Susțineți cu scrisori de intervenție acțiunea formulată de judecătorul Petrescu Ioan împotriva interzicerii slujbelor religioase

Pentru cei care aveţi sau sunteţi parte dintr-o asociaţie sau fundaţie, aveţi alaturat cererea de interventie care ar putea fi formulata si judecata in dosarul nr 155/45/2020 aflat pe rolul Curtii de Apel Iasi, cu termen de judecata 14.04.2020.

In masura in care vreti sa va raliati ca asociatii, fundatii sau alte entitati cererii pe care reclamantul Petrescu Ioan, judecator de contencios administrativ la Curtea de Apel Bacau, a formulat-o in nume propriu si singular, am intocmit cerere de interventie, in care trebuie doar completat numele asociatiei si datele de identificare ale acesteia, precum si mentiunea numelui presedintelui care reprezinta asociatia,iar la final semnatura acestuia si stampila.

Cererile de interventie ar trebui transmise Curtii de Apel Iasi in dimineata zilei de 13.04.2020, la https://ca-iasi.ro/index.php/main/view/upload_files si in aceeasi zi, prin serviciu de curierat, in 2 ex, semnate si stampilate in original . Numai trimise cat mai rapid, pot fi judecate pe data de 14.04.2020, o data cu cererea principala si fara a determina amanarea judecatii acesteia. Avem astfel ocazia de a face ceva dincolo de a ne plânge.

CURTEA DE APEL IASI
DOSAR NR 155/45/2020
TERMEN DE JUDECATA 14.04.2020

Domnule Președinte,

Subscrisa….. (denumirea asociatiei si datele de identificare ale asociatiei) în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne,dl. Vela Ion Marcel, a carui citare o solicitam prin mijloace electronice afisate pe pagina oficiala: fax, email sau telefonic, la sediul Ministerului Afacerilor Interne situat în Piaţa Revoluţiei nr.1 A, sector 1, Bucureşti , formulam prin prezenta

CERERE DE INTERVENTIE IN INTERES PROPRIU SI  IN INTERES ALATURAT

cererii de chemare in judecata formulate de reclamantul PETRESCU IOAN- a carui citare o solicitam prin fax afisat pe pagina oficiala a locului de munca, Curtea de Apel Bacau-, pentru  pronunţarea unei hotărâri prin care să dispuneţi: – anularea parţială a art.2 din Ordonanţa militară nr.1/2020, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa militară nr.2/2020,ambele emise de pârât, respectiv eliminarea din ordonantele militare susmentionate a urmatorilor termini : 1. termenul,,religioase” conţinut în alin.1,conform căruia:,, (1) Se suspendă toate activităţile culturale, ştiinţifice, artistice, religioase, sportive, de divertisment sau jocuri de noroc, de tratament balnear şi de îngrijire personală, realizate în spaţii închise.”, 2. sintagma ,,fara accesul publicului” din cuprinsul alin.2, introdus prin actul normativ modificator, potrivit căruia:,, (2) Se pot oficia slujbe în lăcaşurile de cult de către slujitorii bisericeşti/religioşi, fără accesul publicului, slujbele putând fi transmise în mass-media sau online. ” 3.expresia ,,la care pot participa maximum opt persoane” din alin.3, introdus prin actul normativ modificator, după care:,,(3) Se pot oficia acte liturgice/religioase cu caracter privat (botez, cununii, înmormântări), la care pot participa maximum 8 persoane, precum şi împărtăşirea credincioşilor bolnavi la spital sau la domiciliul acestora. ”.

Potrivit art 61 Cod procedura civila,” Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.”

Interesul pe care il pretindem in prezenta cauza indeplineste conditiile generale prevazute de art 33 din Codul de procedura civila, fiind determinat, legitim, născut și actual si cele speciale prevazute de art  1 si 2 din Legea 554/2004, fiind un interes public.

Potrivit art 2 alin 1 lit a, l, p, r , raportat la art 1 alin 1 din Legea 554/2004: Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Persoana vătămată – orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și organismele sociale care invocă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat. Interes public – interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice. Interes legitim public – posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în considerarea apărării unui interes public; Organisme sociale interesate – structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative;”

Astfel, subscrisa intervenienta este o asociatie reglementata de OG 26/2000, care sustine fundamentele neamului romanesc, si anume credinta crestin ortodoxa si familia traditionala.

Prin urmare, interesul nostru in sustinerea cererii de chemare in judecata ce face obiectul dosarului nr 155/45/2020 este un interes public, avand in vedere ca prin susmentionatele ordonante militare s-a ingradit exprimarea libertatii de constiinta si exprimarea libertatii religioase a poporului roman crestin ortodox.

În fapt, poporul roman este majoritar credincios creştin ortodox , iar  prin dispozitiile atacate ii este interzis in mod expres si neechivoc participarea la slujbele Bisericii Ortodoxe Române.

La data de 16 martie 2020, prin Decretul Presedintelui României nr.195/2020 s-a instituit starea de urgenţă pe întreg teritoriul României,pentru o perioada de 30 de zile.

În aplicarea acestui Decret şi a OUG 1/1999, modificată,au fost emise de catre pârât mai multe acte administrative unilaterale cu caracter normativ denumite ordonante militare.

Prin art.2 din Ordonanaţa militară nr.1/2020 privind unele măsuri de primă urgenţă care privesc aglomerările de persoane şi circulaţia transfrontalieră a unor bunuri, publicată în M.Of.219/17.03.2020, au fost suspendata, intre altele, toate activităţile religioase realizate în spaţii inchise, iar  prin art.3 alin.1 din acelaşi act administrativ :,,(1) Se interzice organizarea şi desfăşurarea oricărui eveniment care presupune participarea a peste 100 de persoane, în spaţii deschise.” Prin art.9 alin.1pct.1 din Ordonanaţa militară nr.2/2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID-19, publicată în M.Of.232/21.03.2020, au fost introduse la art.2 din Ordonanţa militara 1/2020, doua alineate-alin.2 şi 3, cu următorul continut:,, (2) Se pot oficia slujbe în lăcaşurile de cult de către slujitorii bisericeşti/religioşi, fără accesul publicului, slujbele putând fi transmise în mass-media sau online. (3) Se pot oficia acte liturgice/religioase cu caracter privat (botez, cununii, înmormântări), la care pot participa maximum 8 persoane, precum şi împărtăşirea credincioşilor bolnavi la spital sau la domiciliul acestora.”

Dispoziţiile a caror anulare  o solicitam sunt nelegale deoarece:

1.Au fost emise cu exces de putere în sensul art.2 alin.1 lit.n din Legea 554/2004,republ.şi modificata prin Legea 212/2018, întrucât autoritatea emitentă- Ministrul Afacerilor Interne- şi-a exercitat dreptul de apreciere atât prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege, cât şi prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Astfel, prin art.2 din Decretul 195/2020, … pe durata stării de urgenţă este restrâns exerciţiul următoarelor drepturi…: a) libera circulaţie; b) dreptul la viaţă intimă, familială şi privată; c) inviolabilitatea domiciliului; d) dreptul la învăţătură; e) libertatea întrunirilor; f) dreptul de proprietate privată; g) dreptul la grevă; h) libertatea economică.”

Analizând acest articol se constată că nu formează obiect al restrângerii libertatea conştiinţei consacrata şi garantată ca libertate fundamentală în art.29 si  libertatea de exprimare  prevazuta de art 30 din Constituţia României,potrivit cu care, Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.”.

“Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”.

După cum se observă din conţinutul normativ al primului alineat al art 29 din Constitutie, parte a libertăţii de conştiinţă o constituie libertatea de credinţă religioasă, care, prin alineatul 2 este garantată de Statul Român. Libertatea de credinţă religioasă are atât o componentă interioară, intimă, sentimentul religios, convingerea intimă în existenţa lui Dumnezeu, dar şi o componentă exterioară constând in manifestarea publică a credinţei prin participarea la slujbele (în principal Sfânta Liturghie) de adorare a Divinităţii,de mulţumire şi de cerere,slujbe oficiate de preoţi/episcopi şi slujitori bisericesti în lăcaul de cult, care este Biserica. Cum prin interzicerea accesului publicului-in speţă a credincioşilor- la serviciul religios care are loc în biserică, fara ca Decretul de instituire a starii de asediu să prevadă macar o restrângere a libertăţii conştiinţei, dispozitiile atacate au fost emise cu exces de putere deoarece, pe de o parte, pârâtul a încălcat limita competentei proprii in punerea in aplicare a respectivului Decret, dar şi libertatea fundamentală a conştiinţei cetăţenilor români credinciosi ortodocşi. Existând astfel un exces de putere se impune anularea dispozitiilor atacate pentru restabilirea legalităţii actului normativ cu atât mai mult cu cât au fost nesocotite dispozitiile art.77 teza I,respectiv, art.78 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,republicată,conform cărora:,, Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului.”,respectiv, ,,Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.”

2. Restrângerea libertăţii de conştiinţă este disproportionata, atingând substanţa libertăţii de credinţă religioasă. Potrivit art.53 din Constituţia României,republicată:,,(1)Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinato, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

În aplicarea acestui text constitutional, în motivarea Decretului 195/2020, se arată că,, restrângerea exerciţiului unor drepturi nu trebuie să afecteze substanţa lor, ci să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică şi să fie proporţională cu scopul urmărit.” Contrar acestor limite ale restrângerii, dispozitiile a caror anulare o solicitam suprimă componenta exterioara a dreptului la libertate religioasa-manifestarea publică a credinţei prin participare la slujbele religioase în lacaşul de cult,componentă în lipsa careia componenta internă devine iluzorie, deci libertatea de credinţă religioasă devine practic inexistentă întrucât pentru credinciosii sănătoşi este interzis actul esenţial al comuniunii cu Divinitatea-în persoana Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos-şi anume împărtăşania cu trupul şi sângele Domnului, măsură fara precedent în istoria României. Se constată astfel că este incălcată în mod brutal proportionalitatea restrângerii câtă vreme este suprimata în esenţa sa chiar libertatea de credinţă religioasă, intruziune inadmisibilă faţă de dispozitiile imperative ale art.53 cu referire la art.29 din Legea fundamentală.

În conformitate cu doctrina canonică ortodoxă, liturghia duminicală sau din sărbători nu se poate săvârși fără prezența poporului credincios , preotului fiindu-i interzis să săvârșească liturghie fără popor, pe motivul că liturghia (termenul înseamnă “lucrare publică”) este un act de comuniune religioasă, în care preotul săvârșește serviciul religios pentru popor, nu în nume și folos personal. Obligarea poporului credincios (numit în ordonanță “public”) să rămână acasă, în timp ce preotul slujește liturghia, golește de sens actul liturgic în sine și reprezintă o ingerință nepermisă a statului în rânduiala liturgică a Bisericii Ortodoxe, în condițiile în care acesta este ținut de către art. 29 (3 și 5) din Constituție și de art. 9 (1) din Legea 489/2006 a cultelor să fie neutru față de orice credință religioasă.

Nefirescul suprimării slujbelor bisericesti este sintetizată de cel mai mare canonist al Bisericii Ortodoxe Române, Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, în manualul de drept canonic ortodox referențial pentru tot învățământul teologic românesc: “Pentru a exprima într-un mod cât mai grăitor și mai frecvent participarea laicilor la exercitarea puterii sfințitoare, s-a adoptat rânduiala rămasă tradițională de a nu se săvârși Sfânta Liturghie decât în prezența credincioșilor. De altfel, ea nici nu ar avea rost doar pentru clerici, nereprezentând o formă de închinare individuală sau destinată unei categorii din membrii Bisericii, ci o formă de închinare obștească, săvârșită prin prezența și conlucrarea tuturor, mai precis prin prezența și conlucrarea celor două elemente constitutive esențiale ale Bisericii, care sunt clerul și laicii”; Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, legislație și administrație bisericească, vol. I, EIBMBOR, București, 1990, p. 260.

Prin urmare, masurile contestate prin cererea de chemare in judecata si prin prezenta cerere de interventie înseamnă o atingere gravă adusă înseși existenței libertății de conștiință religioasă a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române.

3 . Excluderea de la slujbe a unei categorii de membri ai Bisericii (credincioșii, numiți impropriu în ordonanță “public”), dar acceptarea altor categorii (preoți și ierarhi) creează premisele unei discriminări contrare art. 16 al Constituției, dar și prevederilor art. 53 (2) din Constituție, care impune nediscriminarea drept criteriu de legalitate a oricărei măsuri de restrângere a drepturilor și libertăților pe durata stării de urgență. Această discriminare se poate rezolva numai în sensul pozitiv al admiterii credincioșilor la slujbe, nicidecum prin interzicerea cu totul a slujbelor, pentru a-i priva și pe clerici de acestea.

Dispoziția potrivit căreia slujbele pot fi ținute de către preot și urmărite pe calculator sau pe media sociale de către credincioși ignoră faptul că liturghia bisericească este o lucrare sacramentală harică, ce presupune o prezență fizică și spirituală efectivă și activă a credinciosului, putând fi comparată cu categoria actelor juridice solemne, în care nu poate să lipsească vreuna dintre părți.

Prevederea Ordonanței militare nr. 2/2020 tratează, în mod inadmisibil, slujbele bisericești ca pe evenimente sociale ordinare, care pot fi urmărite pe media online, lucru deosebit de grav din punct de vedere bisericesc.

Dispoziția care impune un număr de 8 persoane la servicii religioase precum nunți, botezuri, cununii este una arbitrară, fără a exista vreun studiu științific serios care să demonstreze că prezența a 8 persoane asigură garanția nerăspândirii virusului. În plus, dispoziția este discriminatorie, deoarece nu ține seama de faptul că evenimente precum înmormântările ar putea aduna la căpătâiul celui decedat mai multe rude directe decât numărul prevăzut in ordonanta militara. În atare situație, cine și cum decide care dintre fii, nepoți, soți, părinți participă la acest eveniment irepetabil, încărcat de o mare emoție sufletească?

Dispozițiile din ordonanța militară pe care le contestăm vizează viața bisericească si a comunității ortodoxe în cea mai importantă perioadă din anul bisericesc și din viața spirituală a ortodocșilor: Postul Sfintelor Paști și, mai ales, Învierea Domnului. Interdicția aplicată creștinilor de a veni în noaptea de Înviere la biserică, face ca preoții slujitori să nu transmită mesajul Învierii nimănui, iar Învierea însăși să nu se adreseze nimănui, ceea ce este inadmisibil.

Pe parcursul istoriei poporului român, s-au consemnat mai multe situații de epidemii de holeră, ciumă sau alte boli puternic contagioase, dar nicăieri în istorie nu există consemnată o măsură de întrerupere a slujbelor bisericești în perioada Paștilor. Ordonanțele militare nr.1 şi nr. 2/2020 vor a inaugura o tristă premieră în viața religioasă românească, ceea ce este o atingere a existenței libertății de conștiință religioasă.

Măsurile luate de MAI prin aceste ordonanțe atacă direct existența libertății de expresie religioasă, prin faptul că introduc în mentalul colectiv al credincioșilor ortodocși idei contrare doctrinei ortodoxe: ideea că Biserica, Casa lui Dumnezeu, ar putea fi un loc de contaminare cu COVID-19, când de milenii se știe că Biserica este un spital în care puterea lui Dumnezeu vindecă astfel de molime; introduc ideea că pentru a te vindeca de această epidemie nu ai nevoie de Dumnezeu, El Însuși “izolat la domiciliu” de către ordonanțele MAI; îi despart pe credincioșii ortodocși de Dumnezeu și de sprijinul spiritual al Bisericii Ortodoxe, lăsându-i pradă singurătății, deznădejdii, fricii de moarte și propagandei alarmiste a mass-media, în condițiile în care credincioșii ortodocși în astfel de momente aleargă mai mult decât oricând la ajutorul lui Dumnezeu și au nevoie de ajutorul Acestuia; introduc ideea că Sfintele Icoane ar avea nevoie de dezinfecție, deși credincioșii ortodocși știu de milenii că ele sunt “dezinfectate” de lucrarea Duhului Sfânt în ele; introduc ideea că împărtășirea de la același Potir ar putea fi sursă de infectare, în ciuda faptului că această Împărtășire se practică frecvent în capelele spitalelor de boli infecțioase , iar a afirma că Trupul și Sângele lui Hristos sunt vehicule ale bolii este o blasfemie. Toate aceste idei cultivă necredința, blasfemia și delăsarea religioasă, punând în discuție însăși existența libertății de conștiință religioasă.

Decizia de a participa sau nu la slujbele bisericesti trebuie să aparțină invariabil credinciosului, nicidecum statului.

În mediul online deja s-a lansat o petiție, numită Nu ne interziceți Sfânta Liturghie, semnată până acum de peste 3590 de oameni .

În drept,cererea de interventie de fata este întemeiată pe art. art 61 si urm Cod procedura civila, art 1, art 2, art 7 alin 5, art.8 din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea 212/2018.

Depunem prezenta prin e-mail si fax, iar originalul semnat,în dublu exemplar,prin serviciul de curier.

Solicitam judecata în lipsă.

13.04.2020                                                                                Semnatura