Adevar !!!!! LIMPEDE CA LUMINA ZILEI !!!!!!

    Sa revina la ADEVARUL DE CREDINTA ORTODOX !!!!!!! ORTODOXIA NU VA SCHIMBA ABSOLUT NIMIC DIN ADEVARUL DE CREDINTA ! Pentru ca o astfel de schimbare duce inevitabil in erezie, in intunericul mortii si sufletele in iad !!!!!!!

    DOAMNE AJUTA !!!!!

Scrie un comentariu