Scrisoare deschisă a Clerului Bisericii Greciei privind „problema ucraineană”

La 11 septembrie 2019, 179 de reprezentanți ai clerului, monahismului și laicilor Bisericii Ortodoxe din Grecia au publicat o scrisoare deschisă cu privire la „problema ucraineană” adresată Arhiepiscopului Atenei Ieronim și altor arhirei, informează vimaorthodoxias.gr.

În scrisoarea deschisă cei 179 de semnatari declară că sunt conștienți de presiunea resimţită de Biserica Greacă în „problema bisericii ucrainene”.

Totuşi, în opinia lor, în pofida faptului că Patriarhia Constantinopolului „are dreptul de a acorda autocefalie oricărui popor,  acest drept trebuie să fie exercitat în raport cu condițiile clare și strict prevăzute de tradiția Bisericii, în conformitate cu eclesiologia ortodoxă și respectarea rânduielii canonice”, iar în cazul autocefaliei noii structuri bisericești ucrainene a BOaU, aceste condiții „nu au fost îndeplinite”.

Autorii scrisorii deschise explică care sunt cauzele.

În primul rând, ei afirmă că: „Biserica Ucrainei, condusă de mitropolitul Onufrie, care are în componența sa 90 de episcopi, 12.000 de parohii, 250 de mănăstiri, 5.000 de călugări și călugărițe și milioane de credincioși, nu a solicitat autocefalia, deși este recunoscută de toate Bisericile Ortodoxe și chiar de Patriarhia Ecumenică. Biserica canonică, care are toate drepturile la acest lucru, nu a cerut și nu a acceptat autocefalia. E posibil oare să o forțezi sau să o pedepsești pentru că nu a acceptat-o?”.

„În timp ce toată lumea, chiar și Patriarhia Ecumenică, recunoaște vrednicia mitropolitului Onufrie și a 90 de episcopi (nu există niciun act canonic privind detronarea / destituirea, excomunicărea sau caterisirea lor), se creează o structură bisericească paralelă cu cea canonică existentă”, accentuează clerul.

În plus, în opinia lor, „Biserica Ucrainei aparține canonic Patriarhiei Moscovei și nu Patriarhiei Ecumenice. Toate autocefaliile acordate de Constantinopol până acum au fost adresate bisericilor aflate sub jurisdicția sa”.

„Aproape toate Bisericile Locale au îndoieli serioase cu privire la canonicitatea și legalitatea preoților noii biserici. În plus, aproximativ 15 din cei 50 de episcopi și-au primit „cinul episcopal” prin autohirotonie! Nu a existat nicăieri un astfel de precedent! Și nicio Biserică Ortodoxă nu a recunoscut autocefalia acordată, eveniment fără precedent în istoria Bisericii!”, explică semnatarii.

În scrisoare citim: „Nu putem înțelege cum, fără decizia comună a tuturor Bisericilor Locale, o adunare de caterisiți, anatemizați, auto-hirotoniți, fără a manifesta pocăință, printr-un singur act au fost restabiliți, formând o nouă structură la un „sinod unificator” și, în același timp, au primit și „autocefalia”, iar episcopii canonici care constituie Sinodul canonic şi reprezintă Biserica canonică, au fost disprețuiți în totalitate”.

Clerul Bisericii Grecești accentuează: „Este extrem de trist să constatăm că, odinioară, în pofida intereselor politice și a perioadelor extrem de dificile, Scaunul Ecumenic și sfinții săi Patriarhi au luptat pentru unitatea popoarelor din Rusia sub o singură administrație duhovnicească și bisericească, iar astăzi cedează ispitelor și presiunilor transatlantice, încercând să le despartă cu forța, implicând Biserica Ortodoxă în interesele sale geopolitice și transformând Biserica lui Hristos într-o parte componentă a proceselor și problemelor geopolitice. Posibila recunoaștere a autocefaliei BOaU de către Biserica din Grecia, fără o decizie pan-ortodoxă, va implica şi Biserica noastră în jocul de șah geopolitic”.

Mai jos UJO oferă traducerea textului complet al scrisorii deschise. Originalul poate fi citit aici.

SCRISOARE DESCHISĂ PRIVIND PROBLEMA UCRAINEANĂ
Preafericirii Sale, Arhiepiscopului Atenei și al Întregii Ellade, Părintelui Ieronim, Atena,

Preasfinților Mitropoliți ai Bisericii Greciei, la nivel local.

În calitate de membri ai Bisericii Ortodoxe și fii duhovniceşti ai ierarhiei Voastre Episcopale și părintești, simțim necesitatea să ne adresăm la Dvs. ca la părinții noștri duhovnicești ai  Bisericii mame, pentru a ne exprima neliniştea cu privire la oferirea anticanonică a Autocefaliei Bisericii Ucrainene.

Împărtăşim şi îngrijorarea, temerile și îndoielile canonice și bisericești ale Dvs., exprimate direct și indirect în duhul judecății Voastre pastorale. De asemenea, suntem conștienți de presiunea cu care se confruntă Biserica Greacă și Arhireii săi din partea Bisericii şi din mediul laic, ceea ce nu trebuia să se întâmple. Dorim să credem că tradițiile duhovnicești sănătoase ale episcopilor noștri vor putea face față atacurilor din exterior.

Desigur, onorăm și respectăm Tronul ecumenic al Constantinopolului, care are avantajul onorific al primului amvon printre Bisericile Ortodoxe. Fără îndoială, întâietatea în cinste, acordată de Sinoadele ecumenice, rămâne pentru totdeauna.

Prerogativa Constantinopolului există și se realizează exclusiv în cadrul sfântului sistem de comunicare ierarhică sinodală și duhovnicească a Bisericilor Ortodoxe Locale, și nu în afara sau de asupra lor: ea constă în principal în coordonarea Bisericilor Ortodoxe cu privire la cele mai importante probleme de interes pan-ortodox, în conducerea ședințelor și Sinoadelor  ecumenice și pan-ortodoxe, precum și în exprimarea și punerea în aplicare a deciziilor adoptate după discuțiile pan-ortodoxe.

Interferența excesivă, chiar și pentru a rezolva o problemă gravă, în jurisdicția altei Biserici, fără consimțământul său, și chiar prin opunerea sa, nu se poate baza pe interpretarea ortodoxă a avantajului în cinste, şi nu reprezintă decât abuzul și interpretarea greșită a acesteia. Orice încercare de a impune o interpretare va avea, din păcate, consecințe eclesiologice foarte grave şi pierderea imediată a primatului onorific.Un exemplul trist se referă la întâietatea Romei ​​în biserica antică, ceea ce demonstrează seriozitatea acestei probleme. Distorsiunea și încercarea de a transforma avantajul onoarei în avantajul puterii compromite eclesiologia ortodoxă și o conduce la papism, cu toate consecințele ei dăunătoare.

Ca greci prin naștere, onorăm și respectăm Patriarhia Neamului (grec – n.ed.) atunci când exprimă dragoste. Suntem întristați pentru că astăzi vedem cum, datorită alegerii greșite a conducerii sale, Ea riscă să fie izolată și să-și piardă rolul de coordonator în relațiile ortodoxe, precum și în exprimarea și realizarea voinței Bisericilor Ortodoxe Locale. Insistând în continuare asupra alegerii sale greșite, va provoca doar consecințe nefavorabile pentru Tron.

Patriarhia ecumenică are dreptul de a acorda autocefalie oricărui popor, are dreptul să ridice la nivelul autocefaliei numai cu respectarea unor condiții clare și stricte prevăzute în tradiția bisericească și în conformitate cu eclesiologia ortodoxă și cu ordinea canonică, care nu au fost respectate în acest caz.

Noi nu putem împărtăși părerea că negarea adoptării autocefaliei în Ucraina pune la îndoială autocefalia acordată în secolele XIX și XX. Această afirmație nu are un fundament canonic sau istoric. Nu există nici cea mai mică asemănare între autocefalia ucraineană și alte autocefalii canonice ale altor Biserici, deoarece:

Biserica Ucrainei, condusă de mitropolitul Onufrie și care are în componența sa  90 de episcopi, 12.000 de parohii, 250 de mănăstiri, 5.000 de călugări și călugărițe și milioane de credincioși, nu a solicitat autocefalia, deşi este recunoscută de toate Bisericile Ortodoxe și chiar de Patriarhia Ecumenică. Biserica canonică, care are toate drepturile la acest lucru, nu a cerut și nu a acceptat autocefalia. E posibil oare să o forțezi sau să o pedepsești pentru că nu a acceptat-o?

În timp ce toată lumea, chiar și Patriarhia Ecumenică, recunoaște vrednicia mitropolitului Onufrie și a 90 de episcopi (nu există niciun act canonic privind detronarea / destituirea, excomunicărea sau caterisirea lor), se creează o structură bisericească paralelă cu cea canonică existentă. Noi (ca Biserică – n.ed.) în mod absolut corect condamnăm jurisdicțiile paralele din diasporă, iar acum le aplicăm în interiorul Bisericii?

Biserica Ucrainei aparține canonic Patriarhiei Moscovei și nu  Patriarhiei Ecumenice. Toate autocefaliile acordate de Constantinopol până acum a fost adresate bisericilor aflate sub jurisdicția sa.

Aproape toate Bisericile Locale au îndoieli serioase cu privire la canonicitatea și legalitatea preoților noii biserici. În plus, aproximativ 15 din cei 50 de episcopi și-au primit „cinul episcopal” prin autohirotonie! Nu a existat nicăieri un astfel de precedent!

Și nici o Biserică Ortodoxă nu a recunoscut autocefalia acordată, eveniment fără precedent în istoria Bisericii!

Este extrem de trist să constatăm că, odinioară, în pofida  intereselor politice și a perioadelor extrem de dificile, Scaunul Ecumenic și sfinții săi Patriarhi au luptat pentru unitatea popoarelor din Rusia sub o singură administrație duovnicească și bisericească, iar astăzi cedează ispitelor și presiunilor transatlantice, încearcând să le despartă cu forța, implicând Biserica Ortodoxă în interesele sale geopolitice și transformând Biserica lui Hristos într-o parte componentă a proceselor și problemelor geopolitice. Posibila recunoaștere a autocefaliei BOaU de către Biserica din Grecia, fără o decizie pan-ortodoxă, va implica şi Biserica noastră în jocul de șah geopolitic.

Teritoriul Ucrainei (în sursele bisericești este denumită în special „Mica Rusie” – Malorosia), din anul 988 A.D. până în 1686 A.D. aparținea tronului ecumenic. Prin actul patriarhal al patriarhului Dionisie al IV-lea, ea a fost subordonată canonic Patriarhiei Moscovei. Însuși Patriarhia Ecumenică timp de 332 de ani a interpretat Actul Patriarhal ca o supunere completă faţă de Biserica Rusă! Încrederea de acest lucru a fost exprimată în diferite moduri chiar de Patriarhia Ecumenică și a fost consemnată oficial în Tipicile secolului al XVII-lea, în Syntagmaties / Constitutiţiile din 1797 (Sf. Grigorie al V-lea), 1829, 1855, 1896, 1902, emise la Constantinopol de Tipografia Patriarhală” şi în Analele Patriarhale din anul 2018. Inclusiv! În aceste ediții patriarhale oficiale Tronul ecumenic a acceptat fără rezerve că Ucraina se subordonează canonic Patriarhiei Moscovei! Aceeași părere a fost înregistrată și din partea delegaților Tronului Ecumenic (titularul arhivei K. Delikanis, profesorii Mitropolitul Dioclesian Callist (Weir) (Oxford), episcopii Teodor Zisis (Salonic), Vasilios Stavridis (Halki), Gr. Larendzakis (Viena), Vlad. Fidas ( Atena-Zambezi), și de asemenea Patriarhul ecumenic Bartolomeu, atât în ​​scris, cât și în discursul său oficial de la Kiev. Așa a fost interpretată Legea Patriarhală din 1686 de Patriarhia Ecumenică timp de 332 de ani!

Și cel mai important: la fel interpretează actul Patriarhal întreaga conștiință bisericească ortodoxă timp de 332 de ani! De la celebra Constituție a Patriarhului Ierusalimului Hrisant (Notara) din 1715 până în 2019, toate Tipicurile-Calendarele-Analele Bisericilor Ortodoxe Locale au considerat că Ucraina face parte din Biserica Rusă. Cine poate disprețui nucleul tradiției și experienței bisericești pan-ortodoxe? Cine are dreptul să stea deasupra conștiinței ortodoxe?

Ne exprimăm cea mai mare îngrijorare, deoarece nu urmat niciun răspuns convingător cu privire la „valabilitatea hirotonisirilor” canonic inexistente ale noii biserici. Bineînţeles, sub rezerva respectării unor condiții stricte, biserica poate primi prin iconomie hirotoniile din schismă și erezie. Dar ce spune Biserica noastră ortodoxă despre aceasta? În Est nu avem un tron ​​papal care să-și exprime părerea, iar alții să se supună! Dar Bisericile Locale la Sinod, prezidat de Patriarhul Constantinopolului, decid să vindece schisma și să accepte hirotoniile! Cu toate acestea, când toate Bisericile Locale refuză să recunoască „valabilitatea hirotonisirilor”, atunci în conformitate cu dreptul canonic poate oare Patriarhul Constantinopolului să afirme că în calitate de Primul înte egali el exprimă poziția întregii biserici și acceptă prin iconomie hirotoniile schismatice? Patriarhul Constantinopolului nu este mai presus de opinia generală a tuturor Bisericilor Locale. El nu este papa care exprimă ex cathedra Biserica Ortodoxă, fără a ține cont de părerile celorlalți subordonați ai săi.

Cu părere de rău, hirotonisirile noii Biserici provin nu numai de la excomunicatul și anatemizatul Filaret, a cărui excomunicare și anatemă au fost recunoscute de toată Ortodoxia timp de 26 de ani (chiar şi de Patriarhul ecumenic), dar și de la fostul diacon autosfințit, care niciodată nu a fost  hirotonit în cin preoțesc și episcopal, minciunosul infractor Victor Cekalin. Doamne Dumnezeule, cum este posibil ca Biserica Greacă să-i recunoască pe  autosfințiţi? Căci noi suntem mândri în Domnul de succesiunea Apostolică și Arhierească a Ortodoxiei. Vom putea oare după recunoașterea „hirotoniilor” lui Cekalin să predicăm în continuare succesiunea apostolică a preoților ortodocși?

Oare cum a fost „vindecată” „sfințenia” celor autosfințiți? Poate patriarhul Constantinopolului unilateral, prin actul său, să vindece absența succesiunii apostolice? Îndreptăţirile oferite de susținătorii autocefaliei sunt atât de contradictorii, încât se contrazic reciproc şi nu numai nu explică existența hirotoniei canonice a autosfințiților, dar confirmă în cele din urmă absența succesiunii apostolice. Ca urmare, cu ce fel de conștiință ierarhică un episcop poate să recunoască astfel de „hirotonii”? Nu  este vorba de puritatea morală a unor persoane concrete, ci despre absența ontologică a nucleului preoției; nu avem o „poluare” morală, ci ontologică a Trupului episcopal la nivel pan-ortodox.

Nu putem înțelege cum, fără decizia comună a tuturor Bisericilor Locale, o adunare de excomunicați, anatemizați, autosfințiți, schismatici, fără pocăință, printr-un singur act, au fost restabiliţi, formaţi la un „sobor unificator” şi au primit totodată „autocefalia”, iar episcopii canonici care constituie Sinodul canonic și reprezintă Biserica canonică, au fost disprețuiţi în totalitate.

Conducerea noii biserici autocefale nu garantează fiabilitatea, seriozitatea și etica bisericească (v. declarațiile „Primatului” său Epifanie despre Statele Unite, drepturile LGBT (mișcarea homosexualilor etc.), cooperarea cu uniații, participarea la divulgarea „Mitropolitului Kievului” Vasilii Lipkovski ș.a.m.d.). Ieșirea „Patriarhului onorific” Filaret și a unor „episcopi” din noua biserică și plângerile sale serioase demonstrează în cel mai tragic mod eșecul vindecării schismei ucrainene, deoarece nu s-a săvârșit pocăința din partea schismaticilor, cea mai necesară condiție pentru vindecarea schismei.

Ne aflăm în fața Preafericirii Voastre cu profund respect și exprimăm compasiunea şi sprijinul nostru pentru milioanele de membri ai Bisericii Ortodoxe canonice din Ucraina, care suferă durere și persecuție deoarece doresc să rămână în Biserica în care s-au născut și au crescut. Acțiunile organizate și prigoana din partea organelor de stat și organizaţiilor neguvernamentale împotriva bisericii canonice din Ucraina, cu scopul de a forța clerul și credincioșii să treacă la noua biserică demonstrează eșecul autocefaliei și că, în cele din urmă, aceasta nu a fost o necesitate care să provină de la poporul credincios. Cum în acest caz, în loc să-i susţină pe credincioșii persecutați, Biserica Greacă va recunoaște ceea ce marea majoritate a ucrainenilor ortodocși au respins?

În sfârşit, cel mai alarmant este faptul că problema bisericească din Ucraina din problemă a structurii canonice se transformă într-o problemă eclesiologică gravă, cu o încercare constantă de a schimba întâietatea în cinste a Patriarhiei Ecumenice în întâietate în putere în stilul papismului.

Cu părere de rău, Patriarhul Ecumenic în cazul autocefaliei ucrainene a refuzat tradiția consacrată privind rolul său de coordonare, de exprimare și de punere în aplicare a deciziilor sinodale ale Bisericilor Ortodoxe Locale, de aceea el refuză să convoace Sinodul Panortodox sau Sinodul Întâistătătorilor.

Dimpotrivă, ca papa:

acționează făcând abuz de autoritate, într-o jurisdicție străină care ţine de Rusia, așa cum el însuși recunoştea până recent,

ia decizii suverane și independente împotriva opiniei nu numai a Bisericii din Ucraina, ci și a Bisericilor Ortodoxe Locale;

susține că restul episcopilor ortodocși din întreaga lume sunt obligați să primească decizia Lui;

consideră că decizia Lui nu are nevoie de aprobarea celorlalte biserici, dar poate fi contestată sau revocată;

este necesar să intervină, făcând abuz de autoritate, în Biserica Ortodoxă Ecumenică, „ca fapt de la sine înţeles și obligatoriu”, „nu numai în legătură cu dogmele și sfintele tradiții și canoanele ale Bisericii, sau cu privire la problemele generale care ţin de Trupul Bisericii, ci și în legătură cu  orice problemă de o importanţă relativă pentru Biserică în general sau privind o anumită Biserică Locală” (Scrisoarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu către Arhiepiscopul Albaniei Anastasius, 22.02.2019). Această frazeologie patriarhală amintește celebrul Dictatus Papae (1075) al Papei Grigore al VII-lea, care a cerut ca toate „cauzele majore” (întrebările serioase) ale bisericilor ecumenice să fie înaintate papei spre soluționare!”.

Este mai mult decât evident că dacă, Doamne ferește, o astfel de abordare va avea izbândă, în Biserica noastră Ortodoxă se vor produce evenimentele foarte serioase și triste.

Înaltpreasfinţia Voastră,

Nedorinţa Sfântului Sinod Permanent să „închidă” conform unor proceduri prescurtate decizia cu privire la o astfel de autocefalie problematică și declarația Dvs. că „nu puteţi” să vă asumaţi responsabilitatea pentru o astfel de decizie, demonstrează prudența și marea smerenie a conducătorilor Bisericilor noastre, dar, în același timp, ei ne demonstrează că în conştiinţa arhiereilor greci sunt vii jurămintele făcute înaintea Sfântului Altar în timpul hirotonisirii los ca episcopi, când ei au promis în fața lui Dumnezeu și a Bisericii Sale că vor respecta sfintele  canoane ale Rânduielii Bisericiceşti, precum și unitatea Bisericii Ortodoxe Ecumenice.

Abuzul de instituţia sacră a autocefaliei care, în loc să slujească unității și stabilității Sfintelor Biserici ale Domnului Dumnezeu, încearcă să submineze adevărata unitate a Bisericii noastre Ortodoxe, făcând-o de batjocură în ochii dușmanilor Săi, şi după părerea noastră nu poate fi aprobat de Soborul Arhiereilor Bisericii Grecești. De ce Biserica Greacă să fie prima care îşi va  asuma o astfel de răspundere, opunându-se conștiinței ecleziastice a tuturor Bisericilor Locale, pentru a justifica alegerea falsă și nereuşită a Fanarului? De ce ea trebuie să supere sufletele a milioane de ucraineni ortodocși care înfruntă prigoana şi se luptă să rămână fideli tradiției bisericești? De ce, în cele din urmă, ea trebuie să tulbure sufletele a milioane de credincioși din toate Bisericile Ortodoxe Locale, care apreciază înalt Biserica Greacă şi o consideră un far? Credem că ea nu va întreprinde un deserviciu pentru sine, pentru Scaunul Ecumenic şi pentru Ortodoxia Ecumenică.

Suntem convinşi că părinții noștri duhovniceşti nu ne vor dezamăgi și ne vor demonstra că  singurele criterii de soluționare a problemei ucrainene sunt eclesiologia ortodoxă și rânduiala canonică.

Septembrie, 2019

URMEAZĂ SEMNATURILE CLERULUI, MONAHILOR, MIRENILOR

Arhimandritul Karavas Maxim, egumenul mănăstirii Sf. Parascheva Milohora, Ptolemaida

Arhimandritul Pichos Gură de Aur, egumenul mănăstirii Izvorul Tămăduirilor Langovardas, Paros

Arhimandritul Hatjinikolau Grigorios, egumenul mănăstirii Sfintei Treimi, Ano Gazea, Volos

Arhimandritul Hrisostom, egumenul mănăstirii Cuv. Nicodim Pendalofu, Kilkis

Arhimandritul  Papasotiriu Grigorios, duhovnicul sihăstriei Sf.Ioan Botezătorul, Halkidiki

Arhimandritul Anastasius Afanasios, egumenul mănăstirii Meteora, Kalambaka

Arhimandritul Sarantis Sarantos, preot paroh Biserica Adormirii Maicii Domnului Amarusiu, Atena

Arhimandritul Simion Georghiadis, mănăstirea Sfânta Treime Аno Gazea, Volos

Arhimandritul Lavrentii Grațias Mitropolia Florinei, Prespei și Erodeei, Florina

Arhimandritul Dimitrakopulos Pavlos, Mitropolia Pireei,Pirea

Arhimandritul Ignatie Kalaindzopulos, mănstirea Sf. Parascheva Milahori, Ptolemaida

Arhimandritul Ierofei Kokonos, Florina

Arhimandritul Timotei Papastavru, propovăduitor al Mitropoliei Patrei

Arhimandritul Nicodim Petropulos preot paroh al Bisericii Sfântului Apostol Pavel, Patra

Arhimandritul Augustinos Sierras, mănăstirea Sfintei Treimi AnoGazea, Volos

Protopresviterul Gheorghe Metallinos, profesor emerit al Facultății de Teologie din Atena

Protopresviterul Teodor Zisis, profesor emerit al Facultății de Teologie din Salonic

Protopresviterul Angel Angelacopulos, Pireu

Protopresvietrul Fotie Vizinias, Profisor de matematică la pensie, Salonic

Protopresviterul Nikolas Gavalas, biserica Sf. Apostoli Psalidi, Atena

Protopresviterul Anastasios Gotțopulos , Biserica Sfântului Ierarh Nicolae din Patra, Patra

Protopresviterul Ioannis Dimitropulos,Biserica cu hramul Sf. Antonie Iteon, Patra

Protopresviterul Vasilikos Kokkolakis Biserica Înălțării Sfintei Cruci, Atena

Protopresviterul Nikolas Manolis, Salonic

Protopresviterul Antonios Buzdekis, Biserica Sfântului Ierarh Nicolae din Nicea, Аtena

Protopresviterul Elefterios Palamas Biserica Sf.Hristofora, Erodia

Protopresviterul Ioan Fotopulos Biserica Sf.Parascheva, Atena

Protopresviterul Afanasie Țambaras, Biserica Sfântului Apostol Pavel, din Patra,Patra

Monahul Serafim Zasis, Salonic

Monahul Simion Kapkala, Sfântul Munte Atos

Мonahinea Mariam, Egumena Mănăstirii Sf. Lavrentie Pilion,Volos

Мonahinea Hristonimfa, Mănăstirii Sf. Lavrentie Pilion,Volos

Şi alții, în total 179 de semnatari.