Joi, 5 noiembrie 2020. În mijlocul procesului electoral care era încă departe de a se fi încheiat, președintele SUA vorbește și ține un discurs difuzat la televiziuni. La CBS, MSNBC, ABC News, el este întrerupt brutal de prezentatorii care au tăiat imaginea și sunetul pentru a rectifica și a comenta ceea ce nu terminase de spus. La CNN, reporterul Anderson Cooper spune: „Acesta este președintele Statelor Unite. Iată cea mai puternică persoană din lume. El ne apare ca o broască țestoasă obeză revărsată pe spate, care se zbate sub soarele arzător și realizează că i-a sosit ceasul”.
Pe Twitter, postările lui Donald Trump sunt ascunse, una după alta, de moderatorul investit cu misiunea de a avertiza publicul că riscă să citească informații care nu sunt 100% verificate.
Cadavrul președinției lui Trump încă este călduț, iar focurile de artificii încep deja să se aprindă în mass-media și pe rețelele de socializare americane. Nu sunt sărbători vesele și festive, ci focuri amare cu indicii de răzbunare, care prevestesc eliberarea unei frustrări care a predominat în ultimii patru ani.
Afront democratic?
În acest moment, se pare că este aproape de la sine înțeles că Trump a pierdut, chiar daca va fi nevoie, fără îndoială, de multe bătălii legale pentru a oficializa înfrângerea. Dar dacă, după cum pare probabil, Trump este obligat să o accepte, el nu va pleca învins, departe de asta.
A întrerupe un președinte în funcție, un președinte ales democratic în 2016 și care se bucură de o majoritate în Senat din 2018, a-l insulta public, a-i cenzura cuvintele atunci când ești o platformă media puternică, precum Twitter, CNN sau MSNB, nu sunt doar greșeli improprii, ci și un afront pentru democrație.
Aceasta este cenzură, iar spiritele care se vor în tabăra binelui (înțelegeți anti-Trump) și, astfel, justifică faptul că îl pot trage în noroi sunt pur și simplu puse la același nivel cu acest om care, timp de patru ani, își petrece timpul insultând și încercând să-și facă adversarii să tacă.
A crede că diferența dintre Trump și noi este că el greșește și că noi avem dreptate și că, drept urmare, este legitim să nu-i ascultăm argumentele și să nu-i respectăm persoana, este cel mai pur autoritarism.
Într-o democrație, toată lumea are dreptul de a vorbi, iar respectul pentru celălalt este baza dialogului.
Gaz pe foc
Trump a venit la putere, în parte, pentru că mulți dintre cetățeni nu se simțeu reprezentați de elitele intelectuale ale Washingtonului, ai căror purtători de cuvânt defilează acum pe CNN.
Trump s-a prezentat ca apărător al acestor oameni care nu erau nici de pe Coasta de Est, nici de pe Coasta de Vest, care nu aveau o educație excelentă, și nu s-a arătat condescendent față de ei, dimpotrivă (amintiți-vă de marea gafa a lui Hillary Clinton numindu-i pe alegătorii lui Trump „deplorabili”).
Scuipând în fața tuturor alegătorilor lui Trump, aceștia aprind focul mâniei
Trump a venit și le-a spus: Sunt ca tine, vorbesc sincer și ajung direct la subiect, reprezint oamenii simpli, uitați de cei din Washington care stau doar între ei, citesc cărți de intelectuali si se îndoapă cu quinoa. Astfel le-a câștigat votul și, de-a lungul mandatului său, a continuat să vorbească cu ei.
Patru ani mai târziu, Trump este pe cale să plece, iar mass-media nu doar îl insultă, ci își arată disprețul față de toți alegătorii săi care, de asemenea, stau agățați de ecranele lor, în așteptarea rezultatelor finale.
Și când candidatul lor va pierde, vor ști că el a avut dreptate: ei nu sunt printre cei mai puternici, sunt cei care sunt insultați, care sunt întrerupți, care sunt lipsiți de voce. CNN, Twitter, Anderson Cooper și alții tocmai au dat o armă formidabilă următorului populist care va veni și probabil că nu va face greșelile revoltătoare ale lui Trump.
În cele din urmă, greșeala gravă făcută de aceste canalele mass-media, în bucuria lor de a-și vedea președintele căzând, este că, scuipând în fața electoratului Trump, ei aprind furia alegătorilor.
Dacă, după cum este probabil, Biden este proclamat câștigător, o parte înfrântă a Americii își va exprima cu siguranță furia și frustrarea, prin violență. Nu va mai fi timp ca aceste canale mass-media să apeleze la calmarea adversarilor învinși, după ce le-au arătat atât de mult dispreț, în fața a miliarde de martori.
Sursa: Slate
Poate ca asta se si urmareste de catre unii prin mass-media americana, o tara poate fi ingenunchiata si printr-un razboi civil, nu doar prin politicieni corupti lipsiti de patriotism.
Sintagma „DEAD MAN VOTING” chiar il reprezinta pe Joe Bideu, prin mass-media unii il ‘alinta’ pe Bideu: ‘om mort’. Ca ‘mortaciunea’ marxista a ‘magarilor’ democrati, P. D. din SUA are ca simbol magarul, vrea sa castige alegerile cu votul omului mort nu este ceva surprinzator, la cei care au degenerat in marxism este ceva normal, noi romanii ne-am confruntat cu aceasta tactica a marxistilor si neomarxistilor, la noi a devenit ceva obisnuit, insa pentru SUA, care se considera un garant al democratiei in lumea democratica, este rusinea rusinilor. Printre mortii votanti se regasesc boxer american Joe Frazier și bunicul actorului Will Smith. A ajuns SUA sa decada atat de mult? Daca societatea americana prin parghiile legale nu va reusi sa dea la o parte aceasta magarie a bolsevicilor americani, atunci SUA nu mai este un stat democratic. Evident ca bolsevicii americani, ca sa le iasa socoteala, au intrebuintat si alte metode, spre rusinea autoritatilor americane care au permis aceasta mafie electorala.