Cuviosul Serafim Rose: “ORTODOXIA ȘI RELIGIA VIITORULUI”

Prefata editorului la editia a patra 1
Parintele Serafim Rose, autorul acestei carti, a fost unul din acei oameni rari, în care geniul intelectual s- a unit cu adâncimea covârsitoare a unei inimi pline de iubire. Preocupat de la o vârsta foarte frageda de problema fundamentala a Adevarului, el L – a descoperit dupa cautari chinuitoare, nu sub forma vreunei idei abstracte sau a unui sistem, ci în Însasi Persoana lui Iisus Hristos, asa cum i S – a descoperit El în plinatatea Bisericii Crestin Ortodoxe.
Nu mult dupa ce a descoperit Ortodoxia la începutul anilor 1960, Parintele Serafim 2
a început sa studieze, din aceasta noua perspectiva, curentele filosofice, sociale si spirituale ale lumii contemporane, carora le – a demonstrat, la lumina Descoperirii dumnezeiesti, caracterul constitutiv nihilist. Acest studiu avea sa rezulte într- o lucrare filosofica de mari proportii, intitulata Împaratia omului si Împaratia lui Dumnezeu .
Dar din cauza unor griji mai urgente, precum organizarea unei fratii misionare ortodoxe si a unei reviste aferente, cartea nu a fost terminata niciodata. Unul din principalele capitole despre „noua spiritualitate” a vremurilor din urma nu a ramas decât sub forma de note si plan general. Totusi cu ani mai târziu, când Parintele Serafim avea sa plece spre a vietui ca monah în muntii din nordul Californiei, el a revenit asupra problematicii „noii spiritualitati”.
De data aceasta însa modul sau de a întelege crestinismul ortodox era considerabil largit, atât datorita studiului teoretic cât si, mai ales, trairii si ascezei personale. În acest cadru de studiu întarit de rugaciune aparea si mai puternic contrastul dintre curentele pseudo – spirituale si adevarata viata duhovniceasca mântuitoare care pune accentul pe trezvie. Limbajul folosit de Parintele Serafim pentru descrierea acestor realitati spirituale complexe nu este nici pe departe dificil sau obscur ci, dimpotriva, accesibil si la obiect.
Prezenta lucrare a aparut la mijlocul anilor 1970 si ea precizeaza lapidar si fara echivoc pozitia Ortodoxiei fata de curentele spirituale contemporane, într-un limbaj ai carui termeni sunt limpezi si rostiti cu voce tare. Chiar daca Parintele Serafim folosea în lucrarile sale un ton întrucâtva mai atenuat, el nu ocolea niciodata adevarul ce trebuia rostit; el avea constiinta clara ca timpul pe care îl mai avem la dispozitie este scurt, si ca el trebuie rascumparat, mai ales ca, azi ca si ieri, numarul caderilor de la dreapta credinta creste vazând cu ochii, iar formele pe care acestea le capata sunt din ce în ce mai subtile.
Parintele Serafim avea constiinta ca trebuie sa-i scuture pe contemporanii sai din somnul lenevirii si al înselarii de sine si sa le indice calea adevarului. Aceasta atitudine multi cititori o apreciaza, altii în schimb o considera dura în mod inutil. Acestora din urma le recomandam sa citeasca si conferintele pastorale ale Parintelui Serafim, aparute atât în volum cat si în publicatia „The Orthodox Word” . 3
Patrick and Gregory of Tours”( in The Ortodox Word , Platina, California, no.136), „Raising the Mind, Warming the Heart” ( The Orthodox Word , no. 126), „The Orthodox Word-View” ( The Ortodox Word no. 105), si „Ortodoxy in the USA” ( The Orthodox Word , no. 94).
În aceste conferinte, tonul Parintelui Serafim, desi „sever” în demascarea înselaciunilor demonice – care le anuleaza si celor mai bine intentionati, orice sansa de mântuire – , îsi pastreaza cu toate acestea o caldura plina de compasiune fata de cei carora le vorbeste. La zece ani de la aparitia primei editii revizuite, Ortodoxia si religia viitorului ar putea parea o lucrare depasita. Dar o carte despre miscarile religioase contemporane cu greu îsi poate pastra noutatea. Multe celebritati religioase, asemenea stelelor de cinema, dispar spre a face loc altora noi; unele dintre ele se mentin, schimbându- si doar numele la fiecare câtiva ani. Nu cu mult înainte de sfârsitul vietii sale, Parintele Serafim a fost rugat sa mai adauge si alte capitole cartii sale, precum Sufismul. Daca ar mai fi trait, chiar aceasta a sasea retiparire ar fi cunoscut largiri substantiale.
Desi unele dintre miscarile descrise în aceste pagini nu mai sunt poate atât de la moda, ele sunt totusi prezente, dar sub alte înfatisari; caci manifestarile religioase noi nu sunt altceva decât variante ale altora vechi.
Astfel, observatiile Parintelui Serafim sunt la fel de valabile astazi ca si în ziua în care le – a formulat întâia oara. Mai mult. Trecerea timpului nu a facut decât sa confirme exactitatea interpretarii lor. „Noua spiritualitate” s – a conturat tocmai în directia descrisa de Parintele Serafim.
În societatea americana termenul de „New Age” este deja consacrat în limbajul cotidian si acceptat de catre societate. Faptul acesta a provocat un adevarat val de publicatii crestine mai ales din directia Bisericilor Protestante – care semnalau pericolele noilor orientari. Una dintre ele, care a devenit foarte repede cunoscuta si care se intituleaza „The Seduction of Christianity” ( Seductia Crestinismului ) da la iveala modul în care „noua spiritualitate” se infiltreaza chiar în sânul Bisericilor crestine principale.
Astfel de lucrari demonstreaza ca societatea contemporana devine din ce în ce mai constienta de realitati pe care Parintele Serafim le vazuse prefigurându – se cu multi ani înainte. Însa, lipsa unei viziuni ortodoxe asupra existentei, singura care totalizeaza întreaga experienta a crestinismului de – a lungul veacurilor, nu le permite din pacate acestor autori sa scoata convingator în evidenta superioritatea învataturii Mântuitorului Iisus Hristos în fata acestei asa- zise „noi spiritualitati”. Acesti autori indica just pericolele care se ascund în practicile mistice necrestine, dar ei nu pot opune acestor practici modelul unei vieti spirituale cu adevarat duhovnicesti, prin care persoana umana se poate ridica pâna la contemplarea lui Dumnezeu, asa cum ne apare descris în operele ascetice ortodoxe (filocalice) si în Vietile Sfintilor.
Mai mult. Acesti autori nu sesizeaza ca tocmai climatul de saracire spirituala a unui crestinism diminuat si atenuat din lumea (mai ales) occidentala este cel care a favorizat aparitia acestei „noi constiinte religioase”. În multitudinea curentelor religioase care de care mai ispititoare se afla antrenate multe persoane de buna credinta. Dar cel însetat sa afle adevarul si sincer cu sine însusi va trebui sa aiba curajul de a merge pâna la capat în acceptarea Adevarului, asa cum ni s – a descoperit el în Persoana lui Hristos.
Astazi în Rusia diferitele forme de pseudo – spiritualitate se bucura de o popularitate uluitoare, lucru pe care îl prevazuse deja Parintele Serafim. Poporul rus, asfixiat de atmosfera groasa de materialism în care statul sovietic l – a silit sa traiasca, crede ca orice doctrina sau curent care îsi spune „spiritual” îi si poate aduce mântuirea. Dar în atmosfera actuala „de deschidere” din interiorul Rusiei, se poarta discutii aprinse, nu numai pe tema noilor curente spiritualisto -religioase, ci si pe tema Ortodoxiei traditionale. La nivel oficial avem de – a face cu un discurs ortodox patetic datorat faptului ca ierarhii numiti de Statul Sovietic sunt ei însisi adeptii unui crestinism diminuat si confortabil ai unui crestinism dispus la compromisuri, adica ai unui Crestinism lipsit de Crucea lui Hristos. Acest fel de crestinism face si el parte din „religia viitorului”, adica religia mondial – universalista a lui Antihrist, al carui tel suprem este sa incorporeze crestinismul în propria sa doctrina, dar dupa ce va fi eliminat din el, pe neobservate, însasi arma mântuirii noastre, adica Sfânta Cruce a lui Hristos.
La un nivel care scapa ochiului public si camerelor de luat vederi, exista oameni în Rusia (ca si în întreaga lume ortodoxa. n. tr.), care predica cu adevarat cuvântul lui Dumnezeu si multi care au o traire autentica în duhul curat ortodox. Credinciosii înseteaza dupa literatura religioasa autentica si multi dintre ei au capacitatea duhovniceasca de a deosebi adevarul de minciuna. Acestia sunt oamenii care se hranesc cu cele mai adânci învataturi ale Sfintei Traditii Ortodoxe la focul carora s- a lamurit si format si Parintele Serafim Rose.
Iesind caliti de pe urma terorii celor saptezeci de an de persecutii, acesti oameni sunt gata sa-L urmeze pe Hristos pe Golgota iar eroismul lor este un imbold si pentru noi, cei din Occident, sa rezistam si sa luptam contra ispitelor care ne înconjoara si care sunt cel mai adesea de o subtilitate perversa si subversiva.
În acest context cartea Parintelui Serafim Rose poate fi socotita fara teama o scriere spirituala clasica a vremurilor noastre si credem ca aceasta a sasea reeditarea va mai fi urmata si de altele. Reactiile pe care tiparirea ei deja le- a suscitat sunt cu totul remarcabile. Anul trecut de exemplu, doamna Constance Cumbey, avocata crestina, autoare a cartii de mare popularitate: „Pericolele curcubeului” The Hidden Dangers of the Rainbow 4 , scris ca lectura cartii Ortodoxia si religia viitorului este comparabila, pe lânga alte lucrari din domeniu, cu taria unui izvor de apa vie. Ea a recomandat aceasta carte publicului si a prezentat- o în interviuri televizate.
Reactia din interiorul Rusiei a fost si mai surprinzatoare. Fara ca cineva din Vest sa încerce sa-l faca cunoscut pe Parintele Serafim publicului rus, acesta l – a descoperit singur, în pofida tuturor piedicilor si riscurilor ridicate de regimul ateist. Au aparut traduceri rusesti ale cartilor, Ortodoxy and the Religion of the Future (Ortodoxia si religia viitorului), The Soul after Death (Sufletul dupa moarte), God’s Revelation to the Human Heart (Descoperirea lui Dumnezeu din inima) si ale multora din articolele sale; aceste materiale sunt distribuite în texte batute la masina caci nu este permisa tiparirea lor. Judecând dupa corespondenta pe care continuam sa o primim, putem afirma ca Parintele Serafim este cunoscut în întreaga Rusie. Oamenii de acolo ne cer mereu alte si alte lucrari ale „gânditorului ieromonah Serafim Rose”. Ortodoxia si religia viitorului îi intereseaza cu deosebire pentru ca ea raspunde unei realitati stringente: ritmul alarmant în care noi curente spiritualiste se infiltreaza prin frauda în Rusia de azi.
Fie ca aceasta carte sa continue sa lumineze, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe cei ce doresc sa iasa din întuneric, si sa-i întareasca spre Hristos pe cei ce pasesc în lumina convingerii c ã strâmta este calea ce duce la viata vesnica.
Parintele Damaschin
Mânastirea Sf. Gherman de Alaska
Platina, California, 1989
1.  ianuarie 1990
2. pe atunci Eugen(n.tr.)
3 . Vezi cartea sa God’s Revelation to the Human Heart, (Platina California,1987 ) si articolele „In Step with Sts. 4. Citata pe larg in cartea lui Bruno Wurtz, New Age , Ed. de Vest, 1992, 1994 (n. tr.)