11:34 pm - duminică, 26 februarie, 2017

Să fugim de înşelările lui Nil Dorobanțu!

1654 vizualizări 29 comentarii https://goo.gl/pDoPjs
de Ieromonah Teodor Popovici

Să fugim de toate înşelările ca să ne putem mântui!

Mare pericol este pentru mulţi dintre noi, cei care trăim în vremurile acestea, ca nu cumva să ne lăsăm prinşi de vreuna din capcanele diavolului, căci potrivit Sfintelor Scripturi “cine va păzi toată Legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. Căci Cel ce a zis :« Să nu săvârşeşti adulter », a zis şi « Să nu ucizi». Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege” (Iacob 2, 10-11).

Iar preoţilor nu le va folosi cu nimic faptul că şi-au apărat credincioşii de unele capcane, dar i-au lăsat pradă unei singure rătăciri. Căci iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur în “Lumina Sfintelor Scripturi” – Antologie tematică, volumul II, editura Anestis,  2008, la pagina 646: ”Ce folos are preotul dacă se luptă bine cu păgânii, dar iudeii jefuiesc turma? Ce folos are preotul dacă-i biruie şi pe păgâni şi pe iudei, dar maniheii îi răpesc oile? Ce folos are preotul dacă, după ce îi doboară la pământ pe manihei, îi sfâşie oile duşmanii dinăuntru, care strecoară în sufletele credincioşilor credinţa că oamenii sunt supuşi destinului? Dar pentru ce să înşir toate rătăcirile diavolului? Dacă păstorul nu ştie să combată bine toate aceste rătăciri diavoleşti, lupul poate mânca cu o singură rătăcire cele mai multe oi”.

Aşadar, potrivit Sfintelor Scripturi şi Sfinţilor Părinţi, ne putem pierde mântuirea, chiar dacă luptăm cu toată puterea împotriva ereziei ecumenismului de exemplu, dacă, în acelaşi timp, ne lăsăm prinşi de o altă capcană a diavolului.

Despre o capcană frecventă a zilelor noastre vreau să vă vorbesc acum: despre practica împărtăşirii cu păcate opritoare şi asta chiar foarte des.

Un exponent al acestei practici a fost ieroschimonahul Nil Dorobanţu (1920-1977), faţă de care unii preoţi şi mireni au mare evlavie. Referindu-ne numai la una din cărţile sale, “Tâlcuiri la Canoane”, volumul I, editura Floare de april, 2016, vom arăta cât de tare  a fost prins părintele Nil Dorobanțu în această capcană a diavolului. În această carte, ca de altfel şi în alte scrieri ale sale, acesta face o pledoarie pentru împărtăşirea tuturor, indiferent ce păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie ar avea creştinii. Părintele Nil Dorobanţu contrazice în chip strigător la cer majoritatea canoanele Sfinţilor Părinţi pe care le găsim în “Pidalion”, editura Credința strămoșească, 2007. Trebuie să înţelegem că cel ce contrazice canoanele  aduce hulă Sfântului Duh!

Astfel la pagina 21 a cărţii sale, părintele  Nil Dorobanţu spune că atât femeia în perioada menstruaţiei cât şi orice fecioara, bolnavă, copil sau bătrână se poate împărtăşi, fără a face vreo diferenţiere sau precizare cu privire la pricini opritoare: ”Dacă înainte se cumineca femeia şi la curăţie şi la sânge, apoi cu cât mai mult monahiile şi fecioarele, bolnavele, copiii şi bătrânele” Prin această afirmaţie sunt contrazise canoanele Sfântului Dionisie al Alexandriei şi ale Sfântului Timotei al Alexandriei (ambele fiind validate de canonul 2 al Sinodului VI Ecumenic, primind astfel autoritate de canoane ecumenice). Aceste canoane arată clar că femeia la menstruaţie (“la sânge” cum spune părintele Nil Dorobanțu) nu are voie să se “cuminece” (împărtăşească)! Astfel, Sfântul Timotei al Alexandriei, în canonul 7, la întrebarea: ”Dacă o muiere va şti că are cele obişnuite muierilor [adică are ciclu], datoare este a se apropia la Taine în ziua aceea sau nu?” răspunde: ”Nu este datoare până se va curăţi” (“Pidalion”, pagina 681). Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Dionisie al Alexandriei, la pagina 559 din “Pidalion”. De unde şi cum face părintele Nil Dorobanțu această “tâlcuire” contrară Sfintelor Canoane?

Într-un alt loc, la pagina 23 în cartea părintelui Nil Dorobanţu, întâlnim o afirmaţie a cărei absurditate şi blasfemie o poate vedea oricine. Acesta, referindu-se la canonul 1 al Sfântului Timotei al Alexandriei, zice:”Dacă se cuminecau păgânii şi jidovii (vedenia cu copilul aruncat în cuptor şi nears) şi toţi catehumenii, apoi cu cât mai mult ar trebui zilnic să se cuminece credincioşii?”. De fapt în tâlcuirea acestui canon din “Pidalion” (pagina 678) se spune: “Întrebat fiind Dumnezeiescul Părinte, dacă un copil sau un bărbat desăvârşit, încă fiind în catehisire, s-ar întâmpla în vreo vreme îndemânatică, când în vreo Biserica se face Liturghie, şi s-ar împărtăşi, nu defăimând, ci neştiind că mai înainte de Botez nu este iertat; răspunde că se cuvine a se boteza. Căci de Dumnezeu se socoteşte a fi chemat unul ca acela, de vreme ce nu a fost oprit nici de creştinii ce se aflau acolo, nici de presbiterul ce l-a împărtăşit”. După cum vedem, nu e vorba nicidecum de astfel de aberaţii cu privire la permiterea împărtăşirii “ păgânilor, jidovilor sau catehumenilor” (nebotezaţi), ci de o cu totul altă situaţie.

Canoanele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Postnicul din “Pidalion” îi îndepărtează de la Sfânta Împărtăşanie pe creştinii cu păcate opritoare timp de mai mulţi sau mai puţini ani, în funcţie de nevointele duhovniceşti şi trupeşti pe care sunt dispuşi să le facă. Este suficient să citim măcar aceste canoane stabilite de Sfinţi Părinţi luminaţi de Duhul Sfânt pentru a avea o imagine clară cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un creştin pentru a se putea împărtăşi.

Dar părintele Nil Dorobanțu se socoteşte mai presus de tâlcuitorii consacraţi ai “Pidalionului”, spunându-ne că păgânii, iudeii şi catehumenii (adică cei ce urmau a se boteza) se pot împărtăşi fără a fi botezaţi, iar creştinii (indiferent de păcatele lor) ar trebui să se împărtăşească zilnic.

Una dintre cele mai sfidătoare afirmaţii la adresa canoanelor Sfinţilor Părinţi o găsim la paginile 33-34 în cartea părintelui Nil, unde acesta afirmă că e de acord cu dezlegarea de păcate “în bloc”. Însă dacă citim “Carte foarte folositoare de suflet”, editura Bizantină, 2005, capitolul X, paginile 79-80 vom vedea că Sfinţii Părinţi vorbesc clar despre spovedania individuală.

Dar nu doar spovedania cu dezlegare de păcate “în bloc” e încurajată de părintele Nil Dorobanțu, ci şi împărtăşirea “în bloc”. Citez de la pagina 41 a cărţii sale unde spune: ”dar dacă cineva vrea să dea la toţi în bloc pe Hristos Euharistic, toţi fariseii invocă sfinte canoane şi prohibesc solemn”. Ideea aceasta apare şi în alte pagini, ca la pagina 46 de pildă, unde, dând exemple de diverse situaţii, ieroschimonahul Nil Dorobanțu conchide prin a zice: ”Iată zeci de motive pentru care se poate administra dezlegarea şi împărtăşirea tuturor.” Repet, cine va citi măcar canoanele Sfântului Vasile Cel Mare sau ale Sfântului Ioan Postnicul din Pidalion, va vedea cât de aberantă şi blasfemiatoare e această afirmaţie a sa. Pentru că în ele va găsi exact contrariul celor spuse de Părintele Nil Dorobanțu.

“Scopul canoanelor este mântuirea, dezlegarea şi împărtăşirea, nu osânda, legarea şi oprirea de la Euharistie”, spune iarăşi la pagina 56 părintele Nil Dorobanțu, de parcă n-ar exista peste tot în “Pidalion”, o mare mulţime de canoane care îi opresc pe toţi cei cu păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, scopul acestei opriri fiind tocmai îndreptarea, pocăinţa şi mântuirea acestor creştini.

Şi mai scandaloasă e afirmaţia sa de la pagina 68 unde spune : ”Poate fi un alt canon care să contrazică duhul canoanelor 8 şi 9 ale celor doisprezece  şi șaptezeci de Apostoli? Nu există în toate cele şapte Soboare vreun asemenea canon contradictoriu”. Părintele Nil Dorobanțu neagă astfel canoanele Sfinţilor care au stabilit că sunt creştini care trebuie să se pocăiască pentru anumite păcate, o anumită perioada de timp, pînă se vor putea împărtăşi. De fapt, cine citeşte cu atenţie Canoanele 8 şi 9 apostolic şi tâlcuirile şi notele lor va vedea că acestea se referă la împărtăşirea clericilor şi a credincioşilor însă cu anumite excepţii. În vechime, excepțiile priveau un număr mic de credincioși, dar astăzi majoritatea se face vinovată de păcate opritoare de la Sfânta Împărtășanie. Tâlcuirile canoanelor îi exclud de la împărtășire pe cei care o fac din pricină “dreaptă şi binecuvântată” (Tâlcuirea Canonului 8, pagina 45 din “Pidalion”) și îi cheamă la împărtășanie doar pe “creştinii cei ce se adună la Liturghie, câţi adică sunt vrednici”(Tâlcuirea Canonului 9, pagina 48 din “Pidalion”). Deci este clar, cei care nu sunt vrednici, adică au păcate opritoare de la împărtăşire (păcate specificate de Sfinţii Părinţi în numeroase alte canoane din “Pidalion”) nu se pot împărtăşi (perioada de timp şi pocăinţa necesară fiind precizată pentru fiecare păcat de către Sfinţii Părinţi în “Pidalion”). Căci altminteri, mulţimea de canoane ale “Pidalionului”, care îi opresc de la împărtăşire pe unii, pe cine mai vizează de fapt dacă toţi, indiferent de păcate, ar putea să se împărtăşească?

La pagina 73 a cărţii părintelui Nil Dorobanțu găsim o reîntărire a afirmaţiilor sale aberante care contrazic  Canoanele Sfinţilor Părinţi cu privire la oprirea de  la împărtăşire, pentru un anumit timp, a celor cu păcate opritoare. Acesta afirmă că “toţi sunt obligaţi să se împărtăşească”, nelăsând să se înţeleagă că face vreo diferenţă între cei care au şi cei care nu au păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie. Deşi Părintele Nil Dorobanțu îi contrazice pe cei mai autorizaţi tâlcuitori ai canoanelor din “Pidalion”, recunoscuţi de toată Biserica Ortodoxă şi huleşte împotriva Duhului Sfânt, unii preoţi şi mireni ai  zilelor noastre îl vor canonizat şi, mai mult, îl prezintă ca infailibil.

Având în vedere că pentru părintele Nil Dorobanţu “canoanele sunt transformabile după timp şi mediu” (pagina 165) iar “Pidalionul” este “greoiul şi învechitul Pidalion” (pagina 189), nu-i de mirare că face afirmaţii împotriva Sfintei Scripturi, a canoanelor Sfinţilor Părinţi şi a minţii sănătoase. În opinia lui, greşesc toţi ce-i care, vrând să fie în duhul Sfinţilor Părinţi şi a canoanelor pe care le-au dat ei, opresc de la împărtăşire pe cei ce au păcate opritoare căci “dau epitimii în oprelişte de la Euharistie, ceea ce nu-i voie conform sfintelor canoane, că toate pedepsele se pot da afară de excluderea de la Sfânta Euharistie” (pagina 193 a cărţii părintelui Nil). Afirmaţii ca acestea găsim destule în cartea sa, deşi în “Pidalion” se spune exact contrariul.

Am putea afirma că această carte a părintelui Nil Dorobanțu “Tâlcuiri la Canoane”, volumul I, editura Floare de april, 2016, în mare măsură, este “Pidalionul” înţeles (întors) pe dos.

Pentru el “canoanele s-au învechit şi au îmbătrânit şi sunt chiar aproape de pieire”, iar “a împlini canoanele înseamnă a umple golurile lor şi a desăvârşi ceea ce-i început în ele”(pagina 197). Deci, canoanele Sfinţilor Părinţi adunaţi în Sinoade Locale sau Ecumenice, sub inspiraţia Duhului Sfânt, au lipsuri şi trebuiesc desăvârşite de învăţătura “infailibilului” părinte Nil Dorobanţu. Ferească-ne Dumnezeu să fim de acord cu astfel de afirmaţii hulitoare şi de păcate împotriva Duhului Sfânt!

Oricine citeşte Sfânta Scriptură, Pidalionul şi scrierile Sfinţilor Părinţi pe tema spovedaniei şi a împărtăşaniei, va înţelege că a accepta ideile părintelui Nil Dorobanțu înseamnă a accepta toate hulele sale faţă de tot ce avem mai sfânt.

Să ne păzească Dumnezeu să cădem în capcana în care a căzut el şi mai ales să dorim cumva a fi canonizat un astfel de om! Căci dacă “niciun sfânt nu a călcat Legea lui Dumnezeu, nici călcându-o, nu se poate numi sfânt” (Sfântul Theodor Studitul “Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi”- volumul I, editura Sophia 2006, pagina 41), cum îl putem numi oare pe cel care huleşte şi contrazice canoanele Sfinţilor Părinţi?

Tâlcuirea la canoane făcută de părintele Nil Dorobanțu e cu totul împotriva Duhului Sfânt care i-a inspirat pe Sfinţii Părinţi atunci când au conceput canoanele şi e pierzătoare de suflet pentru cei ce nu vor citi ei înşişi “Pidalionul”. Cine citeşte scrierile sale fără a citi în prealabil “Pidalionul” poate cădea cu mare uşurinţă într-o capcană a diavolului-capcana împărtăşirii cu păcate opritoare. Pe cel care doreşte să se mântuiască şi doreşte să afle dacă are păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, îl sfătuiesc insistent să citească “Pidalionul” (inclusiv tâlcuirile canoanelor şi notele care aduc precizări lămuritoare pentru oricine) şi “ Carte foarte folositoare de suflet” a Sfântului Nicodim Aghioritul.

Să luăm aminte aşadar, în egală măsură, la toate capcanele diavolului! Căci cel ce nu va cădea în capcana ecumenismului( să zicem), dar se va lăsa prins în capcana împărtăşirii cu păcate opritoare sau în alte capcane diavoleşti şi va rămâne în ele până la sfârşitul vieţii sale, în aceeaşi măsură îşi va pierde sufletul său!

Cât priveşte păcatele opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, să se ştie de către oricine, că pentru oricare dintre ele, fie că oprirea e pe o durata mai lungă (de câţiva ani, ca de exemplu pentru adulter sau avort), fie că e pe o măsură de timp mai mică (ca pentru masturbare), dacă cel ce a păcătuit nu respectă canoanele care îl opresc de la Sfânta Împărtăşanie (îndepărtându-se de Sfânta Euharistie şi făcând pocăinţa necesară), acesta, în aceeaşi măsură, indiferent de gravitatea păcatului opritor, îşi va pierde sufletul său! “Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii,  nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 9-10).

Iar cel ce nu se va lăsa (şi nici nu va rămâne) prins în nicio capcană  a diavolului pînă la sfârşitul vieții sale, acela se va mântui! („Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” (Matei 24, 13)).

NOTĂ OrtodoxInfo
Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.


Categorii:
articole asemănătoare
29 Comentarii la “Să fugim de înşelările lui Nil Dorobanțu!”
  1. # 14 februarie 2017 at 17:48

    E sfant….aici e gresit articolul

    • redactor
      # 14 februarie 2017 at 18:39

      Citeste mai intai argumentele din articol si apoi vorbim. Cand contrazici Sfintii Parinti, numai sfant nu esti.

    • augustin
      # 15 februarie 2017 at 3:05

      TU FACI SFINTI NOAPTEA IN SOMN, SAU ZIUA IN SOMN?

  2. STOP RFID ( Viorel Ghica )
    # 14 februarie 2017 at 19:00

    Trebui sa citim toata cartea, nu sa rupem din context ca sectarii, Nil a fost un sfant, viata lui a demonstrat asta. Interpretarile ieromonahului mi se par tendentioase, vrea sa arate ceea ce nu a spus Nil Dorobantul.

    • redactor
      # 14 februarie 2017 at 19:06

      Nu e rupt nimic din context, ci sunt afirmații de sine stătătoare. E de-ajuns să zici că ești de acord cu spovedania și împărtășirea în bloc, indiferent de context, ca să te situezi înafara învățăturii Sfinților Părinți.

      • STOP RFID ( Viorel Ghica )
        # 15 februarie 2017 at 11:32

        redactor

        Nu sunt de acord cu spovedania si impartasirea in bloc.

  3. o soră
    # 14 februarie 2017 at 19:05

    Mulţumim pentru claritatea cu care aţi argumentat sfatul duhovnicesc pe care ni-l daţi în titlul articolului. Doamne ajută!

  4. Iosif
    # 14 februarie 2017 at 19:51

    Extraordinar articol! De mare folos! Cu alte cuvinte-degeaba ma bat cu pumnul in piept ca sunt mare luptator impotriva ecumenismului daca nu ma feresc si de alte inselari. Evident. Trebuie in toate sa fim placuti Lui Dumnezeu.

  5. gheorghi
    # 14 februarie 2017 at 20:50

    Spiritualitatea e una, misticismul e alta … iar sfintenia si mai si, nu-i “a mireanului” intelegerea.
    Oricata miscare simti in inima afland despre nevointele cuiva, cata intelegere crezi ca ai avea tot nu poti argumenta ca invocat fiind, Duhul Sfant ti-ar desoperi tocmai tie, … ca Parintele Nil ar fi fost sfant, cand sint dovezi de contrazicere teologica si canonica.
    Cum se vorbeste mai mult de cate un truditor, gata “sa-l facem sfant”! – de parca de lipsa sfintilor nu ne pocaim, sau de parca nu [mai] avem sfinti pe care sa-i rugam sa ne ajute pe calea mantuirii!
    Aceasta competitie cu papistasii – care isi beatifica anual cativa rataciti, binevoitori din fire dar nu in numele lui Hristos! – este cursa nu doar psihologica ci chiar sufleteasca.
    Nimeni nu il concureaza pe Dumnezeu, doar idiotul care asculta de Satana, “sa se faca si el dumnezeu”, sau sa-i faca pe altii… sfinti semnand petitii DEMOCRATIC (!), sau decurand/ornand idolatric vreun loc pe deal, in munte, in padure.
    Dumnezeu sa-l ierte, ca sigur hula este grea auto-condamnare, zdruncinare a mintii si intunecime sufleteasca – exact asa cum s-a intamplat “colectiv”, recent… cum au cazut in apostazie ierarhii semnatari in Creta.

  6. maria
    # 14 februarie 2017 at 22:46

    STOP RFID ( Viorel Ghica

    Păcat de tine dacă spui așa ceva !! se vede că habar nu ai de ortodoxie….dacă ai cunoaște ortodoxia adevărată ai deosebi înșelările pr Nil.

    sînt citate aduse de acel ieromonah din carte Tâlcuiri la canoane,a pr Nil .
    https://nildorobantu.ro/magazin/talcuiri-la-canoane-1/

    Si cum spui că sînt scoase din contex?dovedește tu că citatele sînt ortodoxe de la Sfinții Părinți !Spui asta că nu cunoști învățăturile Sfinților.

    • augustin
      # 15 februarie 2017 at 3:04

      STOP GHICA ASTA E PE ARATURA DE MULTI ANI, DAR VAD CA NU TINE CONT DE NICIO RETETA MEDICALA…

      • STOP RFID ( Viorel Ghica )
        # 15 februarie 2017 at 11:49

        augustin

        Deci daca sunt de acord cu pr. Arsenie Boca si cu Nil Dorobantul sunt bolnav cu capul. As fi curios ca sa ma intalnesc cu tine si sa-mi povestesti care sunt nevointele tale, ca sa pot fi si eu mai bun.

    • STOP RFID ( Viorel Ghica )
      # 15 februarie 2017 at 11:46

      maria

      Atat timp cat nu ai citit cartea nu poti sa te pronunti, interpretarea ieromonahului este voit tendentioasa si chiar mincinoasa. Exista canonul care spune ca femeia in pantaloni este exclusa din Biserica, iar daca nu vi trei ori consecutiv la Biserica, nu mai esti crestin.

  7. sorin
    # 15 februarie 2017 at 11:48

    Ne punem intrebarea: cand unii is inversunati impotriva unor rele(cum ar fi cipurile, ecumenismul etc..) dar nu vad la fel alte rele (cum ar fii inselarile, impartasania cu pacate opritoare si deasa) oare ce duh ii poarta si in lupta cea buna?

    • STOP RFID ( Viorel Ghica )
      # 15 februarie 2017 at 12:02

      sorin

      Eu nu cred in anti-ecumenismul anti-Boca si Nil si in anti-ecumenismul pro- pr. Arsenie si Nil, cine vrea sa sustina asa ceva e problema lui. Pentru mine toti care lupta impotriva ecumenismului si al cipurilor sunt fratii mei, daca sunt anti-Boca eu sunt cu ei si-i ajut cu ce pot.

  8. sorin
    # 15 februarie 2017 at 11:51

    Stop Gica, stiai ca ce faci acum, adica facad Sfant pe cineva care e dovedit ca nu e , il hulesti pe Hristos? Nici un Sfant adevarat nu se supara daca il negam ca Sfant.

    • STOP RFID ( Viorel Ghica )
      # 15 februarie 2017 at 12:05

      sorin

      Dar cine hotaraste cine e sfant si cine nu e? Eu spun ca poporul hotaraste asta impreuna cu ierarhia.

      • octoviv
        # 15 februarie 2017 at 15:26

        Întrebare: Cine hotărăște cine e sfânt și cine nu e??? Cine îi canonizează pe sfinți???

        Răspuns:
        Adevărul = adevărul = Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cea de-a doua Persoană a Preasfintei Treimi, nedespărțit de Tatăl și de Sfântul Duh
        Sfântul Duh = Duhul Adevărului = Duhul Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu = Duhul Tătălui
        ___________________________________________________________________________

        Rugăciunile începătoare, Împărate Ceresc:
        „Împărate Ceresc, Mângâieto­rule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.”
        ……..

        Molitfelnic, Slujba aghiasmei celei mari la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos:
        http://molitfelnic.ro/slujba-aghiasmei-celei-mari-la-botezul-domnului-nostru-iisus-hristos/
        […]
        Tu Însuți, dar, Iubitorule de oameni Împărate, vino și acum, prin pogorârea Sfântului Tău Duh, Care sfințește toate, și sfințește apa aceasta.
        […]

        ……..

        Molitfelnic, Slujba Botezului:
        http://molitfelnic.ro/slujba-botezului/
        […]
        Aici afundând preotul mâna în apă, face semnul crucii, de trei ori,

        zicând de fiecare dată:

        Tu însuți dar, Iubitorule de oameni Împărate, vino și acum cu pogorârea Sfântului Tău Duh și sfințește apa aceasta (de trei ori).
        […]

        ……..

        Acatistul Preasfântului și de viață Făcătorului Duh:
        http://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-preasfantului-de-viata-facatorului-duh
        […]
        Condac 1:

        Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatalui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pămantul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
        […]
        Condac 10:

        Duhul Sfânt naște a doua oară pe om spre viața veșnică. Duhul Sfânt însuflețeste pe mucenici, sfințește preoții, încununează pe cei drepți, face din pâine și din vin Însuși Dumnezeiescul Trup și Sânge al lui Hristos. O, adâncul bogăției și al înțelepciunii lui Dumnezeu! Dă-ne cununa darurilor Tale: Dragostea veșnică și atotiertătoare, care se întristează pentru păcătoși și vrea ca toți să fie mântuiți prin ea, ca niște fii ai luminii, pentru care strigăm: Aliluia!

        Icos 10:

        Cine ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtoarea, sau prigoana, sau foamea, sau goliciunea, sau nevoia, sau sabia? Daca ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pământ, avem moștenire nepieritoare în ceruri: ci dă-ne, Doamne, să Te iubim. nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă și cu nevoința întregii vieți:
        Vino, Atotputernicule Duh, și ne sporește credința atotbiruitoare;
        Vino și ne dă îndrăzneală în rugăciune;
        Vino și încălzește inimile, ca să nu se răcească dragostea noastră din pricina prea multor fărădelegi;
        Vino și dă-ne să nu cădem în vreme de prigoană și de batjocorire a credinței;
        Vino și ne păzește de ispite peste puteri și de sminteli;
        Vino și înviază inimile noastre prin rourarea Ta;
        Vino, tămăduiește-ne, sfințește-ne și ne ridică, Bunule, cu harul Tău;
        Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
        […]
        ___________________________________________________________________________

        Sfânta Scriptură, ediția aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, 1914, Sfânta Evanghelie de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, Apostolul Iubirii, de ale cărui rugăciuni să avem parte toți, capitolul 17:

        „Sfințește’i pre ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău adevăr este.” (Ioan 17, 17)

        Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Ohridei și Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Ioan, editura Σοφια (Sophia), Cartea Ortodoxă, București, 2009, p. 402:
        […]
        17, 17-19: Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul [36]. (18) Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. (19) Pentru ei [37] Eu Mă sfințesc pe Mine însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr.
        (17, 17) Psalm 118, 86, 142, 151 / Ioan 14, 6 (17,18) Isaia 61, 1 / Ioan 20, 21 (17, 19) 1 Corinteni 1, 2, 30 / Evrei 9, 14; 10,10

        „Sfinți îi fă pe ei” – zice [Domnul] – „prin darea [dăruirea] Duhului și îi păzește pe ei întru «cuvântul» și dogmele cele drepte și îi învață pe ei și le descoperă «adevărul»”. Că aceasta este sfințirea: păzirea dogmelor celor drepte. Iar cum că pentru dogme zice, arătat este, căci tâlcuiește: „«Cuvântul Tău adevăr este», nici o minciună nu este într-însul. Deci, de îi vei face și pe dânșii să păzească «cuvântul Tău» și să se păzească de cel viclean, întru «adevăr», se vor sfinți”.

        Însemnează [însă] și alt oareșce cuvântul acesta: „Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău”, adică: „Alege-i pe ei spre cuvânt și spre propovăduire și jertfă îi fă pe ei, «adevărului» acestuia să slujească, la aceasta să-și afierosească viața lor”. Căci aduce [spune] după aceea: „«Precum pe Mine M-ai trimis în lume, și pentru dânșii Eu Mă sfințesc pe Mine însumi» adică Mă aduc jertfă, așa și pe ei «îi sfințește», adică, alege-i jertfă pentru propovăduire (Psalm 43, 24; Romani 8, 35) și îi rânduiește să se facă martori ai «adevărului» [38] (Faptele Apostolilor 5, 29-32), precum și pe Mine M-ai trimis Martor al «adevărului» și «junghiere» [39]” (Isaia 53, 7; Ieremia 11, 19). Pentru că, „sfinte”, se numesc toate cele ce sunt afierosite lui Dumnezeu. „Ca și ei – precum [sunt] Eu – să fie sfințiți și afierosiți Ție, lui Dumnezeu, nu precum cele ale Legii care se jertfeau întru închipuire [preînchipuire], ci întru «adevăr»”. Pentru că, jertfele cele vechi, închipuitoare [preînchipuitoare] erau și toate cele sfinte întru închipuire [preînchipuire] erau afierosite lui Dumnezeu, alt oareșce duhovnicesc, [în chip] umbros însemnând – precum mielul (Ieșire 12, 5), porumbeii (Levitic 12, 8), turturelele (Numeri 6, 19) și celelalte. Iară sufletele cele afierosite lui Dumnezeu, întru «adevăr» sunt «sfințite» și alese și afierosite lui Dumnezeu, precum și Pavel zice: „Să vă puneți înainte mădularele voastre, jertfă vie, sfântă” [40] (Romani 12,1). „Deci, «sfințește» și afierosește [Părinte] sufletele ucenicilor și danii «adevărate» le fă pe ele și întărește-i, ca pentru «adevăr» să se jertfească ei”.

        [36] În ediția de la 1805, în loc de „cuvântul Tău este adevărul”, se găsește „cuvântul Tău adevăr este”.

        [37] În ediția de la 1805, în loc de „pentru ei”, se găsește „și pentru dânșii”.

        [38] „Iar Petru și Apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. (30) Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Iisus, pe Care voi L-ați omorât, spânzurându-L pe lemn. (31) Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a înălțat Stăpânitor și Mântuitor, ca să dea lui Israil pocăință și iertarea păcatelor. Și suntem martori ai acestor cuvinte noi și Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce îl ascultă” (Faptele Apostolilor 5, 29-32).

        [39] „Chinuit a fost, dar S-a supus și nu Și-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere S-a adus și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, așa nu Și-a deschis gura Sa” (Isaia 53, 7); „Eu însă, ca un miel blând, dus la junghiere, nici nu știam că ei urzesc gânduri rele împotriva mea, zicând: «Să-i punem lemn otrăvit în mâncarea lui și să-l smulgem de pe pământul celor vii, pentru ca nici numele să nu i se mai pomenească»” (Ieremia 11, 19).

        [40] „Vă îndemn, deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, (12) și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 1-2).
        […]
        ___________________________________________________________________________

        Părintele Adrian Făgețeanu, Viața mea. Mărturia mea. Interviuri de Andrei Dârlău. Volum coordonat de Ciprian Voicilă, Editura Areopag, Editura Meditații, București, 2011, pp. 81 – 84:
        https://scribd.com/doc/314490330/Parintele-Adrian-Fageteanu-Viata-Mea-Marturia-Mea
        […]
        Despre canonizarea noilor mărturisitori

        [Andrei Dârlău:] Părinte, vă rugăm să ne vorbiți puțin despre Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului.

        [Părintele Adrian Făgețeanu:] Vă spun ceva: dintre toate acatistele pe care le-am citit în viața mea, este cel mai cizelat, cel mai cult, cel mai subtil.

        [Andrei Dârlău:] Așa este!

        [Părintele Adrian Făgețeanu:] Eu am fost foarte apropiat de părintele Daniil, foarte apropiat, și îl cunosc mai bine decât l-au cunoscut toți. Mulți nu l-au iubit pentru că era foarte pretențios, adică pretindea ca fiecare să fie foarte corect în ceea ce vorbește și gândește, dar el era cel mai pretențios cu el însuși. Nu era iubit pentru că făcea observații mereu, și la cucoane, și la toți, că vorbesc prea mult.

        [Andrei Dârlău:] Vorbiți-ne un pic despre părintele Daniil.

        [Părintele Adrian Făgețeanu:] El era foarte pregătit din punct de vedere literar, să stea de vorbă, încât mulți vlădici de pe vremea lui îl chemau ca el să le cizeleze cărțile pe care trebuiau să le tipărească. Am fost de față, martor, și la Firmilian al Craiovei, și la alții, când stătea noaptea întreagă și lucrau cu el, nopți întregi, să le refacă cărțile, să fie mai literare. El a pornit la Sfântul Munte cu un gând perfiiiid!!! Dacă un Pitigrilli sau un Damian Stănoiu au câștigat bani cu Alegere de stareță și alte cărți pornografice, el va câștiga de o mie de ori mai mult, cu stilul lui, nu? Dar când a ajuns acolo și făcea observații fraților de la unele mănăstiri: „Asta-i haină, ce ți-a dat starețul? Asta-i mâncare, ce-ți dă starețul? Asta-i comportare omenească? Ăsta-i pesimism!” Și frații i-au răspuns cum nu se aștepta nici el, nici nimeni de pe lume: „Ăsta-i starețul meu, în care am încredere, și Dumnezeu prin el mă va mântui!” N-a putut să mai răspundă nimic! A vrut să-i instige pe toți împotriva stareților și, dimpotrivă, frații l-au pus la punct și atunci s-a întors în țară smerit. S-a întâlnit cu Tit Simedrea, mitropolitul cel mai cult, și acesta i-a spus: „Au dreptate frații, nu tu. Smerește-te tu!” Și atunci el s-a transformat cu totul din gândurile pe care le aveau pitigriliciștii, damianstănoicii – să fie smerit, să se închine, să se jertfească pentru credință, pentru biserică, și de asta a fost bătut mai rău decât toți la Aiud și de asta l-au omorât în bătăi.

        [Andrei Dârlău:] A murit martir, da.

        [Părintele Adrian Făgețeanu:] Da.

        [Andrei Dârlău:] Și ar putea fi sanctificat, părinte? Ar putea fi canonizat?

        [Părintele Adrian Făgețeanu:] Dar de ce puneți problemele astea? Cine are dreptul, cine are inițiativa la canonizare?

        [Andrei Dârlău:]Sfântul Sinod.

        [Părintele Adrian Făgețeanu:] Nu-i adevărat!

        [Andrei Dârlău:] Puterea poporului, iubirea poporului…

        [Părintele Adrian Făgețeanu:] Nu-i adevărat! Fals, minciună, fals, fals! Numai Dumnezeu! Dumnezeu, când a vrut să arate că nădejdea unor creștini a slăbit în înviere, după trei sute și atâția ani, la Efes, a desfăcut peștera în care a arătat că aceia erau sfinți, pentru că au crezut în înviere. Numai când se întâmplă ca la mănăstirea Neamț, când merg părinții la miezonoptică și se roagă, se roagă, se roagă, și când ies din biserică, văd că s-a întâmplat ceva afară: trotuarul s-a ridicat. Și atunci au săpat și au dat de niște oseminte. Or, osemintele nu puteau să ridice trotuarul. Deci, numai Dumnezeu are inițiativa. Numai când Dumnezeu are inițiativa, atunci se canonizează. În privința asta, vă spun foarte sincer și cu frica lui Dumnezeu adevărul, nu-i aprob nici pe legionarii care vor să-l canonizeze pe Codreanu, dacă Dumnezeu încă n-a hotărât. Am să vă spun ceva ce nu vă place celor care l-ați iubit sau îl iubiți pe cine-am iubit eu cel mai mult în viață, pe Corneliu. Am să vă spun că Corneliu nu-i de acord cu cei care vor să-l canonizeze. Numai Dumnezeu trebuie să ia inițiativa, la timpul potrivit…

        [Andrei Dârlău:] De ce nu e de acord?

        [Părintele Adrian Făgețeanu:] Pentru că nu e timpul pentru așa ceva. V-am spus că pe cei șapte tineri din Efes, abia după 378 de ani… Deci, Dumnezeu știe când trebuie să…

        [Andrei Dârlău:] Și cum ne arată Dumnezeu că trebuie canonizat cineva?

        [Părintele Adrian Făgețeanu:] Cum a arătat la Neamț, când s-a ridicat pământul.

        [Andrei Dârlău:] Dar, de pildă, la Ștefan cel Mare cum a arătat?

        [Părintele Adrian Făgețeanu:] A arătat prin alte fapte. N-aș vrea să intru în amănunte acuma. Pot să intru, dar nu e momentul, pentru că și părinți buni, buni, buni, chiar prieteni de-ai mei, arhimandriți, au fost împotriva canonizării lui Ștefan, pentru că a trăit cu cutare femeie sau cutare, nu?

        [Andrei Dârlău:] Da, și Petre Țuțea…

        [Părintele Adrian Făgețeanu:] Dar Constantin a fost mai păcătos ca Ștefan, și Dumnezeu a hotărât canonizarea lui. David a curvit și apoi l-a ucis pe soțul curvei, nu? Și e mai sfânt ca alții. Deci, Dumnezeu, când face socoteala minus și plus, trage linie și spune: „Nu, binele pe care l-a făcut e mult mai mare decât răul”. De aceea am spus că la Ștefan a intervenit Dumnezeu, pentru binele pe care l-a făcut el în țara noastră – nu numai în țara noastră! A făcut biserici și în Grecia, și în Sfântul Munte și în multe locuri…
        […]
        ___________________________________________________________________________

        Păcatul grav al canonizării unui nesfânt:
        https://888adevarul8despre8arsenieboca8.files.wordpress.com/2016/07/pc483catul-grav-al-canonizc483rii-unui-nesfc3a2nt.pdf

        • Adrian
          # 15 februarie 2017 at 20:12

          Mulțumesc frate !

          Să-ți răsplătească bunul Dumnezeu pentru cât ai muncit să-i lămurești, cu temei din Sfânta Scriptură, pe toți cei cu mintea împrăștiată și care se lasă ușor impresionați de câte un ”sfânt” din ăsta ”mai nou” (ex: Arsenie Boca, Nil Dorobanțu, Ilarion Argatu, etc, ș.a.m.d.), care ”convine” ”poporului credincios”, pe principul ”fiecăruia după necesități”, și care se potrivește ”la fix” cu glasul conștiinței înșelate !

          + + +

          (κανών, ὁ — kanon = regulă, normă)

          + + +

          SFANTUL NICODIM AGHIORITUL DESPRE CANON SI IMPLINIREA LUI

          Ce este īmplinirea canonului

          Dupa marturisire, urmeaza a treia parte a pocaintei, adica facerea canonului dat de duhovnic, care este o īmplinire prin fapte a canonisirii, dupa cum o hotaraste Gavriil al Filadelfiei, īn cartea lui despre Taine. Asadar si tu, frate al meu pacatos, esti dator sa primesti cu mare bucurie canonul pe care ti-l va da duhovnicul, fie ca e vorba de post, de plecari ale genunchilor, de milostenie, sau de altceva. Si, īnainte de toate, sa primesti din tot sufletul īndepartarea de la īmpartasire, atītia ani cīt va hotarī el. Fiindca cu aceasta mica pedeapsa īmblīnzesti marea urgie pe care o are Dumnezeu īmpotriva ta. Cu acest canon trecator, scapi de canonul cel vesnic al iadului.

          Pilde ale celor care s-au canonisit pentru pacatele lor

          Daca sora lui Moisi n-ar fi fost izgonita afara din tabara pe sapte zile, nu s-ar fi curatit de lepra (Numeri 12). Daca desfrīnatul din Corint nu ar fi fost dat satanei, el nu si-ar fi mīntuit sufletul (I Corinteni 5). Asa si tu, frate, daca nu primesti aceasta mica pedeapsa a canonului, nici de lepra pacatului nu te vei curati pe deplin, nici sufletul tau nu se mīntuieste. Negutatorie este aceasta, iubitule, aducatoare de mult cīstig si de mare īnsemnatate pentru cei īntelepti: una dai, si scapi de milioane; primesti (pedepse) trecatoare, si scapi de cele vesnice.
          Īmparatul David, pentru ispasirea pacatelor sale, a fost alungat din īmparatia sa de īnsusi fiul sau, Avesalom. Cutreiera muntii si vaile descult, era ocarīt si lovit cu pietre de Simei (2 Īmparati 16:6-13), era dispretuit si defaimat de toti. Si tu cauti sa-L īmblīnzesti pe Dumnezeu fara nici un canon? O, om fara de minte ce esti! Īmparatul Teodosie cel Mare a īmplinit o vestita canonisire la Milan, asa cum i-a fost hotarīta de Sfīntul Ambrozie. Īmparatul Romanos cel batrīn, Lecapenul, din pricina juramintelor pe care le calcase, pocaindu-se, s-a calugarit. Si, cīnd era timpul sa manīnce pīine, avea (līnga el) un baietas care īl lovea cu un bici peste picioare, pentru canonisire, si-i spunea: ,,Mergi, calugar nevrednic, la trapeza!” Alt īmparat, pentru un omor pe care īl savīrsise, a fost canonisit sa suie un munte īnalt, cu picioarele goale. Si, acolo sus aflīndu-se, dezbracat de vesmīntul īmparatesc, a tinut un post īntreg de patruzeci de zile numai cu pīine si apa, īn necurmata rugaciune si tacere, dormind pe pamīntul tare. Si alti multi īmparati au īndurat cele mai aspre canonisiri pentru pacatele lor. Si tu, pacatosule, esti – chipurile! – mai de soi decīt ei? Sau ai un trup mai de soi si mai gingas, si nu primesti un canon atīt de usor, de la duhovnicul tau, pentru pacatele tale?
          Sa nu te īnsele cugetul zicīnd ca dai bani sa-ti rascumperi canonul! Īmparatii acestia aveau bani mai multi decīt tine si puteau sa dea milioane ca sa nu capete aceste canoane. Dar aceasta nu este cu putinta sa se īntīmple, chiar daca cineva ar da o īmparatie. Fiindca dreptatea nepartinitoare a lui Dumnezeu nu poate fi multumita īn alt chip decīt numai daca se pedepseste īnsusi trupul care a pacatuit. Iar de se va afla vreun duhovnic iubitor de cīstig, si-ti va spune sa-i dai bani, ca el te iarta, ia aminte si sa nu-i dai crezare, fiindca nu poate sa te ierte īn asemenea chip, si-ti pierzi si banii, si ramīi si neiertat. Sfīntul Isidor Pelusiotul scrie unui asemenea duhovnic asa: „Duhovnicii nu pot ierta pe cei bogati care dau bani, caci ei nu sīnt stapīni si domni ai iertarii, sau mostenitori ai jertfelnicului dumnezeiesc, ca acei necredinciosi care ziceau: «Veniti sa mostenim altarul lui Dumnezeu!» Caci, dupa cum a spus Apostolul, acei care aduc jertfe pentru pacatele lor, nu pot sa ierte cu a lor putere pacatele celor nepocaiti, chiar daca acestia ar fi bogati” (epistola 1060 catre Zosim). (Vezi si la īnceputul capitolului IX din ,,Īnvatatura catre duhovnic”).

          Cel ce īmplineste canonul sau este fiu adevarat al Bisericii

          Daca īti īmplinesti canonul dat de duhovnicul tau, prin aceasta arati ca īntr-adevar te pocaiesti si esti fiu cu adevarat al lui Dumnezeu si al Sfintei Biserici, care a hotarīt aceasta pedeapsa. Iar daca, dimpotriva, īncalci canonul duhovnicului tau, aceasta este un semn ca pocainta ta nu este adevarata, ci mincinoasa, un semn ca nu esti fiu adevarat al lui Dumnezeu si al Bisericii, asa cum graieste si Pavel: ,,Rabdati, spre īnteleptire! Dumnezeu Se poarta cu voi ca fata de fii, caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste? Iar daca sīnteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sīnteti fii nelegitimi si nu fii adevarati” (Evrei 12:7-8).

          Cel ce se pocaieste se cuvine sa ceara de la sine un canon mai greu

          Daca, din īntīmplare, duhovnicul tau vrea sa-ti dea canon usor, atunci tu, din dragostea pentru Dumnezeu, trebuie sa-l rogi sa-ti dea canon mai greu (cum fac multi care se pocaiesc cu osīrdie), ca sa īmblīnzesti mai vīrtos, prin acest canon vremelnic, dumnezeiasca dreptate si sa te īncredintezi mai bine ca Dumnezeu te-a iertat de pedeapsa cea vesnica pe care ai fi capatat-o pentru pacat.

          Pacatosul trebuie sa-si capete canonul fie aici, īn chip vremelnic, fie dincolo, pe veci

          Frate, sa alegi una din doua: ori sa primesti aici, īn chip vremelnic, canonul pacatelor tale; ori acolo, pentru vecie. Daca-l primesti aici, atunci scapi de cel de acolo; iar daca nu-l primesti aici, atunci negresit ai sa-l capeti dincolo, dar va fi pe vecie. Dupa cum scrie si Gavriil al Filadelfiei, īn cartea sa despre Taine ,,Cel ce nu s-a supus (canoanelor) aici trebuie sa fie trimis la scaunul de judecata de dincolo, si va da socoteala de nelegiuirile pe care le-a savīrsit, ca unul ce a īncalcat asezamintele Sfintei Biserici.”

          Cel ce se pocaieste trebuie sa se īndeparteze de la Sfīnta Īmpartasanie

          Mai presus de toate, īti spunem, frate, ca trebuie fara gres sa stai departe de Sfīnta Īmpartasire atītia ani cīti īti va hotarī duhovnicul, pentru ca aceasta īndepartare este o canonisire a canonisirilor, trebuincioasa si alcatuind adevarata ta pocainta. Fiindca, daca vei cuteza sa te īmpartasesti īn acesti ani, vei ajunge un al doilea Iuda. Si, daca vei sili pe duhovnic sa te ierte, tu nu vei mai fi un om care se pocaieste, ci un asupritor si un tiran care sileste legile dumnezeiesti si canoanele Sfintelor Sinoade ale Bisericii si ale Parintilor. Pentru aceasta, dumnezeiasca Īmpartasire īti va fi tie nu pentru iertare, ci pentru o mai mare osīnda si pedeapsa. Si, ca sa īntelegi mai bine acest lucru, īntelege din pilda aceasta: dupa cum omul care are rani pe trup merge si le arata doctorului, si primeste de la el porunca cum sa ia cutare doctorie pentru rani, si sa nu bea vin sau sa nu manīnce cutare mīncare, pentru ca altfel ranile nu i se vindeca – tot asa si tu, frate al meu, porti rani nevazute īn sufletul tau, adica anumite pacate. Ai mers si le-ai aratat duhovnicului, adica te-ai marturisit, iar duhovnicul a hotarīt sa folosesti o anumita doctorie pentru pacatele tale, canonul adica: hrana uscata, plecarea genunchilor, milostenie, rugaciuni si celelalte. Pe līnga acestea, ti-a prescris sa nu bei si sa nu manīnci cutare mīncare, adica sa nu te īmpartasesti cu dumnezeiestile Taine. Asadar, daca nu-i vei da ascultare duhovnicului (mai adevarat, Canoanelor Sfintilor Parinti, n. n.), ranile si pacatele tale nu se vor vindeca, ba vor ajunge mai cumplite si mai īntinse. Dar ce zic eu ca nu se vindeca? Ti se trage īnca si moartea, sufleteasca si trupeasca, cum spune dumnezeiescul Pavel: ,,De aceea, multi dintre voi sīnt neputinciosi si bolnavi, si multi au murit” (I Corinteni 11:30). Adica, deoarece se īmpartasesc fiind nevrednici, unii mor sufleteste si ajung neputinciosi si bolnavi, si multi dintre ei īnceteaza din viata.
          Daca cineva, fiind nedumerit, ar spune ca pacatul celui ce se pocaieste se iarta prin rugaciunea de iertare a duhovnicului – si deci de ce acestuia nu i se īngaduie sa se īmpartaseasca cu Sfintele Taine, odata ce a fost iertat si īndreptat? – acestuia īi raspundem īn trei chipuri: 1) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, īnsa nu de-a dreptul, ci socotind ca el va īmplini canonul si va sta departe de Sfīnta Īmpartasanie (fiindca de aceea duhovnicul, īnainte de iertare, īi hotaraste canonul si lipsirea de Sfintele Taine); 2) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, nu īnsa si pedeapsa si certarea pentru pacat, cu alte cuvinte canonul, īn care se cuprinde si īndepartarea de la Sfīnta Īmpartasanie. Fiindca si pacatul lui David s-a iertat cu adevarat de Dumnezeu – cīnd Natan i-a spus: ,,Domnul a ridicat pacatul tau” – dar nu s-a iertat si pedeapsa pentru pacatul lui, fiindca, dupa aceasta iertare, el a fost izgonit din īmparatia sa de catre fiul sau, Avesalom, si sabia nu s-a īndepartat de casa lui si alte nenumarate rautati a patimit, dupa cum īnsusi Natan i le proorocise; 3) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, dar este nevoie ca pacatosul sa fie pus la īncercare si, cu timpul, sa fie īntarit īn harul lui Dumnezeu.
          Īn sfīrsit, īti spunem, frate, ca acel canon pe care ti-l va da duhovnicul (dupa Canoanele Sfintilor Parinti n. n.), trebuie sa-l īmplinesti cīt mai repede cu putinta, adica cīta vreme te afli īn harul lui Dumnezeu, si sa nu amīni, fiindca nu stii ce ti se va īntīmpla mīine: ,,Ca nu stii la ce poate da nastere ziua de mīine” (Pildele lui Solomon 27:1). […]

          Sfīntul Nicodim Aghioritul, Dulce sfatuire, Editura Credinta Stramoseasca, 2000.
          Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim
          (sursa: http://mantuire.50webs.com/na_canon.html)

          Doamne ajută !

          • octoviv
            # 16 februarie 2017 at 0:14

            Slavă Preasfintei Treimi celei de o ființă și nedespărțite: Tatălui Celui fără de început și Fiului Unului Născut Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul și Sfântului Duh, Mângâietorul pentru tot și pentru toate!

            Mântuire de la Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria și ale tuturor Sfinților Săi din Biserica Sa Biruitoare.

          • octoviv
            # 16 februarie 2017 at 0:16

            Slavă Preasfintei Treimi Celei de O Ființă și nedespărțite: Tatălui Celui fără de început, Atotțiitorul și Fiului Unului Născut, Iisus Hristos, Mântuitorul și Sfântului Duh, Mângâietorul pentru tot și pentru toate!

            Mântuire de la Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria și ale tuturor Sfinților Săi din Biserica Sa Biruitoare.

  9. Ionut
    # 15 februarie 2017 at 14:13

    Eu n-am citit inca scrierile lui Nil Dorobantu, si pana atunci nu pot sa-mi fac o parere clara. Dar sa luam aminte.

    “Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine,
    Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
    Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.
    Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.
    Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
    Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
    Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
    De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
    Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.
    Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.”

    (1 Corinteni, 11;23-32)

  10. Mihai
    # 15 februarie 2017 at 18:26

    Nebunia nebunilor, ia să vedeți ce fac dumnealor la Caraiman, învață cum să ai combată pe Pr nepomenitori sursa Basilica și gânduri din ortodoxie,

  11. Maximos
    # 15 februarie 2017 at 18:54

    Pr Nil Dorobantu nu a inteles Ortodoxia si nu a avut o cugetare patristica, de vreme ce lauda pe “asemenea lui inselatii” Petru de la Maglavit, Veronica de la Vladimiresti si Arsenie Boca, care l-a si fascinat cu “harismele” lui, determinandu-l astfel sa aleaga monahismul.Retorica lui se aseamana mult cu cea a apuseanului Toma de Kempis si cu, cea plina de demoni carte a lui, “Urmarea lui Hristos”, pe care a combatut-o ca fiind eretica, Sf.Ignatie Briancianinov.Pr.Nil este un narator sentimentalist si melancolic, vorbind din parere si inchipuire, iar nu dintr-o experiere duhovniceasca, pe care niciodata nu a cunoscut-o. Textele lui mustesc de mandrie si parere de sine, amestecand in expresiile sale “duhovnicesti” si cuvinte “inalte”, teologice, stiintifice si “intelectuale”, aratand prin aceasta eruditia sa, ceea ce Sfintii n-au facut niciodata ci, foloseau cuvinte simple, nemestesugite.

  12. Maximos
    # 15 februarie 2017 at 18:55

    Faptul ca Pr.Staniloaie a afirmat la vremea aceea ca, la Maglavit a avut loc o Theofanie, nu are nicio relevanta. Acelasi Pr.Staniloaie a scris in Dogmatica sa despre “bisericile depline si nedepline”, ceea ce este erezie. Acelasi Pr.Staniloaie, un timp a colaborat cu A.Boca, dar apoi l-a indepartat, vazand ratacirile sale. Deci Pr.Staniloaie nu e Sinod Ecumenic sau criteriu de evaluare a sfinteniei unora sau altora..”Slava desarta este atat de periculoasa pentru ca nu are in sine adevar. Omul cuprins de slava desarta traieste in inchipuirile sale, si din pricina asta nu vede adevarul”, iar “Idealul vietii crestine nu este facerea de minuni, nici vindecarea bolnavilor, nici invierea mortilor ci, desavarsita smerenie”, ceea ce a lipsit cu desavarsire de la acesti “facatori de minuni”: Petrache Lupu, Veronica, A.Boca, Nil Dorobantu si altii, de a caror inselare sa ne fereasca Dumnezeu in vecii vecilor.Amin.

    • STOP RFID ( Viorel Ghica )
      # 15 februarie 2017 at 22:02

      Maximos

      Esti vazator cu duhul ca sa stii ca Petrache Lupu era inselat de draci?

  13. Anti inselari
    # 16 februarie 2017 at 4:01

    Biserca lui Hristos este cea care a decis cine este sfant si cine nu.
    Toti acesti asa zisi sfinti (Arsenie Boca,Petrache de la Maglavit, Veronica, Nil ,etc) nu au fost canonizati. Acestia au avut abateri dogmatice grave. De ex Petrache de la Maglavit spunea : “spovediti-va la buturuga de pe deal”. Mantuitorul Hristos spunea sa ne spovedim la duhovnic si nu la buturuga. Nu este posibil sa fii cu Dumnezeu iar in acelasi timp sa contrazici cuvintele Scripturii. Decat daca esti inselat. Biograful lui Francisc de Assisi spune : “Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, “Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”.
    Cum poti sa-l pictezi pe acest mega mare inselat pe peretii unei biserici? decat daca si tu esti in aceeasi inselare demonica. Credinta Ortodoxa nu sta in minuni si inselari! Avem destui sfinti in Biserica noastra care sunt canonizati si nu sunt controversati. Sa-i cinstim dar pe acestia si sa citim cartile si scrierile lor. Apoi singuri ne vom da sema de inselari. Daca nu ne insusim ortodoxia transmisa de Sfintii Parinti atunci vom cadea in tot felul de inselari precum Arsenie Boca, Nil, etc. Toti cei care ii considera sfinti pe acesti inselati nu isi cunosc credinta. In acest fel sunt pacaliti de diavol. Cei care citesc pe Sfintii Parinti isi insusesc duhul ortodox , gandirea ortodoxa sanatoasa si cu greu pot si pacaliti

  14. Constantin
    # 23 februarie 2017 at 21:06

    Părinte Ieromonah Teodor Popovici,
    vă rog să nu judecați/comentați doar cu știința din cărți. Agonisiți mai întâi Duhul Sfânt (Cel revelat de Sf, Serafim de Sarov lui Motovilov\) ca să-l puteți ”combate” pe Părintele Nil, pe Părintele Arsenie Boca.,,
    Lucrarea lui Dumnezeu prin astfel de Oameni Duhovnicești depășește cu mult nivelul d-tale de înțelegere. Așadar nu vă agonisiți osândă judecând ce nu înțelegeți.
    Căci ”Cine a cunoscut gândul Domnului,,,?”
    ”Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe ”el însă nu-l judecă nimeni;” (1Corinteni 2-15,16)
    Așadar, dacă aveți minte, luați aminte părinte Teodor și căiți-vă pentru îndrăzneala din articol !!
    (puteți să cenzurați aceste rânduri, important e că ați citit avertizarea)
    Doamne miluiește!

Trackbacks/Pingbacks
  1. Editorial OrtodoxInfo: Să fugim de înşelările lui NIL DOROBANTU! | Saccsiv - Weblog - 15 februarie 2017

    […] Să fugim de înşelările lui Nil Dorobanțu! […]

Scrie un comentariu