Era o vreme când adulții tineri de-abia așteptau ziua când puteau să se mute din casa părinților, dar nu același lucru se poate spune despre Michael Rotondo, în vârstă de 30 ani.
Michael a primit la începutul anului 2018 o notă de la părinții săi prin care i se cerea să se mute din casă, dându-i-se un termen de două săptămâni. Au urmat încă patru astfel de note după ce el a continuat să ignore cererea părinților. În cele din urmă părinții nu au avut de ales decât să meargă în instanță, în speranța că judecătorul va fi capabil să-l evacueze pe Michael cu forța din casa lor.
Ruptura din familia Rotondo, cu domiciliul în localitatea Camillus din statul New York, a culminat în luna februarie. Părinții Mark și Christina Rotondo i-au scris fiului lor Michael:
„După o discuție cu mama ta, am decis că trebuie să părăsești această casă imediat. Ai 14 zile la dispoziție. Nu ai voie să te întorci. Vom lua toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare această decizie.”
Michael nu a acordat mare atenție acelei note. Drept urmare a primit o altă notă câteva săptămâni mai târziu, de data aceasta oferindu-i-se un termen ceva mai lung. Această notă repeta faptul că el nu mai este binevenit în casa părinților și îl anunța că are la dispoziție nu mai mult de o lună calendaristică pentru a pleca.
„Michael Joseph Rotondo, ești evacuat din domiciliul de la 408 Weatheridge Drive, Camillus, New York, efectiv imediat. Orice acțiune pe care o întreprinzi poate fi interpretată ca amenințătoare sau hărțuitoare pentru noi, sau care împiedică sau obstrucționează capacitatea noastră de a folosi proprietatea de la 408 Weatheridge Drive după cum considerăm potrivit și va duce la scoaterea ta imediată din spațiul locativ.”
Trecuseră cinci zile de la primirea celei de-a doua note și Michael nu făcuse niciun demers pentru părăsirea casei părintești. În acel moment a primit a treia notă. De această dată părinții lui s-au arătat mai caritabili. Nota oferea câteva sfaturi ajutătoare referitor la schimbarea de domiciliu, precum și o sumă de 1.100 dolari drept sprijin pentru un început de viață independentă.
Se părea că părinții nu voiau să-și dea afară fiul pentru a se bucura de eșecul lui, ci mai degrabă au dorit să-l ajute să învețe cum să fie independent. Ei au inclus informații ajutătoare despre cum ar putea să obțină un loc de muncă, subliniind că era vital pentru el să înceapă să lucreze.
„Există locuri de muncă disponibile chiar și pentru cei cu un istoric de muncă slab ca al tău”, se menționa în notă.
În final i se cerea lui Michael să-și organizeze bunurile, sugerându-i-se să vândă câteva lucruri mai puțin importante și să fie gata să se mute. Dar Michael tot nu s-a lăsat convins. Probabil că nu a fost ispitit de banii promiși și nici nu s-a îngrijorat de eventualitatea unei confruntări cu forțele de ordine. Părinții se apropiau de momentul apelării la instanțele de judecată, dar erau dispuși să-i ofere fiului încă o șansă.
A trecut și luna martie și Michael a continuat să-și trăiască viața ca de obicei, ignorând cererile părinților. Ei i-au înaintat încă o notă care îi amintea că data evacuării se apropie și că ar trebui să se pregătească de plecare.
„Fii conștient că vom lua toate măsurile necesare pentru a ne asigura că vei părăsi casa conform cererii”, se spunea în încheierea notei.
Michael a primit nota finală pe 30 martie. Aceasta sumariza modalitățile prin care el putea remedia problemele pe care le avea cu automobilul său. Michael avea o mașină care nu funcționa și care zăcea nefolosită în fața garajului, iar părinții doreau ca aceasta să fie înlăturată, chiar oferindu-se să plătească pentru îndepărtarea ei. Însă Michael, ca de obicei, nu a făcut nimic. Acesta a fost momentul în care părinții au fost nevoiți să ia măsuri legale.
Mark și Christina Rotondo au depus la tribunal, în luna mai, o petiție care urma să-l oblige pe Michael să părăsească casa. Familiei Rotondo i se comunicase că singura modalitate de a scoate definitiv un membru de familie din spațiul locativ era în urma unei „proceduri de evacuare”.
În cele din urmă cazul a fost judecat de Donald Greenwood, judecător la Curtea Supremă de Stat. Greenwood l-a încurajat inițial pe Michael să părăsească domiciliul părintesc în condițiile dorite de el și să nu continue procedura de judecată până când nu este înlăturat cu forța. Dar Michael nu a fost impresionat de cuvintele judecătorului și i-a împărtășit propriile gânduri cu privire la situație.
Michael s-a încăpățânat să afirme că fusese tratat nedrept și i-a spus judecătorului că nu primise „un preaviz de șase luni așa cum se obișnuiește”. El a adăugat, de asemenea, că nu făcuse nimic care să-i îndreptățească pe părinți să-l dea afară din casă. În continuare el a afirmat că „nu exista o așteptare ca eu să contribui la cheltuielile gospodăriei”.
În acest moment judecătorul Greenwood a ordonat ca Michael să părăsească proprietatea părinților.
„Spuneți că aveți dreptul la șase luni de preaviz, ceea ce este este într-un fel scandalos… anume faptul că cineva în ziua de azi se consideră îndreptățit la șase luni de preaviz înainte de a părăsi, la cerere, casa altcuiva.“
Judecătorul Greenwood a ordonat de asemenea ca serviciile de protecție pentru adulți să investigheze situația din casa Rotondo, îngrijorat de problemele cu care se confrunta familia. După procedurile judecătorești reporterii s-au agitat pentru a primi un comentariu de la Michael, sau de la părinții săi. Mark și Christina au refuzat să comenteze, însă Michael a fost mai mult decât dispus să se deschidă în fața lor.
Cea mai notabilă parte din saga lui Michael Rotondo s-a consumat cu ocazia interviului luat de reporterița Brooke Baldwin de la CNN. Interviul a avut loc pe 23 mai 2018, după ce Michael a primit ordinul judecătoresc de evacuare. Baldwin a spus că a fost „unul dintre cele mai suprarealiste interviuri pe care le-am luat în ultimul timp”.
Baldwin a început interviul cu cea mai evidentă întrebare, cea care trecea prin mintea tuturor celor la curent cu povestea lui Michael. „Nu vrei să-ți găsești propriul domiciliu?” Michael nu a ezitat înainte de a răspunde cu un singur cuvânt: „Nu”.
Pe de altă parte, a adăugat el, „eu nu am mai vrut să locuiesc acolo”.
Michael i-a spus lui Baldwin că nu i-a plăcut la casa părinților. El a afirmat că situația sa de viață era foarte „tensionată” și „stingheritoare” și că pentru el „era preferabil să-i părăsesc”. El a avut câteva cuvinte grele referitor la încercările părinților săi de a-l determina să plece.
„Consider că o mare parte din ceea ce au făcut, pentru a încerca să mă scoată din casă, au fost atacuri la adresa mea”, a afirmat Michael.
Baldwin l-a presat să ofere răspunsuri. Ea a întrebat de ce Michael nu ar pleca și mâine, dacă pentru el este atât de incomod acolo. Michael a răspuns afirmând că „nu aveam mijloacele pentru a face asta”, întrucât nu avea o slujbă. Baldwin l-a întrebat dacă încercase să găsească un loc de muncă.
Michael a dat un răspuns vag, spunând că va câștiga bani într-un fel sau altul și că el se străduia „să facă ceea ce este mai bine” pentru sine.
Apoi reporterița l-a întrebat dacă el a avut vreun interes să se împace cu părinții, în loc să se lupte cu ei în instanță. Încă o dată Michael a răspuns monosilabic: „Nu”. Michael a menționat că părinții i-au solicitat să plece în timp ce el încerca să obțină drept de vizită legal pentru fiul său și din această cauză a dorit să întrerupă contactul cu ei. [Michael este divorțat și are un fiu în vârstă de opt ani, n.trad.]
Interviul s-a încheiat când Brooke l-a întrebat pe Michael ce părere are despre opinia publicului față de el și dacă este de acord că acționează ca un milenial care consideră că i se cuvin de toate. Michael a chicotit, respingând eticheta.
„Milenialii despre care se vorbește în general sunt foarte liberali în ideologia lor.”
El a continuat spunând că el se consideră drept „o persoană foarte conservatoare”.
Într-o vineri dimineață, cu doar patru ore înainte de expirarea termenului impus de instanță, Michael și-a împachetat lucrurile și era gata să părăsească casa părinților. Câteva ore mai târziu s-a întors să adune alte câteva lucruri. Michael l-a reclamat pe tatăl său la poliție, afirmând că nu-l lasă să intre în casă pentru a recupera jocul Lego care aparținea fiului său.
În timp ce Michael și tatăl său se certau, reporterii au început să se adune în fața casei. Michael a profitat de ocazie pentru a le spune că părinții l-au „hărțuit”, încercând să vorbească cu el despre una sau alta.
În cele din urmă a sosit un echipaj de poliție care a scos jocul Lego din casă și l-a înmânat lui Michael.
Pe parcursul acestei povești unii oameni l-au compătimit pe Michael, afirmând că este o victimă a generației sale. Restaurantul Villa Italian Kitchen i-a oferit chiar un loc de muncă și 1.100 dolari pentru a-l ajuta să se pună pe picioare. Cu toate acestea alții au considerat că Michael a fost iresponsabil, cu o mentalitate de persoană căreia i se cuvine orice și care i-a parazitat pe părinți.
Parintii nu l-ar fi dat afara daca nu le-ar fi aratat lipsa de consideratie si dispret. De fapt asta este cea mai importanta caracteristica a acestei generatii: lipsa respectului fata de parinti!
„Michael nu a acordat mare atenție acelei note. Drept urmare a primit o altă notă câteva săptămâni mai târziu, de data aceasta oferindu-i-se un termen ceva mai lung.”
Trebuie înțeles că în lumea „civilizată” chiriile sunt foarte scumpe, iar de aceea mulți oameni doresc să evite să se mute. Altfel ajung să cheltuie o mare parte din salariu pe chirie, deci trebuie obligatoriu să lucreze ambii părinți pentru a putea să-și întrețină familia. Nu ar fi mai bine ca bărbatul să lucreze, iar femeia să se ocupe de casă și mai ales de educația copiilor, chiar dacă vor sta amândoi la părinții unuia dintre ei? Nu văd problema! Însă în cazul din articol par a fi probleme de altă natură. Nu înțeleg cum cineva care a ajuns să fie dat afară din casă are un copil și unde este soția lui? De asemenea, am înțeles că nu lucrează, dar care să fie cauza? Trebuie menționată următoarea situație: copiii învață de la părinți că trebuie să învețe carte pentru a ajunge undeva, apoi copiii fac o facultate și constată că nu i-a ajutat la nimic! O situație tot mai des întâlnită care-i face pe tineri să refuze muncile de jos, evident!
Nici nu stii ce sa ma crezi, care sunt mai nebuni din aceasta ecuatie/familie: fiul de 30 de ani, sau mai degraba parintii care l-au crescut de-a ajuns asa, care si acum dovedesc o incapacitate de a-si exercita autoritatea de parinti (recurg la tribunal si judecatori, cand nu ar trebui sa depaseasca o simpla DISCUTIE VERBALA cu fiul lor, care ar trebui sa-i inteleaga si sa aleaga sa fie independent).
Oare la toti millenials o fi asa, adica parintii mai nebuni decat ei?!
Cunosc personal 2 cazuri care par trase la indigo, aici, in Romania. Unul din tineri are 32 de ani, sta noaptea pe internet (urmărind chestii porno sau făcând pariuri on-line) iar ziua doarme (evident). Este un parazit total, maica-sa dandu-i bani pentru supraviețuire și achitând întreținerea apartamentului in care sta odrasla. Mama s-a mutat cu soțul actual in garsoniera acestuia din urmă.
Celalalt caz este un roman care locuiește în Belgia si care de 15 ani sta pe ajutor social si isi petrece timpul identic.
Ăștia sunt luptătorii nostrii pentru supraviețuirea poporului român. Isi freacă mâinile păpușarii…
In 2017 individul a dat in judecata firma care l-a concediat si vrea despagubiri de $338,500!!
La 1:46 puteti vedea parintii individului, care arata foarte distinsi fata de progenitura lor
https://www.youtube.com/watch?v=8acKy-0yTN0
In 2017, Michael sued Best Buy for $338,500 for firing him two years earlier for not working Saturdays.
Indivizii astia nu vor mai avea muti ani de trait pe pamant!
„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ…” (Iesirea 20, 12).
Paisie Aghioritul: „Mai demult, părinţii îl băteau pe copil, iar acela primea bătaia fără gânduri de împotrivire. De multe ori, el nici nu-şi dădea seama pentru ce lua bătaie. Astăzi însă, orice le-ai spune copiilor, ei îți răspund la toate cu „De ce?” şi îți vorbesc împotrivă. Nu au deloc simplitate, ci pe toate le trec prin sită. Dar harul dumnezeiesc nu vine astfel. Atunci când copilul nu-l simte pe tatăl său ca tată şi nu primeşte certarea lui, este un copil fals. Unii copii, atunci când părinţii lor le fac o mică observaţie, îndată spun: „O să-mi tai venele”. În situaţia aceasta ce să mai facă părinţii cu ei? Cedează la toate mofturile lor şi în cele din urmă copiii se distrug.
Copilul trebuie să înţeleagă că, dacă uneori părinţii lui îi mai dau câte o palmă, nu o fac din răutate, ci din dragoste, pentru a se îndrepta, a deveni mai bun şi a se bucura mai târziu. Noi, atunci când eram mici, fie că părinţii noştri ne mângâiau, fie că ne băteau, fie că ne sărutau, pe toate le primeam cu bucurie. Ne dădeam seama că pe toate le făceau pentru binele nostru. Aveam mare încredere în ei. Uneori unul dintre noi era vinovat iar mama îl certa pe altul, pentru că nu apuca să facă Judecată”. Însă vinovatul, văzând că a fost certat altul în locul său, spunea „eu am greşit”, deoarece îl mustra conştiinţa şi astfel celălalt era îndreptăţit.
Tatăl meu adeseori îmi spunea: „Să faci ascultare de fratele tău mai mare”. Noi ştiam că tatăl nostru ne iubeşte pe toţi şi de aceea aveam multă îndrăzneală la el. Însă, față de fratele nostru mai mare, la care nu aflam dragostea tatălui nostru, făceam mai multă ascultare.”
https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/respectul-copiilor-fata-de-parinti-de-cei-mai-mari
Nici copiii nu mai simt dragostea părinților, aceștia din urmă fiind deseori foarte ocupați, chiar plecați din țară, însă degeaba, pentru că banii nu sunt mai importanți decât sufletul!