Citez din articolul DESPRE HIPNOZA SI ALTE RATACIRI:
Din antichitate până astăzi, hipnoza ţine de artele negre. „Probabil că ghicitorii şi oracolele de odinioară au lucrat mult cu stările hipnotice”, este de părere Dr. Maurice Tinterow. Biblia nu îndepărtează din discuţie practicile oculte ca fiind o superstiţie inofensivă, nici nu neagă autenticitatea sau efectele ajutătoare ale unor asemenea practici. Există totuşi avertizări drastice privind tot ce are legătură cu ocultismul. Dumnezeu ar vrea ca poporul Său să vină la El cu nevoile lui şi nu să se adreseze unor persoane care se ocupă cu practici oculte.
Dimpotrivă, Biblia se pronunţă vehement ca omul să nu intre în relaţii cu persoane care s-au dedicat ocultismului, pentru că are de a face cu puteri, influenţe şi dominări demonice. în timpul lui Moise, popoarele vecine Israelului exercitau practici oculte. De aceea, Dumnezeu Şi-a avertizat în mod categoric poporul cu privire la aceasta:
„Să nu mâncaţi carne împreună cu sânge. Să nu practicaţi ghicitoria sau vrăjitoria… Să nu apelaţi la cei morţi şi la ghicitori; să nu-i căutaţi, ca să vă faceţi necuraţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru” (Numeri 19:26,31).
„Să nu se găsească între ai tăi nimeni care să-şi lase fiul ori fiica să treacă prin foc, nimeni care să practice ghicitoria, nici un vrăjitor, descântător, magician, făcător de vrăji, nici un necromant, ghicitor sau unul care să întrebe morţii. Căci orice om care face aceste lucruri este o scârbă pentru Domnul. Şi din cauza acestei scârbe îi izgoneşte Domnul, Dumnezeul tău dinaintea ta” (Deuteronom 18:10-12).
Pe baza caracterului evident ocult al hipnozei (care se manifestă mai limpede în stadiile mai profunde), şi pentru că hipnoza este practicată de mulţi oameni care sunt implicaţi în alte domenii ale ocultului, creştinii ar trebui să evite hipnoza chiar şi în scopuri medicinale.
Cuvintele din Vechiul Testament traduse cu descântător sau făcător de vrăji par să se refere la aceleaşi persoane pe care le numim astăzi hipnoterapeuţi. Dave Hunt, autorul cărţii The Cult Explosion (Zei, guru şi forţe misterioase, Ed. Agape), ale cărui cercetări includ domeniul ocultului şi al sectelor, spune în acest sens:
„În ceea ce priveşte Biblia, eu cred că în pasaje ca Deuteronom 18, unde este vorba despre „descântători” şi „făcători de vrăji”, se face referire exact la acele practici obişnuite în antichitate care astăzi au găsit intrare în medicină şi psihiatrie ca hipnoză. Presupunerea mea se bazează atât pe utilizarea de altădată a acestor cuvinte, cât şi pe tradiţiile ocultului”.
Faptul că hipnoza a apărut tocmai în medicină nu înseamnă încă faptul că ea se deosebeşte de vechile practici ale descântătorilor şi făcătorilor de vrăji, sau de tehnici utilizate mai recent de către vindecători ori hipnotizatori oculţi. Weldon şi Levitt spun că chiar şi „o dezbatere strict ştiinţifică a fenomenelor oculte nu oferă o protecţie suficientă în faţa influenţei demonilor. Judecata lui Dumnezeu nu face nici o deosebire între preocuparea ştiinţifică şi neştiinţifică cu forţe care sunt contra Lui”.
În diferite pasaje ale Scripturii sunt înşiruite una lângă cealaltă practici oculte, deoarece o activitate poate fi diferită de următoarea, totuşi sursa de putere şi cel care dezvăluie „ştiinţa secretă” este unul şi acelaşi: Satan. Descântători, vrăjitori, ghicitori, făcători de vrăji, necromanţi, întrebători de morţi, clarvăzători sau astrologi sunt numiţi dintr-o suflare ca unii care trebuie evitaţi. Vezi Numeri 19:26,31 şi 20:6, 27; Deuteronom 18:9-14; 2.Regi 21:6; 2.Cronici 33:6; Isaia 47:9-13; Ieremia 27:9. Pentru cei care se ocupă cu lucruri oculte, în Noul Testament este folosit un singur cuvânt: vrăjitor.
Toate formele ocultului îl abat pe om de la Dumnezeu spre eu şi spre spirite care sunt în opoziţie cu Dumnezeu. De aceea compară Dumnezeu vrăjitoria cu prostituţia (imoralitatea sexuală, curvia):
„Şi sufletul care se adresează spiritelor morţilor şi ghicitorilor ca să se prostitueze cu ei, împotriva acestui suflet îmi voi îndrepta faţa şi-l voi stârpi din mijlocul poporului lui” (Numeri 20:6).
Dumnezeul atotputernic a privit aceste practici ca un înlocuitor pentru relaţia cu El. El le-a văzut ca nişte religii false cu experienţe religioase false.
Aşa cum am amintit mai sus, mulţi susţinători ai hipnozei afirmă că religia este hipnoză şi că experienţele unui creştin, precum rugăciunea, meditaţia, mărturisirea păcatelor, consacrarea şi închinarea sunt de fapt ale autohipnozei. O cauză pentru care hipnotizatorii văd aceste corelaţii poate fi faptul că hipnoza dă naştere unor falsificări satanice ale unor experienţe religioase autentice. Dacă în hipnoză joacă într-adevăr un rol vreo formă de credinţă şi de închinare, dar al căror ţel nu este Dumnezeul Bibliei, atunci fiecare om care se supune unui tratament cu hipnoză comite poate o prostituţie pe linie spirituală.
În hipnotism, credinţa se îndreaptă asupra hipnotizatorului şi a practicii hipnotismului. în această stare de sugestibilitate crescută, o persoană îşi deschide spiritul pentru sugestii faţă de care în condiţii normale probabil că n-ar fi receptivă. în multe cazuri se poate observa ascultarea faţă de hipnotizator şi chiar o dorinţă de a-l mulţumi. Hipnotizorul preia rolul unui preot, sau chiar rolul lui Dumnezeu şi păstrează această poziţie în timpul întregii transe, până ce ori îl lasă pe clientul său să se trezească din transă, ori acesta încă în timpul transei întâlneşte un „conducător mai înalt în grad”. Unele persoane, din cauza unor sugestii posthipnotice, rămân şi după transă captive în această relaţie.
Dacă se află într-o stare de sugestibilitate crescută, în care apar deformări ale realităţii, o persoană poate deveni predispusă pentru puteri oculte.
Poate că în multe cazuri de hipnoză nu se recunoaşte clar influenţa demonică, totuşi spiritul omului şi capacitatea lui de a recunoaşte adevărul sunt manipulate. Se poate foarte bine ca omul să ajungă la o deschidere pentru alte domenii ale ocultului sau la o influenţare prin acestea, care îl duc la rătăcire. Nu degeaba avertizează Domnul Isus de faptul că în ultimele zile se va ajunge la o înşelare spirituală. Satan este un înşelător magistral, şi dacă un om şi-a deschis odată spiritul pentru înşelare prin hipnoză, atunci este predispus şi la o înşelare pe tărâm spiritual.
Hipnoza a fost totdeauna o parte componentă esenţială a ocultului. De aceea, un creştin n-ar trebui niciodată, indiferent din ce motiv, să se lase hipnotizat. Promisiunile că va fi ajutat de hipnoză seamănă prea bine cu promisiunile altor vindecători oculţi. Pentru un creştin există un alt ajutor spiritual: însuşi Dumnezeu Domnul!
Iata si comentariul cititoarei Cristina postat la articolul RECLAMA: “Mandy iti condimenteaza postul” …:
Read more
