Videoclipul piesei „Better Have My Money” interpretată de Rihanna promovează obsesia ELITEI cu TORTURA

Piesa Rihannei „Better Have My Money” trece dinadins dincolo de limite într-o direcţie precisă. Videoclipul este un apendice al agendei mass-media, despre glorificarea morţii, torturii şi dezumanizării. O să aruncăm o privire la distorsionatele mesaje în spatele melodiei „Better Have My Money”.

Încă de la lansarea blogului Vigilant Citizen, în 2008, am avut-o pe Rihanna în atenţie tot timpul. De fapt, primul articol pe care l-am scris a fost despre piesa Rihannei Umbrella şi de atunci lucrurile au rămas neschimbate. Mai mult de şapte ani mai târziu, Rihanna este folosită încă pentru a promova agenda elitei oculte… pentru că asta-i treaba pe care o fac pionii industriei de showbiz. Cu „Better Have My Money”, Rihanna confirmă faptul că, într-adevăr, cultura pop s-a transformat într-un loc de pierzanie, depravat şi nociv, care expune în mod intenţionat minţile tinere spectacolului morţii, al crimei şi al torturii. Şi nu este numai o simplă expunere a tinerilor la astfel de lucruri, ci reprezintă o campanie de glorificare a acestora, ele devenind mişto, la modă, dezirabile şi „ca lumea”.

Luând în considerare faptul că elita nu ezită a tortura, cu neruşinare, oameni pentru tot felul de motive (vezi: înspăimântătoarele dezvăluiri ale raportului CIA despre tortură şi despre întregul sistem Ultra MK), nu surprinde pe nimeni nici faptul că ei caută a plasa tineretului dragostea lor pentru mizeria umană. Unii ar putea spune „Asta nu are nimic de-a face cu Rihanna, este numai un video haios”. Dar în fapt, are de-a face. În „Better Have My Money” , Rihanna reconstituie metode de tortură reale folosite de indivizi psihopaţi, făcându-le să pară mişto. Adică, atunci când schingiuieşti oameni pe un yacht pe fundal de muzică modernă, de petrecere, e mişto, nu? Nu-i aşa? Schingiuirea e mişto? Aa, e şi sexy.

De fapt, nu e vorba chiar de banii ei

Dacă asculţi „Better Have My Money”, fără a urmării imaginile, îţi vine uşor a presupune că piesa muzicală este despre cineva care îi datorează Rihannei nişte bani pe care aceasta îi vrea înapoi. Dacă cineva v-a datorat, cândva, bani pe care se eschiva să vi-i dea înapoi, probabil că vă puteţi ralia la atrăgătoarea parte corală a cântecului:
„Bitch, better have my money”.

Cum-necum, imaginile videoclipului împing lucrurile la un nou nivel, deranjant, psihopatic şi sadic. De-acum nu mai este vorba pur şi simplu de Rihanna încercând să-şi ia banii înapoi, ci este vorba despre Rihanna găsind satisfacţie în a tortura şi a omorî oameni. Dar, pentru că este Rihanna cea care face aceste lucruri, raţionalizăm ceea ce vedem pe ecran şi ne spunem că este ea „în rolul unei femei puternice, autoritare, independente”, nu-i aşa? Ei, bine! Aflaţi că tot nu e corect să omori şi să torturezi oameni chiar dacă aceste lucruri sunt făcute de o femeie.

Oare vizionarea clipului vă creează o senzaţie rea, neplăcută, în abdomen? Este deoarece instinctul vă atenţionează în mod subtil că nu-i a bună cu ceea ce vizionaţi. Nu are de-a face cu starea de echilibru şi armonie în care mintea dumneavoastră încearcă să rămână. Vizionând durere, suferinţă, dezumanizare şi moarte nu vizionaţi „artă”, ci pur şi simplu ucideţi sufletul.

După cum se întâmplă în general în mass-media, videoclipul Rihannei se sincronizează cu un videoclip lansat recent, al unei alte stele a pop-ului care şi-a asumat înfăţişarea unei persoane sângeroase, răzbunătoare şi violente: Taylor Swift.

Videoclipul

Videoclipul „Better Have My Money” începe cu o nevastă stereotipă din Hollywood căreia îi iese în cale Rihanna cu misteriosul său cufăr.

Rihanna iese din lift cu femeia în cufăr şi chinul începe. Rihanna şi prietenii ei nu răpesc femeia doar ca să-şi ia banii înapoi, ci găsesc satisfacţie în a o tortura în diverse feluri. Pe scurt, ei se împărtăşesc din vinovatele plăceri ale ocultei mondiale: dezumanizând, torturând, traumatizând şi, în final, ucigând oameni. Da, cu asta se ocupă, cu-adevărat, elita ocultă. Citiţi ştirile!

Mai întîi dezbracă victima – o modalitate clasică de a priva victima de demnitate şi de starea de siguranţă, pentru a o introduce în sfera abuzului sexual.

„Numai prin a spânzura o persoană cu capul în jos pentru o oră sau două îi provoci o stare de confuzie mintală. Mintea va începe a se disocia şi va începe a retroversa funcţiile primordiale ale creierului, cum ar fi durerea şi plăcerea. Mintea persoanei se reaşează. Acest procedeu se aplică des dedublaţilor Beta sau Beta-modelelor pentru a le face să adopte ideea că durerea violului sadic înseamnă plăcere. După această inversare de gândire că „DUREREA ÎNSEAMNĂ DRAGOSTE”, pisicuţele dedublate S&M îi vor implora pe manipulatori să le pălmuiască, să le lege, să le provoace durere etc. Îl vor întărâta pe manipulatorul lor spunându-i că nu-i un bărbat adevărat dacă induce durerea mai cu milă. Tortura cu focul/arderea este folosită în programarea cu denumirea faţă-de-porţelan.”
– Fritz Springmeier, „Reţeta Iluminaţilor pentru a crea un sclav controlat mintal”

E ca şi când Rihanna şi prietenii ei ar fi pus mâna pe cartea de tortură a CIA.

Rihanna deasemenea pare a cunoaşte bolnavele jocuri mintale care sunt aplicate sclavelor Beta Pisicuţe cum ar fi „să fie făcute frumoase înainte de a le trate ca pe nişte curve”.

În scena de mai sus, victima este ţinută sub apă pentru a o ascunde de poliţistul idiot care este prea distras de femeia cea drăgălaşă pentru a mai observa şi altceva. Când vedete de muzică pop ca Rihanna şi Taylor folosesc sexul şi violenţa pentru a obţine ceea ce vor, acest lucru este servit maselor ca o declaraţie feministă. Dar în mediile de comunicare cu masele, feminismul nu se referă la egalitate, ci la normalizarea degradării şi violenţei şi prezentarea acestora ca fiind un exerciţiu de putere.

După o sumedenie de imagini cu Rihanna furioasă şi mişto, aflăm, în sfârşit, de ce este făcută să sufere săraca femeie. Pentru că soţul acesteia îi datorează bani Rihannei. Astfel femeia probabil că e cu totul inocentă, dar tot este supusă celor mai groaznice forme de abuz. (De o altă femeie. Ce să mai zicem de atâta feminism!)
În ciuda faptului că îi este torturată soţia, soţul nu trimite banii Rihannei, aşa că aceasta decide să-l înjunghie ca pe-un animal de fermă. Aşa-i logic.

Toate oribilităţile pe care le-a făcut se pare că au dat roade pentru că Rihanna şi-a luat banii. Bun. Eram cu toţii foarte îngrijoraţi de banii Rihannei. În timp ce tinerii spectatori vor trage concluzia că „Rihanna este foarte tare şi rea”, ultima scenă a clipului dezvăluie adevărata sa stare de fapt.

Într-un fel cu totul identic cu cel al victimei torturii de mai înainte, Rihanna se află, ea acum, în interiorul cufărului, goală şi drogată. Iată un mod simbolic de a afirma că Rihanna nu este de fapt o renegată puternică, rea şi mişto, ci ea însăşi o victimă.

Ea nu este decât un produs al manufacturii de Pisicuţe Beta, are cu-adevărat mâinile mânjite de sânge dar îi sunt aruncaţi nişte bani pentru a fi ţinută în linie. Cu alte cuvinte ea nu este diferită de femeia pe care a răpit-o, a torturat-o şi a exploatat-o pentru a obţine bani. Jucând rolul unui ucigaş sadic, pe fond de muzică de discotecă, ea este folosită de industria spectacolului pentru a promova agenda acesteia. Nu are nici „autoritate” şi nici control în nici un sens. Nu a avut niciodată.

Sângele pe faţa Rihannei evocă extrema violenţă a crimei pe care tocmai a comis-o şi ne aminteşte realul substrat al videoclipului. Care nu a fost deloc despre plata unei datorii.

Ci a fost despre folosirea Rihannei pentru a plasa cultura elitei, a morţii şi a dezumanizării şi pentru a nega demnitatea umană, respectul de sine şi tot ce are umanitatea mai pozitiv.

Concluzia

Nu este nici un mesaj ascuns în „Better Have My Money” . Totul este chiar în faţa ta, cum e de altfel şi sângele care curge pe faţa Rihannei. Videoclipul încă mai poate înşela spectatorii, făcându-i să raţionalizeze oroarea pentru că „tipul era un ticălos şi merita asta”. Nu, nu merita asta.

Totuşi răul merge mai departe de atât. Acest film este despre obsesia elitei cu durerea şi cu tortura. Dacă aruncăm o privire la tratamentul prizonierilor de război şi al sclavilor MK sau la cercurile interlope care vând tortura drogurilor, cei de „deasupra legii” au legitimizat tortura celor de „jos”. Ei nu numai că o folosesc ca o modalitate de a obţine ceea ce vor, ci minţile lor inversate chiar simt prin asta o mare îndeplinire. Better Have My Money celebrează această stare mintală deghizată în calitatea de a fi „tăios”.

Ce arată asta despre cultura noastră? De ce „depăşirea limitelor” în cultura pop merge întotdeauna în direcţia retrogradării şi a dezumanizării dar numai rareori în direcţia opusă, spre frumuseţe, creativitate şi inovaţie? Pentru că cei ce conduc mediatizarea maselor şi economia mondială nu vor ca mintea omenească să-şi lărgească orizontul, să fie inspirată. Din contră. Ei doresc minţi închise şi buimăcite, obsedate de idei şi imagini nesănătoase şi destructive. Minţi pe care să le poată controla.

Rihanna este unealta cu care se reuşeşte asta. Părerea ei nu contează. Nici măcar cântecul nu este compus de ea. Ea numai execută ce-i spun şefii. Şi, odată treaba făcută, îi vor spune: „Javro, fă-te încoace cu banii”.