Biologia sintetica, o nouă tehnologie urmărind rescrierea sistemelor biologice preexistente și proiectarea de noi dispozitive, conferă potențiale beneficii, dar în același timp constituie o nouă amenințare la adresa biosecurității: pentru o asemenea “dublă față a lui Ianus”, ea poate fi considerată o “cercetare cu dublă utilizare”. Riscul ca descoperirile teoretice și aplicațiile sale să fie întrebuințate de către bioteroriști pentru scopuri rău intenționate nu este o simplă ipoteză.
Biologia sintetică: un nou tip de cercetare cu dublă utilizare
Biosecuritatea, menită ca fiind ansamblul măsurilor și eforturilor ce trebuie întreprinse pentru a preveni crearea de patogeni mortali cu scopul bioterorismului, a devenit un aspect central și dificil pentru orice agendă politică globală a secolului XXI, datorită avansului rapid al științei și tehnologiei. Printre amenințările la adresa biosecurității, există “o evoluție în desfășurare ce transcende normele prestabilite, anume biologia sintetică”.
În urma descoperirii structurii dublu-elicoidale a ADN-ului, alături de studiile ingineriei genetice (axându-se asupra izolării unei singure gene și manipularea sa), și analiza componentelor scurte și lungi ale ADN-ului mai multor organisme (obiectul atenției biologiei moleculare), domeniul a intrat bioîntr-o nouă eră. Începe de la ideea analizei întregului genom al organismelor și face un pas în plus, depășind simpla înțelegere a genomului, la ideea manipulării sale prin scrierea și re-scrierea genomului.
Această “revoluție” este cunoscută sub numele de biologie sintetică, o disciplină ce – spunând-o provocator – pare capabilă de a realiza vechiul vis al umanității de a crea viață și a găsi răspunsul la misterul vieții. Succint, ea poate fi definită ca o știință și tehnologie convergentă ce urmărește a) proiectarea și construcția de noi componente biologie (denumite “cărămizi”), asamblate în circuite, rețele și sisteme (ce sunt sintetice deoarece ele nu pot exista în lumea naturală), și b) restructurarea sistemelor biologice naturale existente pentru scopuri utile.
În afara potențialelor sale aplicații, biologia sintentică dă naștere anumitor riscuri, precum cel al biosecurității. Posibilitatea realizării de virusuri sintetice cu scopuri nocive pentru mediu și sănătatea umană și animală nu este o simplă ipoteză, ci o realitate concretă, îndeosebi în urma evenimentelor din 11 septembrie 2001. Aceasta este demonstrată de exemplu de sinteza de novo a poliovirusului și a gripei spaniole din 1918. Aceste virusuri pot fi utilizate de către bioteroriști sau “operatori singuratici”, spre exemplu biologi sintetici bine pregătiți cu resentimente față de o persoană sau organizație. Asemenea indivizi pot fi cercetători profesioniști cu acces la echipamente de laborator sau “biologi de garaj” aparținând mișcării Do-It-Yourself (D.I.Y.) Există de asemenea figura “biohackerului”, ce urmărește elaborarea de virusuri “din curiozitate sau pentru a-și demonstra competența”.
Îngrijorarea că biologia sintetică poate fi utilizată pentru crearea de noi patogeni și virusuri este amplificată de tehnologia informației (IT), ce conferă acces direct la asemenea informații pe internet, și duce la scăderea prețurilor pentru obținerea echipamentelor. În plus, în afara riscului utilizării răuvoitoare a biologiei de către bioteroriști, există “îngrijorarea că produsele rezultate din cercetarea și dezvoltarea biologiei sintetice pot fi încorporate în programele de bioarme ofensive ale statelor dezvoltate”. Ambele aspecte dau naștere așa-numitei “dileme a dublei utilizări”, adică dilema ce reiese din utilizarea atât benefică cât și cea nocivă a cunoașterii științifice, precum scopurile civile (de exemplu dezvoltarea medicamentelor și a tratamentului medical) și cele militare (de exemplu producerea de bioarme).
O prezentare a reglementărilor actuale împotriva bioterorismului.
Deoarece biologia sintetica generază o potențială amenințare la adresa biosecurității, este de cea mai mare importanță de a se verifica dacă reglementările actuale în domeniul bioterorismului pot fi aplicate pentru a acoperi de asemenea biologia sintetică, sau dacă este nevoie de de o modificare a normelor existente. Așadar, se prezintă o sinteză a reglementărilor la nivel european și internațional, cu anumite experiențe naționale. Ca premiză, se poate observa că reglementările în privința bioterorismului ce au fost promulgate până în prezent sunt legate de următoarele domenii:
- Legislația penală: bioterorismul ca infracțiune și formularea sancțiunilor împotriva bioteroriștilor pentru deținerea, producerea, sau distribuția de bio-arme: “buurile” protejate de astfel de norme sunt integritatea fizică, viața, sănătatea, securitatea publică, ordinea constituțională (națională și internațională), cât și bunurile economice;
- Legislația sănătății publice: norme de pregătire în caz de acte de bio-terorism și răspuns adresat comunității de sănătate publică precum spitalele, rețelele de laboratoare, doctori, criminaliști (norme privind prelevarea de date, controlul persoanelor, pentru carantine de exemplu, controlul proprietății, precum decontaminarea facilităților);
- Legislația managementului situațiilor de criză: norme de pregătire și răspuns la situații de criză;
- Legislația securității naționale: reglementări pentru organe de drept, precum poliție, agenți vamali, guverne, și așa mai departe, cu privire la controlul transferului și mișcărilor agenților biologici și a toxinelor, prevenția și răspunsul la atacuri bio-teroriste.
