X

Comunismul, aprobat de o treime din generaţia „millennials”, mai mult față de 2018

“Amnezia istorică în ceea ce priveşte pericolele comunismului şi socialismului se manifestă pe deplin în raportul de anul acesta”, potrivit lui Marion Smith, directorul executiv al ONG-ului.

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Potrivit YouGov, care a realizat sondajul, capitalismul a pierdut din popularitate, fiind sprijinit doar de jumătate dintre cei din generaţia “millennials”.

Pe de altă parte, 36% dintre aceştia spun că aprobă comunismul, comparativ cu 28% în 2018.

Socialismul a pierdut din suporteri în toate grupele de vârstă, cu excepţia generaţiei tăcute (peste 74 de ani) şi a celei “millennials”, din care 70% ar vota pentru un candidat socialist.

“Atunci când nu ne educăm generaţia mai tânără în ceea ce priveşte adevărul istoric al celor 100 de milioane de victime ucise de regimurile comuniste în ultimul secol nu ar trebui să fim surprinşi de disponibilitatea ei de a îmbrăţişa ideile marxismului”, a mai spus Smith, care s-a arătat tulburat de rezultatele sondajului de anul acesta.

Potrivit rezultatelor aceluiaşi sondaj, 22% dintre cei din generaţia “millennials” cred că “societatea ar fi mai bună dacă s-ar elimina ideea proprietăţii private”. De asemenea, 45% dintre cei din generaţiile “millennials” şi Z (succesoarea) consideră că “studiile superioare ar trebui să fie gratuite”.

În ceea ce priveşte cea mai mare ameninţare pentru pacea lumii, 27% din toate generaţiile arată spre preşedintele american Donald Trump, 22%, spre liderul Coreei de Nord, Kim Jong-Un, iar 15% l-au ales pe preşedintele rus Vladimir Putin, arată marketwatch.com.

Reclame

NOTĂ OrtodoxINFO

Aici nu se spune ca acelasi sondaj ne arata ca 70% voteaza socialismul.
Millenials sunt cei nascuti intre 1980 si 2000, cei care au acum intre 20 si 40 de ani, deci tinerii.
Am mai spus in ultimii 20 de ani ca va urma razbunarea socialismului mondial pentru caderea comunismului in estul Europei.
Mereu mi s-a raspuns ca in occident e vorba de socialismul democratic. In occident existau si mari partide comuniste cu milioane de membri, dar, imediat dupa caderea blocului comunist, acestea s-au autodizolvat ca prin farmec. Nu mai dadea bine sa fii comunist, dupa dezvaluirea atator crime comuniste.
Treptat, au inceput sa apara noi partidute ecologiste, feministe, progresiste si turme de ONG-uri. Pentru cine are o minima cultura politica, partidele traditionale social-democrate, liberale, crestin-democrate, conservatoare au inceput sa vehiculeze idei numite “de stanga”, ceea ce nu inseamna decat idei socialist democratice. Inca democratice.
In paralel, toate aceste partide traditionale au inceput sa asimileze idei numite “de extrema stanga” sau ale marxismului recesiv. In plus, s-au recuperat alte idei folositoare ale utopiilor din secolul trecut, cum ar fi cele anarhiste si fasciste.
Pe toate aceste idei socialiste, marxiste, anarhiste si fasciste s-a pus eticheta “liberalism”.
Sub presiunea acestui trend, organizatiile internationale si suprastatale au mers pe aceeasi linie.
Acest “liberalism” a fost prezentat ca evolutia fireasca a civilizatiei si ca unicul progres posibil. Ceea ce a facut ca acest “liberalism” sa devina obligatoriu.

Acum, tot pentru cine are minima cultura politica, amintesc de o strategie propusa chiar de marxistii din secolul trecut, numita “Lungul mars prin institutii”. Dupa revolutia violenta sovietica, acestia au observat ca aceasta nu poate fi exportata si atunci au venit cu o solutie alternativa.
Pentru cine are chef, dau cateva citate inspre reflectie si analogie cu ceea ce s-a petrecut in ultimii 30 de ani in intreaga lume.
Poate observam cateva coincidente intre teorie si practica.

“Antonio Gramsci a observat că societatea Occidentală se bazează în primul rînd pe consimțămîntul activ dat guvernului, și nu pe control autoritar al aparatului coercitiv al statului, ca în Orient. În Occident comunismul nu va putea fi impus direct prin revoluție violentă ca în Est, unde „statul era totul, societatea civilă era embrinoară și gelatinoasă”. Din contră, în Occident trebuie ca înainte cultura să fie „ocupată”, trebuie cîștigată „hegemonia culturală” (termen inventat de Antonio Gramsci). Luciano Pellicani scrie că „devine clar că revoluția comunistă are nevoie de o strategie diferită pentru a triumfa în Occident. Partidul comunist, în loc să adopte confruntarea directă, trebuie să aleagă tactica războiului de poziție; asta înseamnă că trebuie să extenueze inamicul penetrînd fortăreața societății civile. Astfel va dobîndi hegemonia și odată cu ea controlul politic al autorității conducătoare. Baricadele din 1848 și lovitura de stat leninistă trebuie înlocuită cu procesul metodic, răbdător și laborios de cucerire a inimilor și sufletelor pentru valorile comunismului și planurilor lui pentru înnoire intelectuală și morală”. Pentru Occident, scrie Pellicani, Gramsci „a elaborat o strategie profund diferită, cu un rol al violenței revoluționare mult redus.”

„Comuniștii trebuie să imite pe primii creștini. Trebuie să erodeze ordinea existentă din interior, prin cuceriri discrete, metodice, infiltrînd suprastructurile ideologice pînă cînd au capturat sprijinul claselor subordonate din mîinile clasei dominante. Lenin teoretiza cucerirea societății prin cucerirea violentă a statului, Gramsci a propus procedura inversă: cucerirea statului prin ocuparea culturală a societății.
Manifestul Comunist spune că “Legea, moralitatea, religia, sînt tot atîtea prejudecăți burgheze, în spatele cărora stau la pîndă tot atîtea interese burgheze.”
(Luciano Pellicani/ „Gramsci, La questione comunista – 1976)

“Leon Troțki credea că oamenii de culoare oprimați ar putea alcătui avangarda unei revoluții comuniste în America de Nord. El i-a acuzat pe muncitorii albi de prejudecăți față de muncitorii de culoare și i-a instruit să se solidarizeze cu cei din urmă în declanșarea revoluției. Ideile lui Troțki au fost adoptate de mulți studenți inițiatori ai mișcării contraculturale din 1960, care au încercat să îi avanseze pe revoluționarii de culoare în poziții de conducere în cadrul mișcării.
Studenții revoluționari au fost, de asemenea, influențați în mod hotărâtor de ideile lui Herbert Marcuse, un alt membru al Școlii de la Frankfurt. Marcuse a profesat „Marele Refuz”, prin care erau negate toate conceptele occidentale de bază, pledând pentru „eliberarea sexuală” și pentru meritele revoluției feministe și a oamenilor de culoare. Teza sa principală era aceea că studenții, oamenii de culoare din ghetouri, alienații, asocialii și Lumea a Treia puteau prelua rolul pe care îl avusese proletariatul în revoluția comunistă.” (Raymond V. Raehn – Rădăcinile istorice ale „Corectitudinii Politice”)

“Planul cultural va fi mai ales negativ, de critică a trecutului, încercînd să îi facă pe oameni să-l uite și urmărind să-l distrugă.” (A. Gramsci – Opere, vol.5)

Sursa : http://inliniedreapta.net/colonizarea-culturii-de-intelect…/

Sistemul vrea să ne reducă la tăcere! Sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.



Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!

Un comentariu

  1. De ce vine ispita cea mai mare : pecetluirea oamenilor si apoi Marea Judecata? Articolul de mai sus este raspunsul, adica din cauza imnultirii fara precedent a nedreptatilor si a imbratisarii minciunii, care-i tot una cu lepadarea de Dumnezeu.
    Dar sa nu uitam ca toate sunt ingaduite spre binele nostru. Nimeni nu obliga pe nimeni sa fie nedrept, omul fiind liber in a alege binele sau raul. Cum isi alege asa va fi si in vesnicie.
    Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button