Din cugetările Sfântului Maxim
Nu mâncărurile sunt rele, ci lăcomia pântecelui şi nici facerea de prunci, ci curvia; nici banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava deşartă. Iar dacă-i aşa, nimic nu e rău din cele ce sunt, decât reaua întrebuinţare, care vine din negrija minţii de-a cultiva cele fireşti.
Unele dintre patimi pricinuiesc necumpătare; altele ură; şi iarăşi altele şi necumpătare şi ură.
Pe cine iubeşte cineva, pe acela se şi grăbeşte să-l slujească. Dacă iubeşte deci cineva pe Dumnezeu, acela se şi grăbeşte să facă cele plăcute Lui. Iar dacă îşi iubeşte trupul se grăbeşte să împlinească cele ce-î desfătează pe acesta.
„Lui Dumnezeu îi place iubirea, cumpătarea, contemplaţia şi rugăciunea, iar trupului, lăcomia pântecelui, necumpătarea şi cele ce le sporesc pe acestea. De aceea: „Cei ce sunt în trup nu pot să placă lui Dumnezeu”. Iar „cei ai lui Hristos şi-au răstignit trupul dimpreună cu patimile şi cu poftele”.
Dacă păzeşti deplin porunca dragostei faţă de aproapele, pentru ce laşi să se nască în tine amărăciunea întristării? Vădit este că, făcând astfel, pui mai presus de dragoste lucrurile vremelnice şi pe acestea le cauţi, luptând împotriva fratelui.
Nu din trebuinţă e atât de râvnit aurul de către oameni, cât pentru faptul că mulţimea îşi împlineşte prin el plăcerile.
Trei sunt pricinile dragostei de bani: iubirea de plăcere, slava deşartă şi necredinţa. Cea mai rea dintre acestea este necredinţa. Iubitorul de plăceri iubeşte argintul, ca să-şi procure dezmierdări printr-însul; iubitorul de slavă deşartă, ca să se slăvească printr-însul; iar necredinciosul, ca să-l ascundă şi să-I păstreze temându-se de foamete, de bătrâneţe, de boală, sau de ajungerea între străini. Acesta nădăjduieşte mai mult în argint decât în Dumnezeu, Făcătorul tuturor lucrurilor şi Proniatorul tuturor, până şi al celor mai de pe urma şi mai mici vietăţi.
Păcatele ne vin prin reaua întrebuinţare a puterilor (facultăţilor) sufletului: a celei poftitoare, a celei irascibile şi a celei raţionale. Neştiinţa şi nechibzuinţa vin din reaua întrebuinţare a puterii raţionale. Ura şi necumpătarea din reaua întrebuinţare a puterii irascibile (iuţimea) şi a celei poftitoare. Iar din buna întrebuinţare a acestora ne vin cunoştinţa şi chibzuinţă, iubirea şi cumpătarea. Dacă e aşa, nimic din cele create şi făcute de Dumnezeu nu este rău.
Dacă vrei să biruieşti gândurile, tămăduieşte-ţi patimile şi uşor le vei scoate afară din minte. De pildă, pentru curvie, posteşte, priveghează, osteneşte-te şi petrece în singurătate. Pentru mânie şi întristare, dispreţuieşte slava, necinstea şi lucrurile materiale. Iar pentru ţinerea minte a răului, roagă-te pentru cel ce te-a supărat şi te vei izbăvi.
Dacă păzeşti deplin porunca dragostei faţă de aproapele, pentru ce laşi să se nască în tine amărăciunea întristării? Vădit este că, făcând astfel, pui mai presus de dragoste lucrurile vremelnice şi pe acestea le cauţi, luptând împotriva fratelui.
Nu din trebuinţă e atât de râvnit aurul de către oameni, cât pentru faptul că mulţimea îşi împlineşte prin el plăcerile.
Trei sunt pricinile dragostei de bani: iubirea de plăcere, slava deşartă şi necredinţa. Cea mai rea dintre acestea este necredinţa. Iubitorul de plăceri iubeşte argintul, ca să-şi procure dezmierdări printr-însul; iubitorul de slava deşartă, ca să se slăvească printr-însul; iar necredinciosul, ca să-l ascundă şi să-l păstreze temându-se de foamete, de bătrâneţe, de boală, sau de ajungerea între străini. Acesta nădăjduieşte mai mult în argint decât în Dumnezeu, Făcătorul tuturor lucrurilor şi Proniatorul tuturor, până şi al celor mai de pe urmă şi mai mici vietăţi.
Păcatele ne vin prin reaua întrebuinţare a puterilor (facultăţilor) sufletului: a celei poftitoare, irascibile şi raţionale. Neştiinţă şi nechibzuinţa vin din reaua întrebuinţare a puterii raţionale. Ura şi necumpătarea din reaua întrebuinţare a puterii irascibile (iuţimea) şi poftitoare. Iar din bună întrebuinţare a acestora ne vine cunoştinţa şi chibzuinţa iubirea şi cumpătarea. Dacă e aşa. nimic din cele create şi făcute de Dumnezeu nu este rău.
Cel ce vede greşelile cuiva, oricine ar fi acel om, străin e cu totul de dragostea lui Dumnezeu. Căci dragostea faţă de Dumnezeu nu îngăduie ura faţă de om.
Cel ce are mintea aţintită la dragostea lui Dumnezeu, dispreţuieşte toate cele de se văd şi însuşi trupul său ca pe ceva străin.
Multă mâncare şi mâncarea cu plăcere sunt pricini de necumpătare; iubirea de argint şi slava deşartă sunt pricini de ură faţă de aproapele. Iar maica acestora: iubirea trupească de sine este pricină a amândurora.
Tot astăzi dăm slavă lui Dumnezeu și mulțumire vouă, colaboratorilor, donatorilor și cititorilor, pentru că portalul a ajuns să împlinească 3 ani de activitate neîntreruptă în slujba Adevărului.
Ne este greu, dar mergem înainte. Volumul mare de știri necesită mult timp și energie, dar o facem cu drag și mulțumire sufletească. Am vrea să izbutim mai mult, dar deocamdată acestea sunt posibilitățile.
Nu uitați să popularizați știrile noastre, încât să ajungă la cât mai multe urechi, mai ales pe conturile de socializare.
Totodată, vă reamintim că nu putem merge mai departe nici fără sprijinul vostru prin donații.
Vă mulțumim! Doamne, ajută!
https://romanortodox.info/actele-procesului-sfantului-maxim-marturisitorul-si-a-ucenicilor-lui/
Felicitări pentru toată munca depusă în toți acești ani și mult succes mai departe. Doamne ajută-ne!
MULTUMIM!
Recunostinta vesnica!
Mai bine mort, decât ecumenist. La mulți ani!
Mulțumim tuturor!
La Mulți Ani cu multă sănătate și mântuire de la Domnul! Multumesc pentru toate eforturile pe care le-ați depus!
Mulțumim! În numele Domnului!
Off topic
Va rog sa ma ajutati!
Fratilor, eu am o sminteala pe Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. Pana acum l-am considerat Sfant, chiar l-am rugat sa mijloceasca pentru mine, avand in vedere jertfa sa in inchisoare, atitudinea antiecumenista si mai ales descoperirea moastelor sale.
Insa am dat de scrisoarea aceasta a Parintelui:
„Sanctitate, inimile noastre au fost inundate de un val de bucurie divinã. Harul Duhului Sfînt s-a pogorît peste conclavul cardinalilor. Alegerea Sanctitãtii voastre ca Papã, în aceastã epocã crucialã pe care o trãim, este o dovadã cã Dumnezeu iubeste lumea: o dovadã în plus cã Dumnezeu v-a ales pentru noi toti.
«Atunci am auzit glasul Domnului întrebînd: Pe cine sã trimit? Cine va merge pentru mine? (Isaia 6,8)»
Este o cinste pentru poporul polon faptul cã a dãruit lumii mugurul nãdejdii noastre de astãzi. Sanctitate, nu uitati Biserica Orientalã în suferintã! Fiind chemat de Dumnezeu la cea mai eminentã dintre sarcini, purtînd în inimã durerea poporului cãruia îi apartineti, aduceti-vã aminte si de Bisericile surori din celelalte tãri, cãci noi toti cãutãm pe Hristos si mîntuirea prin El.
Noi suntem proscrisi, asupriti si aruncati la marginea societãtii, dar predicãm pe Hristos cu vreme si fãrã vreme, dupã cuvîntul Apostolului. Noi nu suntem «biserica oficialã», nici nu primim vizitele «frãtesti» ale delegatiilor ecumenice. Acesti «frati» nu se apleacã asupra rãnilor noastre. Ei nu ascultã decît ponegririle puse în circulatie împotriva noastrã. Dar noi stãruim în gîndul cel bun, pãstrînd credinta în biruinta dragostei lui Hristos si a dreptãtii divine si vedem în alegerea Sanctitãtii Voastre zorii binecuvîntati ai acestei biruinte.
Vã scriu, Sanctitate, în romaneste, limba poporului meu, ale cãrui suferinte se aseamãnã celor îndurate de poporul polonez de-a lungul istoriei. E limba în care s-a plãmãdit cultura noastrã nationalã si crestinã, astãzi amenintatã si stricatã, limba în care am pãcãtuit si ne-am pocãit, limba în care, de veacuri, ne rugãm si slujim Liturghia crestinã. Sã rãsune ea astãzi pe pãmîntul Romei, pentru a aduce cu ea amãrãciunea si lacrimile noastre.
Binecuvîntati, Sanctitate, pacea lumii, Bisericile surori si neamul romanesc.
Preot al Bisericii Romane Ortodoxe aflate în suferintã.
Gheorghe Calciu – Aiud”
care este adresata papei Ioan Paul al 2-lea. Am ramas stupefiata! Efectiv mi-a venit rau! Sursa: http://www.angelfire.com/linux/viataortodoxa/atitud_calciu2.html
Am mai gasit si o predica a lui despre „harul la catolici” tinuta in 2000. Sursa:
https://youtu.be/o31hKbMjhJQ. Mentionez ca nu sunt deloc de acord cu ideile celui care a postat clipul (nu esti Sfant cu certitudine daca nu esti canonizat, Parintele Justin Parvu si Parintele Arsenie Papacioc „s-au scaldat in ape ecumeniste”, miscare legionara a fost monstruasa, pro-ecumenista etc), dar inregistrarea mi se pare cat se poate de reala.
De asemenea in articolul prezentat la
http://www.cuvantul-ortodox.ro/pr-gh-calciu-ortodoxia-si-ecumenismul/
Parintele Calciu mentioneaza rugaciunea „frumoasa si puternica” a lui Francisc de Assisi!
Eu nu mai stiu ce sa mai cred despre el. Anti-ecumenismul lui era doar impotriva protestantilor si a religiilor pagane?! Catolicii, dupa el, aveau Sfinte Taine?!
Acum am indoiala si fata de moastele lui. Chiar sa fie oare din lucrarea necuratului neputrezirea trupului sau, precum scria in presupusa scrisoare testament catre Parintele Justin?
Va rog sa ma iertati! Doamne-ajuta!
Doamne, ajută! Știm de acea înșelare a Părintelui Calciu, dar spre sfârșitul vieții, când a fost la Părintele Justin, s-a dumirit cum stă treaba cu papa de la Roma și paistașii.
Părintele Justin a prorocit că la 7 ani de la moartea Părintelui Calciu, va fi o mare minune. Deci sfintele sale moaște sunt autentice.
Multumesc de raspuns! Imi puteti spune va rog, daca s-au făcut rugaciunile de dezlegare la descoperirea moastelor?
Stiu din slujba de la Duminica Ortodoxiei ca cei ce cred in „bisericile surori” sunt anatemizati, deci despartiti de Biserica. Prin urmare, in mare parte a vietii lui, Parintele Calciu a fost eretic?!! Mai lucra harul Duhului Sfant prin el, fiind preot ortodox in perioada asta? Am o gramada de nedumeriri, va rog sa ma iertati.
Stau si ma gandesc bine si imi dau seama ca si eu am fost sub anatema, crezand in evolutionism, Big Bang, viata extraterestra etc, si chiar si acum am ispite din punctul asta de vedere. Cand eram mai tanara tin minte ca m-am rugat la o „sfanta” catolica si credeam in „sfintii catolici”, faceam cruce cand treceam pe langa „biserici” catolice, protestante si neoprotestante… si nu m-am marturisit de asa ceva. Ce e de facut? Mai sunt in Biserica?
Da… S-au facut toate cele 40 de zile, plus dezlegari arhieresti. Am fost martor la toate, deci nu din auzite. Sunt multe persoane care pot depunde marturie despre mireasma placuta a osemintelor sale.