1:33 am - marți, 22 august, 2017

STRĂJERII DE SCHIT – o poezie de prof. Paraschiva Radoi

Mai 12, 2017 6047 vizualizări 1 comentariu goo.gl/fLlf2M

                      STRĂJERII  DE  SCHIT

 

În lumea asta largă şi nebună

În care toţi vânăm deşertăciuni

Este un loc anume ce ne-adună

Şi ne invită să trăim minuni !

 

Rai pământesc, colină preasfinţită,

Un colţ de taină verde la vedere,

Pumn de ţărână îndumnezeită,

Plămadă de istorie şi lacrimi şi durere !

 

E taină sus,e taină dedesubt…

Păşeşti cam vinovat iarba ce ştie

Că rădăcina ei s-a adăpat şi-a supt

Din lacrimi şi sudori spre veşnicie !

 

De sub pământ, monahii de-altădat,

Ce-au adormit aici, spre odihnire,

În abur de lumină, au plecat

La Împăratul împăraţilor şi al lor Mire !

 

La ceas de noapte sigur se adună

Întru a lor biserică de-odinioară

Să roage, să mai pun-o vorbă bună

La Sfinţii din icoane şi de-afară !

 

Dar azi sunt trişti şi supăraţi şi-ndureraţi

Că le e tihna mult prea tulburată

De vrajba cea iscată între fraţi

Şi că bisericuţa lor e atacată !

 

Măicuţa Domnului, îndurerată, strânge

La piept Dumnezeiescul Prunc,cu-nfiorare,

Cu nevăzute lacrimi plânge, plânge,

Că ortodox pe ortodox vrea să doboare !

 

E casa lor biserica, e-a lor !!!

Vor linişte-n locaşul mic şi sfânt !

Nu vor s-o dea ecumeniştilor, nu vor !

Se răsucesc monahii sub pământ !

 

Ca la tâlhari au năvălit străini

(Străini dac-ar fi fost…era mai bine !)

Şi au întins apucătoare mâini

Să-nhaţe munca satului, fără ruşine !

 

Treizeci de feţe cu sclipiri de ură

Au regizat prohodul unui frate ,

Să nu-i mai iasă ADEVĂR din gură

Şi l-au lovit ,colegial , din spate !

 

Şi-adus-au şi flăcăi şi-o dubă-albastră

Pentru cei care i-ar fi tras de barbă !

Dar Dumnezeu este de partea noastră

Şi sunt cu noi şi cei ascunşi sub iarbă !

 

Noi vrem biserica aşa precum a fost –

Nu vrem războaie, pacea-i bucuria  !

O vom păzi precum soldaţii-n post

Să nu o pângărească erezia !

 

Acum biserica e teatru de război,

Redută tragică în vremi nedemne !

De ce vă trebuie,ce-aveţi cu noi ?

Dacă o socotiţi doar nişte… „lemne”!?!

 

Năvălitorii-n pauze se odihnesc

Dorm la hotel şi plănuiesc finala !

Pe trepte reci, de piatră străjuiesc

Cei care ştiu că-n altă parte-i gala !!!

 

Nu ne-au lăsat şi nu ne lasă Sfinţii –

Ne cer credinţa să o apărăm !

Dacă în lupi s-au transformat părinţii

Noi suntem pui de lei şi-aicea stăm !

 

Credinţa să o apărăm —  e DATORIE !

Biserica – a fost întruna atacată !

Străjer să fii  pentru Ortodoxie

Oricine-ai fi : tată şi mamă,tu , băiat ori fată!

 

— Cinstire vouă, curajoşi săteni,

Eroi contemporani cu erezia !

Voi , cei de-aici, din Schitul Orăşeni,

Voi străjuiţi cu demnitate  – ORTODOXIA !

 

Creştini adevăraţi,cu sufletul curat,

Voi faceţi cinste Preotului vostru ,

Care de ani şi ani v-a învăţat

Că a trăi în ADEVĂR e rostul nostru !

 

Sămânţa a fost bună şi-a rodit ,

Semănătorul azi e pus pe cruce!

Calvarul lui cu voi l-a împărţit

Şi-orinde-ar fi, nu singur se va duce !

 

La rai cu el, spre Golgota-mpreună ,

Cu cei de dedesubt însoţitori,

Pentru credinţa noastră, cea străbună

Se merită să mori de mii şi mii de ori !

 

La aşa Preot – aşa credincioşi !

La un aşa trecut – prezentul – pe măsură !

Rămâneţi cum sunteţi, buni şi frumoşi,

Nu vă contaminaţi de a lor ură !

 

Biserica veghind,cu îngeri vă-nsoţiţi

Şi privegheaţi alăturea de ei !

Colibă-n cer acum vă pregătiţi

Pentru că v-apăraţi de lupi…ca nişte miei !

 

Din zi în noapte, până-n zori de zi

În frig, flămânzi, neobosit ,

Cu trupul v-apăraţi dreptul de-A FI

Ai lui Hristos şi-ai Maicii Lui până-n sfârşit !

 

Şi Sfântul Sila vine-n ceas de noapte

Să-şi întărească fraţii , să-i aline,

De pe sub flori se-aud tainice şoapte

„– Să fiţi cuminţi şi buni – şi va fi bine !

 

La răstignire dac-aţi stat la rând

Pe  uşa bisericii sfinte

Cu dragoste ura călcând

Veţi fi răsplătiţi, ţineţi minte !

 

Dator Dumnezeu nu vrea niciodată

Să fie şi EL vă cunoaşte !

V-aşteaptă cu Sfântă răsplată :

Să-nviaţi împreună de Paşte  ”!

 

Şi dacă vom muri – am biruit !

Răniţi de-om fi – ne-o vindeca Hristos !

Vinovăţia noastră-i c-am iubit

ORTODOXIA şi pe Sfântul Cuvios !

 

Căci dacă vom muri – tot vii vom fi  !

Aşa Părintele ne-a învăţat !

Cu noi e Dumnezeu, cu noi va fi ,

Deci să ne bucurăm : HRISTOS A ÎNVIAT !

 

Părintele merge-nainte

Martiric şi de neoprit !

Păzeşte-l, Preasfinte Cuvinte,

C-atâta de mult Te-a iubit !

 

Tot singur, în durere-mpietrit,

De fraţii-n sutană junghiat ,

Pentru-ADEVĂR hăituit şi lovit

Ducându-şi crucea cântă

     HRISTOS A ÎNVIAT !

 

NOTĂ OrtodoxInfo
Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.
Categorii:
articole asemănătoare
SINAXA NAȚIONALĂ ANTI-ECUMENISTĂ


Un comentariu la “STRĂJERII DE SCHIT – o poezie de prof. Paraschiva Radoi”
Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor revine exclusiv comentatorilor.
  1. Nicoleta C
    # 15 mai 2017 at 22:03

    Felicitari pt.doamna Paraschiva!Si acesta e un mod de marturisire,destul de greu,de altfel,pt.ca nu oricine are darul de a exprima in versuri niste ganduri.Si aici e vorba de ganduri si sentimente care vin din dorinta de a pastra adevarul si de a sustine si pe altii care fac acelasi lucru,precum sunt credinciosii din Oraseni.Sa-i intareasca Domnul pe toti cei care ,,drept invata cuvantul ADEVARULUI”

Scrie un comentariu