Vigilant Citizen – Clădiri SINISTRE cu simboluri SATANISTE: Capela SANSEVERO din NAPOLI

Legendele locului, referitoare la Capela Sansevero din Napoli, pretind că lucrările de artă extraordinare pe care aceasta le conține sunt rezultatul vrăjitoriei și a magiei negre. Sculpturile par a fi imposibil de creat manual, în timp ce înfățișarea macabră a 2 trupuri umane adevărate, se spune că sunt rezultate în urma unui ritual de ucidere. De asemenea, în plus, ca adaos la aura ocultă a capelei, aceasta este plină de simboluri masonice.

La prima vedere, capela Sansevero este o capelă tipică italiană din secolul 17 plină cu picturi și sculpturi cu gust, de natură religioasă. În orice caz, o privire mai atentă la aceste lucrări, scot la iveală nereguli. Unele sculpturi au o înfățișare „foarte organică”, ceea ce induce multora credința că sunt rezultatul unui proces supranatural. Mai mult, simbolismul misterios ce înconjoară capela duce cu gândul la un mesaj ezoteric alegoric.

Apoi, când vizitatorii coboară câteva scări, văd asta:

Poftim ?

Capela are expuse 2 rămășițe umane cu întreg sistemul nervos la vedere. Denumite în mod macabru Adam și Eva – și încă mai macabru referindu-se la acestea ca „mașinării anatomice„ – această expunere bizară a fost subiectul multor zvonuri oculte.

Pentru a înțelege pe deplin ce se întâmplă cu capela, trebuie să înțelegem creatorul acesteia: Raimondo di Sangro, prințul Sansevero. În timp ce era considerat inventatorul briliant și filosof de către unii, alții îl considerau un practicant nemilos al magiei negre care a ucis oameni pentru a face experimente bizare.

O vizită la capela sa din Sansevero dă crezare ambelor puncte de vedere privind expunerile geniului alchimic al lui di Sangro precum și …. a nebuniei sale. Înainte de a privi lucrările de artă bizare expuse în capelă, să privim mai întâi omul din spatele acestora.

Raimondo di Sangro, „Prințul Vrăjitor”

De la vârsta de 10 ani, di Sangro a fost educat la colegiul Iezuit din Roma. În 1730, la 20 de ani, s-a întors la Napoli cu titlul „Prinț de Sansevero”. În curând avea să se alăture societăților secrete oculte.

„În ciuda pregătirii religioase ce o primise de la Iezuiți, tânărul s-a alăturat în curând frăției secrete a Rosiscrucianilor, unde a fost inițiat în ritualuri alchimiste antice, așa numita „artă secretă” sau „arta regală„ ce a fost transmisă de-a lungul secolelor prin preoții egipteni prin discipolii lor. Don Raimondo și-a găsit chemarea vieții lui. În timp ce păstra cu sfințenie secretul despre „frații săi„ și învățăturile primite (nu a lăsat în urmă nici un document despre activitățile acestei secte misterioase), prințul și-a schimbat radical viața, pe care a dedicat-o radical alchimiei. Flacoane, fiole și cuptoare umpleau beciul palatului său iar în timpul nopții, nu de puține ori erau văzuți vapori colorați și ciudați și miros dezgustător venind dinspre geamurile cu gratii ale beciului său. Atunci, napolitanii au început să îl numească vrăjitor.” Rino di Stefano, Raimondo de Sangro, Prințul „Vrăjitor”

Di Sangro a lansat Francmasoneria în orașul său când a devenit șeful lojii masonice Napolitane. Acest lucru, combinat cu talentul său pentru invenții dezgustătoare, precum „focul etern” produs din compuși chimici și oase din cranii umane, au amplificat legendele ce l-au înconjurat pe Di Sangro.

„Prințul Raimondo di Sangro era cunoscut ca un om excentric, enigmatic și mistic. Era șeful Lojei Masonice Napolitane, simbolurile căreia le-a interpus prin întreaga capelă, dar era și student al numeroase specialități științifice precum alchimia și alte discipline mistice. De asemenea vorbea mai multe limbi exotice precum Ebraica și Araba și era un inventator, unele din invențiile sale fiind mai degrabă bizare, precum trăsura mecanizată cu cai de lemn, despre care se spune că poate călători pe apă și pe uscat. Aceste excentrități, au dus la crearea unei reputații de practicant al vrăjitoriei, magiei negre și zvonuri cum că practica ritualuri magice sinistre, sacrificii omenești și blesteme. Se spunea de asemenea că avea performanțe extraordinare în alchimie precum crearea de sânge din apă sau aer, sau că folosea diverse părți ale corpului victimelor sale, sacrificate pentru vrăjile sale odioase sau licori. Se spune despre prinț că se încuia cu zilele la rând și lucra experimente nebune pe ființe umane precum reînvierea morților. Aceste legende negre ce au circulat în jurul prințului l-a transformat într-un om de temut și de evitat; un vrăjitor extraordinar de mare ce putea stăpânii forțe magice și naturale. Prințul nu a infirmat zvonurile ce îl priveau, ba din contră, se spune că le încuraja.” Brent Swacer, The Bizzare Anatomical Machines of Italy

Unul din multele „hobbi-uri” preferate ale lui di Sangrio era Bel Banto, adică „cântarea frumoasă”. Sună bine, nu ? Cine nu apreciază un cântec frumos?

Oricum, pentru di Sangro, „Bel Canto” înseamnă cumpărarea de băieți mici de la părinții împovărați în datorii, castrarea lor și obligarea acestora să cânte.

„În ciuda faptului că era familiarizat cu plăcerile vieții de familie și creșterea copiilor (…), prințul se delecta umblând prin moșiile sale căutând băieți tineri cu voci frumoase. De obicei îi găsea prin corurile bisericești. Apoi îi „cumpăra” de la părinții lor (de obicei săraci, analfabeți, țărani cu mulți copii) iar medicul său personal, Giuseppe Salerno, îi castra. Apoi îi închidea în Conservatorul Săracilor lui Iisus Hristos din Napoli, unde acești tineri băieți castrați își începeau carierele ca „soprane”. (…) A văzut în castrare căutarea perfecțiunii, care, conform învățăturilor Rosicrucianilor rezulta din „anularea dualismului ce vine o dată cu separarea, o întoarcere la ființa androgină primordială.” – ibid.

Pe măsură ce reputația lui di Sangro creștea, iar scrierile sale deveneau cunoscute, a căpătat în egală măsură prieteni și inamici puternici. Implicarea sa în Francmasonerie a dus la interzicerea scrierilor sale și excomunicarea sa din biserica catolică.

Și-a petrecut zilele de sfârșit decorând capela Sansevero, transformând acest mic loc într-o grandioasă reprezentare a „căii alchimice și masonice către iluminare.”

Un templu misterios și ocult

Înainte de a fi transformată de către Raimondo di Sangro, capela din Sansevero era deja subiectul unor zvonuri bizare. Se spunea că e construită pe ruinele unui templu vechi al lui Isis și, pentru a demonstra asta, localii arătau spre o statuie masivă a dumnezeului Nilului, aflată după colțul casei sale.

În adaos la aceste lucruri sinistre, Palatul Sansevero a fost scena unei crime brutale la sfârșitul sec. 16, unde compozitorul Carlo Gesualdo și-a prins soția împreună cu iubitul ei și i-a ucis în pat. Până în 1888, exista un pasaj ce conecta Palatul Sansevero de capela Sansevero.

În orice caz, când Raimondo di Sangro a transformat capela într-un proiect alchimic, situl a devenit o atracție, în special în cercurile oculte. În afara „mesajelor ascunse” ale capelei, lucrările de artă mistifică vizitatorii. Ele par a spune : „am fost un ocultist și asta am păutut concepe.”

Lucrările de artă din capela Sansevero sunt într-adevăr unice, puternice și tulburătoare, forțând vizitatorii să întrebe: „cum a făcut asta?” apoi, când cineva află trecutul ezoteric și alchimic al prințului, observațiile duc la întrebarea: „acestea au fost făcute printr-un proces ocult?”

Cel mai convingător exemplu este Crist Îmbălsămat (eng. – Veiled Christ). Așezat îm mijlocul capelei. această sculptură a lui Crist acoperit cu un văl subțire, are o calitate descurajatoare: cum a putut fi făcută această sculptură miraculoasă, folosind un bloc de piatră și o daltă? Vălul este prea … real.

„Finalizat în 1753 de Giuseppe Sanmartino și achiziționat de Raimondo di Sangro, îl portretizează pe Hristos depozitat după crucificare, acoperit de un văl transparent. Acest văl, sculptat cu o așa subtilitate, este aproape înșelător ochiului, iar efectul ce se remarcă ochilor este impresionant: se creează impresia că sculptura „reală ” este aceea de sub văl, iar giulgiul poate fi cu ușurință apucat cu mâna și ridicat.

Aceasta este rezultatul talentului extraordinar în sculptură a lui Sanmartino în lucrul vălului, ce alimentează legenda acestui Hristos ce nu dispare așa ușor – ducând în eroare din când în când chiar și reviste specializate sau site-uri web.

Legenda spune că prințul Raimond di Sangro, ce a achiziționat lucrarea, a construit vălul de unul singur, așezându-l peste lucrarea lui Sanmartino și pietrificând-o cu o metodă alchimică, invenție proprie; amplificând fenomenul de draperie lichid și transparență a țesăturii.” – Bizarrobazar, The Mystery of Chapel Sansevero

Secole la rând, o „legendă neagră” a înconjurat această sculptură precum și altele din capelă ce spuneau că prințul a folosit un procedeu alchimic misterios de a „marmurifica” o țesătură fină așezată pe sculptură.

Unii observatori remarcă un detaliu tulburător la această sculptură: Cristul închipuit astfel pare că încă mai respiră.

„Ar mai putea fi o mică „anomalie” la această sculptură, anume aceea că vălul pătrunde în nări, ca și cum ar fi inspirat în nas de respirație – este acest „Hristos mort” viu? Oare di Sangro credea că Iisus nu a murit pe cruce ? dacă da, probabil că a fost nu numai mason, dar și membrul unui alt cult și mai misterios?

Iisus a dispărut din mormânt – dar nu este singur. Lespedea mormântului prințului  poate fi văzută de asemenea în capelă. A murit pe 22 martie 1771, „din cauza unei boli galopante produsă de experimentele sale mecanice.” Pe timpul nopților lungi petrecute în laboratorul său, a inhalat sau ingerat substanțe toxice, care de data aceasta i-au fost letale. Sarcofagul său, nu conține trupul său; cineva l-a furat. Când sau de ce, nu se cunoaște.

Raimondo avea așezată o placă în interiorul capelei pe care scria că persoana care a achiziționat aceste lucrări de artă (i.e. adică el însuși) a fost mișcat de dorința de a „uimi, descoperi și de a preda învățături. ” – Philip Coppens, The Alchemical Chapel.

La stânga sculpturii Hristos Îmbălsămat, este Castitatea, o sculptură modelată după mama lui di Sangro, Cecilia Caetani dAragona. Femeia dezbrăcată este acoperită din cap până în picioare de un văl subțire ce îi scoate la iveală formele în detaliu. Această lucrare de artă este, încă o dată, o altă sculptură „supranaturală”. Cum poate fi acest efect obținut folosind marmura?

„ Castitatea (La Pudicizia), de Corradini, cu vălul său acoperind femeia ca și cum ar fi transparent, este o altă tehnică de sculptat misterioasă, unde piatra pare că și-a pierdut greutatea, devenind eterică și aproape plutind. Imaginați-vă cum și-a început artistul munca de la un bloc pătrat de marmură, cum ochii minții sale „au văzut” această imagine dedesupt, cum a dat la o parte cu răbdare ceea ce nu-și avea locul, eliberând personajul din marmură puțin câte puțin, netezind suprafața, rafinând, dăltuind fiecare rid de pe vălul său.” – Op. Cit., Bizarrobazar.

Deși statuia a fost modelată după mama lui Sangro, este evident că aduce tribut celei mai remarcante personalități din Francmasonerie: Isis învăluită.

„Femeia de sub văl poate fi interpretată ca un alegorism al înțelepciunii, cu referire la Isis sub văl, divinitatea specială a științei inițierii.” – Made in south Italy, The Alchemist Chapel

Într-adevăr, în simbolismul ocult, Isis sub văl, este cea mai înaltă reprezentare a misterului ocult, unde adevărul este pentru profan aflat sub văl, până la inițierea ezoterică adevărată.

„Misterele hermeticismului, marele adevăr spiritual ascuns lumii de propria ignoranță și cheile doctrinelor secrete ale filosofilor antici, sunt simbolizate de Fecioara Isis. Acoperită cu văl din cap până în picioare, ea își descoperă înțelepciunea numai celor câțiva încercați și inițiați ce au câștigat dreptul de a intra în ființa sa sacră, de a se rupe de natura învăluită a obscurității lor și a sta față-n față cu Realitatea Divină. (…) Pentru căutătorul modern, ea este rezumatul Marelui Necunoscut și doar aceia ce o descoperă vor fi capabili de a rezolva misterele vieții, morții, generării și regenerării.” – Manly P. Hall, The Secret Teachings of all Ages

Băștinașii pretind că statuia Castitatea este așezată exact unde stătea statuia lui Isis, atunci când capela era templul lui Isis.

În partea opusă Castității este Deziluzia, o altă sculptură impresionantă împodobită cu simboluri profunde. Modelată după tatăl prințului, Antonio di Sangro, înfățișază un bărbat luptându-se pentru a se elibera de sub o plasă, în timp ce este ajutat de un tânăr înaripat.

Încă o dată, un mister înconjoară această sculptură: Cum poate fi sculptată o plasă peste un corp deja sculptat dedesupt? A fost oare un proces alchimic folosit pentru a obține acest rezultat uimitor?

Nu la fel ca în cazul Castității, această sculptură este o alegorie a unui concept fundamental masonic: eliberarea omului folosind intelectul.

„Înțelesul alegoric este acela că omul intenționează să se elibereze pe sine din credințe false (plasa) cu ajutorul intelectului (omul tânăr).” – Rino Di Stefano, „San Severo”

Cu toate că mai sunt multe alte sculpturi în capelă, cele 3 de sus sunt în mod clar conectate cu misterioasele lor calități organice. Mai mult, aceste 3 sculpturi constituie „un triunghi ezoteric”. Cu Castitatea la stânga, (reprezentând principiul feminin), Deziluzia la dreapta (principiul bărbătesc) și Hristos sub văl în mijloc (reprezentând „omul perfect”), sculpturile reprezintă astfel în mod ezoteric cel mai important principiu hermetic: dualitatea unindu-se pentru a creea ființa perfectă.

În cercurile oculte, acest concept este personificat de Isis și Osiris unindu-se pentru a-l creea pe Horus – ființa perfectă.

În articolul meu despre Sirius, am scris:

„Pentru a atinge perfecțiunea, inițiatul trebuie să înțeleagă cu succes și să internalizeze natura duală a lumii (binele și răul; masculin și feminin; negru și alb, etc.) prin metamorfoză alchimică. Acest concept este reprezentat simbolic prin unirea dintre Isis și Osiris (principiul feminin și masculin) pentru a-l naște pe Horus, copilul stea, asemănător lui Hristos, omul perfect al Masoneriei – echivalat cu Steaua Arzătoare.”

Podeaua originală a capelei joacă în totalitate pe conceptul dualității și inițierii ezoterice.

Podeaua originală a fost alb-negru – menite să reprezinte dualitatea și unirea forțelor opuse – nu precum podeaua tablă de șah ce se găsește în lojele Masonic. Designul tridimensional, complicat, descrie un labirint – un simbol masonic de inițiere.

„Labirinturile erau locurile preferate de inițiere ale multor culte antice. Rămășițe ale acestor labirinturi mistice au fost găsite la Indienii americani, Hinduși, Perși, Egipteni și Greci. (…) Faimosul labirint din Creta, în care hoinărea Minotaurul cu cap de taur, era fără îndoială un loc de inițiere în misterele Cretane. Labirintele erau simbolurile încurcăturilor și iluziilor păturii de jos a societății unde sufletul omului hoinărește în căutarea adevărului.” – Hall, op.cit.

Așa cum dualitatea se opune albului și negrului, operele sublime de artă descrise mai sus sunt opusul etalării morbide și sinistre: Mașinăriile Anatomice.

Adam și Eva

V-ați putea întreba, ce naiba sunt astea ? Păi, sunt exact ceea ce sperați că nu sunt. Și chiar mai rău de atât.

Expoziția conține 2 schelete umane reale, al unui bărbat și al unei femei însărcinate. Întregul lor sistem nervos este la vedere, cu arterele colorate în roșu și venele în albastru.

Fetusul femeii însărcinate a fost expus la început, dar a dispărut misterios.

Cum a reușit Raimondo di Sangro să conserve sistemul nervos al celor 2 oameni? Acesta este un mister care se menține în continuare. Încă o dată, o „legendă neagră” înconjoară aceste „mașini anatomice”.

S-a zvonit într-adevăr că „Adam și Eva” erau 2 servitori ai lui di Sangro ce au fost injectați cu o substanță ce le-a cristalizat sistemul nervos – ucigându-i pe parcursul procesului. Aceasta este legenda dramatică:

„Prințul, exact ca un vrăjitor, amestecă preparatul într-un cazan. Într-un final, reacția mult așteptată are loc: lichidul misterios este gata. În cealaltă parte a camerei, cei doi servitori sunt legați și încălușați, fără posibilitatea de a țipa. Bărbatul suspină, în timp ce femeia, chiar și imobilizată este vigilentă și alertă – probabil deoarece viața nouă pe care o poartă în pântece o ajută să învingă teama, impunându-i o apărare imposibilă. Prințul nu are mult timp la dispoziție, trebuie să acționeze rapid. Toarnă lichidul printr-o pompă ciudată, apoi se apropie de victime: în ochii lor vede o teroare nemaiîntâlnită. Începe cu bărbatul, înțepându-i jugulara pentru a-i injecta lichidul direct în sânge cu seringa. Inima va pompa preparatul în întregul corp, iar prințul privește barbatul în agonie în timp ce otrava densă începe să circule. Iată, este gata: servitorul este mort. Va dura 2-3 ore până când mixtura se va întări și peste o lună până când carnea putrezită va cădea de pe schelet, apoi sestemul de vene, artere și capilare se vor trasnsforma în marmură. Acum e rândul femeii.” – Bizzarrobazar, The Mysteries of Sansevero Chapel

În timp ce „studii” recente pretind că di Sangro a recreat artificial sistemul nervos al celor 2 corpuri folosind fire și ceară de albine, mi se pare greu de crezut. Adică, uitați-vă la pozele făcute de aproape afișate. Cum poate un om creea un sistem manual atât de complex ?

„Aceste 2 schelete sunt suprapuse cu o rețea complexă, încurcată de cârcei și artere întărite și vene ce reprezintă sistemul arterial, măruntaiele și musculatura omului cu o acuratețe și metuculozitate incredibilă. Craniile celor 2 sunt atașate și pot fi deschise pentru a dezvălui o rețea incredibilă de vase sanguine. Peste importanța științifică, modelele sunt tulburătoare și au fost așa de mult mistificate și grotești încât s-a crezut că prințul cel negru chiar și-a folosit magia neagră și alchimia pe unii din servitorii săi neascultători pentru a-i metamorfoza în aceste abominații.

Indiferent de ceea ce sunt, rezultatul magiei negre sau nu, Adam și Eva prezintă un număr de mistere reale, nu ultimul fiind acela cum că au fost făcuți de la început. Ani de zile, metoda construcției a fost o derută pentru cercetători și medici. Dacă sistemul circulator este real, atunci cum s-a prezervat atât de bine 200 de ani? Este artificial? dacă da, atunci cum a fost reprodus cu atâta acuratețe? Din moment ce sunt puține spre deloc documente despre crearea mașinilor anatomice, pentru aceste întrebări, răspunsurile rămân neelucidate. Teoria principală era că cele 2 mașini anatomice au fost create printr-un proces cunoscut ca plasticizare, sau „metalizare umană”, ce implică injectarea de substanțe direct în sistemul circulator al subiecților în timp ce aceștia sunt încă vii, iar după ce aceste substanțe călătoresc prin vene și se întăresc, ucid dureros nefericita victimă. În orice caz, nimeni nu știe cu siguranță.” – Op. cit. Swancer

Oricare ar fi situația, aceste mașini anatomice nu sunt expuse pentru a speria vizitatorii. Se spune că servesc un scop simbolic în „marea operă” alchimică ce este această capelă.

Prin intermediul diverselor indicii, se crede că mașinile anatomice reprezintă ultimul stadiu al procesului alchimic numit Rubedo – renașterea – simbolizat de un phoenix roșu renăscând din cenușa sa. Un lucru interesant: „Mașinăriile” au fost expuse la început într-o încăpere numită Phoenixul.

„Locația originală a „mașinilor anatomice” din Apartamentul Phoenix de pe o platformă mișcătoare, arată ca o alegere simbolică: poate că Raimondo di Sangro s-a gândit la ele ca la o rubedo, un stadiu aflat în căutarea pietrei filosofice în care materia se recompune singură, obținând nemurirea.” – Op. Cit. Bizzarrobazar

Ultimul lucru de menționat este acela că capela este înconjurată de mister. Este amplificat de faptul că di Sangro a distrus propriile sale arhive științifice înainte de a muri. Apoi, după moartea sa, sub amenințarea excomunicării din biserică, datorită implicării lui di Sangro cu Francmasoneria și alchimia, descendenții săi au distrus ceea ce a rămas din scrierile sale, formulele, echipamentul de laborator și rezultatele experimentelor. Tot ce a rămas este simbolismul acoperit de văl.

În concluzie

În imaginea creatorului său, Capela Sansevero este nerușinată și neapologetică. Este celebrarea unei căi ezoterice și un show alchimistic de un entuziasm ocult. În timp ce „ocult” înseamnă literalmente „ascuns publicului”, Raimondo di Sangro și-a petrecut viața făcând reclamă interesului său personal și descoperirilor sale, abia „punând un văl” peste adevărata natură a experimentelor sale.

Capela este, așadar, una din cazurile rare unde „magia” poate fi văzută cu ochiul liber. În timp ce lucrările de artă sublime ale capelei sunt o celebrare a vieții, frumuseții, spiritualității, manipularea morbidă a cadavrelor celebrează moartea, decadența și grotescul. Pe scurt, nu precum podelele alb negru, ce obișnuiau să acopere acest templu ocult, Capela Sansevero reprezintă în mod vizual natura dualistă a universului și, prin corespondență, natura dualistă a omului. O dată ce aceste 2 forțe opuse se unesc, iar dualitatea este îndeplinită, perfecția ezoterică este obținută. Pentru a obține aceasta, nu trebuie să ne fie frică să privim spre rai (ceruri) … și să privim adâncul iadului.