Satanismul mărturisit astăzi în felurite chipuri nu este ceva nou, ci un urmaş tîrziu al vechilor credinţe păgîne despre care citim în Vechiul Testament. Deci ce este, pe scurt, satanismul „modern”? O religie care se mărturiseşte atee, dar luptă împotriva Dumnezeului Creştinilor, cinstindu-l pe Satan ca idol al libertăţii. (Trebuie să înţelegem că ateismul nu este reaua filosofie a celor fără de Dumnezeu, ci a acelora care sînt împotriva lui Dumnezeu. Altminteri, de ce L-ar huli, dacă nu cred în El?)
Satanismul „modern” este noul nihilism, care propovăduieşte libertatea desăvîrşită a omului, libertate al cărei simbol este Satan, fireşte. Întemeietorul acestei drăcării este socotit Anton Şandor Le Vey, fost dresor de circ, autorul Bibliei satanice (în 1969). În 1996, a întemeiat „Biserica lui Satana”, la Los Angeles. Se mărturiseşte singurul urmaş al lui Belzebut pe pămînt. Din această Biserică făcea parte şi Charles Manson – cumplitul ucigaş al Sharonei Tate, soţia regizorului Roman Polanski. Unul dintre cele mai cunoscute fragmente ale Bibliei Satanice este rugăciunea care zice aşa: „Tatăl nostru care eşti în iad, mărească-se numele tău! Precum în iad, aşa şi pe pămînt! Păcatul cel de toate zilele dă-ni-l nouă azi, şi du-ne pe noi în ispită şi învaţă-ne de rău! Ave Satan!” Poruncile Bibliei Satanice sînt cam acestea:„Nu ai voie să crezi în Dumnezeu, pentru că lumea este a mea şi voi socoti credinţa ta ca un păcat.” Sau: „Fă-ţi un idol şi închină-te lui în fiecare duminică!”
Precum se vede, satanismul „modern” este un nihilism simplu, care tălmăceşte pe dos Biblia, a face lucrurile pe dos fiind chiar felul de a fi al Satanei şi al diavolilor lui. Iar mijlocul cel mai la îndemînă pentru a propovădui acest satanism simplificat, calea cea mai uşoară de a intra în legătură cu duhurile cele rele, este acela al muzicii, şi anume al aşa-numitei muzici „rock”, pe care tinerii o ascultă cîteva ore pe zi, căci rock-ul este pentru ei o filosofie de viaţă, o RELIGIE. Această cale nu este numai la îndemîna fiecăruia, dar e şi îngăduită, pentru că se ascunde sub înfăţişarea „artei”, iar de „artă” nimeni nu îndrăzneşte să se atingă, fiind un idol cinstit de toată lumea. Astfel încît aceşti preoţi ai celui rău numiţi „rock-staruri” nu numai că nu se ascund, ci săvîrşesc la vedere slujbe închinate stăpînului lor, la care adună deodată chiar şi un milion de „credincioşi”. Căci asta sînt concertele rock, adunări satanice în care tinerii se îndrăcesc prin sunete, prin texte şi prin mişcare. Fără să intru în multe amănunte, voi zice că gălăgia tobelor şi a altor instrumente ritmice duce la pierderea minţilor. La aceasta se adaugă acele mişcări nebuneşti, care duc la pierderea stăpînirii asupra trupului, acesta ajungînd să se mişte aşa-zicînd de la sine. În sfîrşit, vorbele rostite nu sînt altceva decît rugăciuni către duhurile căzute şi către înainte-stătătorul lor, diavolul cel mare. Astfel, rocker-ii nu fac nimic altceva decît să aducă pe stadioane şi în săli de concert vechea vrăjitorie a şamanilor (a tuturor vrăjitorilor), care izbesc în tobe, se învîrt pînă ameţesc şi cheamă demonii pentru a intra în legătură nemijlocită cu ei (ceea ce se şi întîmplă, întotdeauna). Şi, atît vrăjitorii „tradiţionali”, cît şi rocker-ii se ajută de ierburi sau de prafuri de nebunie, pe care noi le numim acum „droguri”.
Lăsînd la o parte muzica propriu-zisă (de care s-a ocupat părintele Dan Bădulescu în scrierile sale), vreau să aduc aici cîteva din textele şi din spusele celor mai cunoscuţi „hard-rocke-eri” de azi, pentru a ne lămuri oarecum că nu avem a face cu glume şi copilării, ci cu lucruri cît se poate de adevărate şi înfricoşătoare. Iar mai înfricoşător decît toate e că ţara noastră ortodoxă este unul din locurile cele mai căutate de cei mai aprigi rock-eri. Să răsfoim de pildă presa de acum doi ani:
„Marilyn Manson, Reamonn, Alice Cooper, Faithless [Fără credinţă], Wu-Tang Clan, Kasabian, Pink, Hooverphonic şi Morcheeba concertează în România, în cadrul B-ESTIVAL. În zilele de 29, 30 iunie şi 1 iulie va avea loc în România primul festival după exigenţe internaţionale: pe parcursul a trei zile, nu mai puţin de 20 de nume, artişti de renume mondial alături de trupe autohtone, vor zgudui scena de la «B-ESTIVAL», un eveniment organizat de Emagic Entertainment cu sprijinul Romexpo! […] Unul dintre headlinerii B’ESTIVAL-ului va fi nimeni altul decît Marilyn Manson, vedeta rock autoproclamată «Anticrist-ul Superstar»! Indiscutabil, una dintre cele mai celebre şi mai controversate apariţii din lumea showbiz-ului, Marilyn Manson a reuşit să-şi atragă milioane de fani din rîndul publicului tînăr. […] Pe numele lui adevărat Brian Hugh Warner, Marilyn Manson a avut drept surse de inspiraţie pentru alegerea pseudonimului pe actriţa Marilyn Monroe şi pe criminalul în serie Charles Manson, consideraţi în America drept cea mai iubită şi, respectiv, cea mai detestată persoană.”
În interviuri, Marilyn Manson mărturiseşte cu mîndrie (după cum citim pe NET): „Din fericire, lumea îşi va aminti de mine ca de acela care a pus sfîrşit creştinismului.” Manson este „reverend” al Bisericii Satanice. El se mutilează pe scenă, rupe Biblia şi scuipă hule împotriva Domnului Hristos. Pe tricourile lui scrie: „Ucideţi-vă părinţii!” Manson zice că discul său „Antichrist Superstar” („Antihrist super-vedetă”) i-a fost insuflat de o putere suprafirească, ceea ce e cît se poate de adevărat. Manson nădăjduieşte aceasta: „Cred că de cîte ori oamenii ascultă acest album («Antichrist Superstar») poate că Dumnezeu va fi nimicit în minţile lor.” „Cînd eram copil – îşi aminteşte Manson – mama îmi spunea: Dacă blestemi la vremea nopţii, diavolul va veni la tine în somn. Şi eu mă emoţionam, căci chiar voiam ca aceasta să se întîmple… O voiam. Voiam aceasta mai mult decît orice.” Manson zice: „Nu ştiu dacă cineva a înţeles cu adevărat ce încercăm noi să facem… Odată ce i-am prins pe oameni, putem să le dăm MESAJUL nostru.” Iar următorii lui din România mărturisesc aşa:
…prefer melodiile cu subiect legat de religie, mai exact anti… Idolu’ meu e marilyn manson… Sunt genul care crede doar ce vede. Astfel, refuz existenţa lui dumnezeu şi sunt împotriva lui.”
Nici nu mai are rost să citim ce zice Marilyn Manson în cîntecele sale, aşa că o să trecem la Alice Cooper. „Alice Cooper (născut Vincent Damon Furnier, la 4 februarie 1948), este un cîntăreţ de muzică rock, compozitor, textier şi muzician a cărui carieră muzicală se întinde pe o durată de patru decenii. Prezentînd spectacole de scenă complexe, în care ghilotinele, scaunele electrice, sîngele simulat şi şerpii boa constrictori sunt elemente frecvente, Cooper a împrumutat numeroase elemente de heavy metal, garage rock, horror movies şi vodevil pentru a crea o variantă teatrală a muzicii hardrock care a devenit cunoscută sub numele de shock rock… Cariera de cîntăreţ solo a lui Alice Cooper a început în 1976 cu albumul conceptual «Welcome to My Nightmare» («Bine aţi venit în coşmarul meu»)” (articol de enciclopedie). Alice Cooper a mărturisit: „Cu ani în urmă m-am dus la o şedinţă de spiritism, unde Norman Backley a rugat spiritul să vorbească. Acesta mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpînire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru pe care mi l-a cerut era să-l las să-mi stăpînească trupul.” Şi l-a lăsat, fiind cu desăvîrşire dăruit lui Satan, căruia i-a dedicat albumul „House of Fire” („Casa focului”). Credinţa în sine însuşi a trecut în cîntecele sale. În „Vreau doar să fiu dumnezeu”, el zice aşa: „Eu stăpînesc, am un suflet impermeabil la gloanţe şi sînt plin de mîndrie. Eu m-am născocit pe mine fără ajutorul nimănui. Sînt prototipul suprem. Stau pe propriul meu tron. Eu şi cu mine sîntem de acord că nu avem nevoie de nimeni. Nu am învăţat niciodată să mă plec nici unei stăpîniri cunoscute. Chiar vreau să-mi ridic o statuie înaltă, asta e tot. Încerc doar să fiu Dumnezeu, doar să fiu Dumnezeu… M-am născut pentru rock şi m-am născut să stăpînesc.”
Tot acum doi ani a venit la noi şi Robert Plant de la Led Zeppelin. Formaţia aceasta a adus în piesele muzicale versuri satanice inserate subliminal, nescrise pe coperta discului – o cale ascunsă de a vîrî în conştiinţa ascultătorului anumite mesaje fără ca el să-şi poată da seama, care îl pot face mai tîrziu să treacă şi la fapte. Cîntecul „Stairway to Heaven” („Scară la cer”) al grupului „Led Zeppelin” („Zeppelinul de plumb”) este cel mai cunoscut cîntec din istoria rock-ului. Unul dintre stihuri zice aşa: „Ştiţi că uneori cuvintele au două înţelesuri.” Trebuie să se ştie că acest cîntec este îmbibat în amăgire satanică! Cînd e rulat înainte, zice: „Da, sînt două căi pe care poţi merge, dar pe calea cea lungă este vreme să schimbi drumul.” Atunci cînd e ascultat pe dos, se aude limpede: „Este dulcele meu Satan… O, voi cînta pentru că trăiesc cu Satan.” Cîntecul lui „Zeppelin”, „Houses of the Holy” („Casele sfîntului”) zice: „Lasă muzica să fie stăpînul tău! Ia seama la chemarea stăpînului! O Satan!” Ceea ce se ştie mai puţin e că formaţia „Led Zeppelin” este următoare lui Aliester Crowley, un vestit ocultist şi satanist mărturisit. Aleister Crowley a fost întemeietorul revistei „Lucifer”. În templul lui satanic din Londra se cîntă „Imnul către Pan”, se rostesc rugăciunile pentru liturghia compusă de el, pe mormîntul său discipolii rostesc formule sataniste şi cîntă „Imnul către Satana” al lui Carducci, iar formaţii celebre de muzică rock l-au avut idol pe Carducci. Membrii formaţiei „Led Zeppelin” au cumpărat vila din Londra a lui Crowley, unde au locuit o vreme.
Să zicem cîteva cuvinte şi despre formaţia „The Rolling Stones” care, tot aşa, a cîntat în România în 2007, spre fericirea bătrînilor „tineri” care au aşteptat-o vreo treizeci de ani. Cîntecul „Sympathy for the Devil” („Simpatie pentru diavol”) al celor de la „The Rolling Stones” este imnul oficial al Bisericii lui Satan. În el, Lucifer cere dragostea celor care îl întîlnesc. Şeful grupului, Mick Jagger, zice că Anton Lavey, întemeietorul Bisericii lui Satan şi autorul Bibliei satanice, i-a ajutat inspirîndu-le muzica! Albumul numit „Their Satanic Majesties Request” (Majestăţile lor satanice cer”) spune tot!
Alte formaţii cunoscute şi muzica lor:
Cei mai mulţi nu ştiu că unul dintre cele mai cunoscute cîntece ale anilor 70’, „Hotel California”, al trupei „Eagles” („Vulturii”), trimite la Biserica Satanică, ce se află într-un fost hotel din strada California! În interiorul coperţii albumului este poza lui Anton Lavey. Că „The Eagles” sînt legaţi de Biserica Satanică o arată şi cîntecul lor „Have A Good Day in Hell!” („Să aveţi o zi bună în iad!”).
Membrii grupului „Kiss” („Sărut”) se arată pe scenă în chip de demoni, cu sînge curgînd, scuipînd foc şi răcnind. În cîntecul lor „The God of Thunder” („Dumnezeul trăsnetului”), cei de la „Kiss” le poruncesc tinerilor să îngenuncheze înaintea lui Satan: „Am fost crescut de către un demon, pregătit să stăpînesc lumea. Sînt domnul tărîmurilor pustii, omul modern făcut din oţel. Adun întunericul pentru plăcerea mea. Vă poruncesc să îngenuncheaţi înaintea dumnezeului trăsnetului, dumnezeul rock’n roll-ului! Îţi voi fura sufletul tău cel feciorelnic.” Ca un ecou, să citim ce zice o tînără de la noi:
„…obsedată, cînd văd sînge, să mă spăl cu el. Şi recunosc: am făcut asta o dată; şi, la fel ca ea [?], am considerat că arăt mai bine…”
Să mai dăm cîteva pilde, fără o rînduială anume:
Rock-starul homosexual David Bowie a spus de mult: „Rock-ul este dintotdeauna muzica diavolului… Cred că rock and roll-ul este primejdios… Simt că vestim ceva încă mai întunecat decît noi înşine.”
În cîntecul „The Conjuring” („Chemarea”), de Megadeth, se arată adevăratul scop al rock-ului: „Eu sînt avocatul diavolului, un comis voiajor dacă vreţi…Veniţi cu mine în adîncurile mele infernale… Ţi-am luat sufletul!” Iar la sfîrşit se zice: „Supuneţi-vă!”
Rocker-ul Frank Zappa zice aşa:
„Eu sînt avocatul diavolului! Avem proprii noştri închinători. Fetele îşi vor da trupurile muzicienilor aşa cum voi aţi da o jertfă lui Dumnezeu.”
Super-grupul „Metallica” zice, în cîntecul „Sări în foc!”: „Urmează-mă acum, copilul meu… Fă întocmai ce-ţi spun… Sări de voia ta, ori vei fi luat cu sila… Oricum te iau… Aşa că apleacă-te şi apucă-mă de mînă… Vino acasă, acolo de unde eşti, vino şi sări în foc!” Tot „Metallica”, în „Prinţul”: „Înger de dedesubt, vreau să-mi vînd sufletul… Diavole, ia-mi sufletul! Nu-mi pasă de rai, aşa că nu te aştepta să plîng. Şi voi arde în iad din ziua în care voi muri.”
Bon Jovi cîntă, în „Homebound Train” („Trenul spre casă”): „Cînd eram doar un băiat, diavolul m-a luat de mînă, m-a luat de acasă şi m-a făcut bărbat. Mă duc în jos, în jos, în jos, în jos, în trenul spre casă.” Tot el mărturiseşte:„Aş omorî-o pe mama pentru rock and roll. Mi-aş vinde sufletul.” Aşa a făcut Tommy Sullivan, din New Jersey! Într-o noapte de sîmbătă, Tommy (14 ani), i-a tăiat gîtul mamei sale şi i-a scos ochii. Apoi, Tommy şi-a crestat încheieturile de la mîini şi şi-a tăiat gîtul de la o ureche la alta, încît aproape şi-a retezat capul. Tatăl lui Tommy a spus după aceea că fiul său cîntase vreme de o săptămînă un cîntec rock despre sînge şi uciderea mamei.
Unul dintre cele mai iubite grupuri rock este „Slayer” („Ucigaşul”). „Slayer” cîntă aşa: „Războinici ai porţilor iadului…, noi credem în domnul Satan.” Despre asta e vorba în toate cîntecele lor. În „Iadul aşteaptă”, ei zic: „Iisus ştie că sufletul vostru nu poate fi mîntuit. Răstigniţi-L pe aşa-zisul vostru Domn! Sufletele voastre sînt blestemate, Dumnezeul vostru a căzut în robia mea pentru veşnicie! Iadul aşteaptă!” Începutul cîntecului „Iadul aşteaptă” nu este decît o gălăgie; cînd e ascultat de-andărăt, se aude adevăratul mesaj: „Alătură-te nouă, alătură-te nouă, alătură-te nouă!” Un „fan” („fanatic”) al trupei „Slayer” zice: „Îl urăsc pe Dumnezeul vostru, Iisus Hristos. Satan este stăpînul meu. Am jertfit animale pentru el. Dumnezeul meu este «Slayer». În cuvintele muzicii lor cred!”
Grupul „Acheron” (rîul morţilor, în mitologia păgînilor Elini) are un album numit „Ritualurile Messei Negre”. Pe disc, Peter Gilmore, din Biserica Satanică, chiar citeşte rugăciunile „messei” negre, în vreme ce membrii grupului, mîrîind drăceşte, cîntă aşa: „Slavă prea-puternicului Satan! Ne rugăm la tine, te binecuvîntăm, te slăvim! Tu eşti stăpînul, tu singur, o preaputernice Satan!”
Grupul „Manowar” cîntă, în „Podul spre moarte”: „Întunecatule stăpîn, te chem cerînd dreptul sacru de a arde în iad… Ia-mi sufletul meu cel desfrînat! Bea-mi sîngele aşa cum şi eu îl beau pe al tău! Lucifer este regele, rugaţi-vă lui Satan!”
Grupul „Morbid Angel” („Îngerul bolnăvicios”) zice aşa, în „Răzbunarea din mine”: „…sabia lui Satan, care sînt eu… Ard de ură să curăţ lumea Nazarineanului.” Şi, ca să ajungă la capăt, cîntă „Blasphemy” („Hula”): „Cîntaţi hula, batjocura lui Mesia! Îl blestemăm pe Sfîntul Duh… Huliţi-L pe Sfîntul Duh! Hulă asupra Sfîntului Duh!” Trey Azagthoh de la „Morbid Angel” zice că este un adevărat vampir şi pe scenă chiar se muşcă pe sine însuşi şi îşi bea sîngele.
Rocker-iţa Kat (Pisica) zice, în parodia „Satan Says” („Satan spune”): „Hei, fete şi băieţi! Veţi face tot ce spune Satan, da? Satan spune: Urmaţi-mă! Satan spune: Mergeţi în iad!”
Grupul „Bow Wow Wow”, în cîntecul lor „Prince of Darkness” („Prinţul întunericului”), îndeamnă: „Deschideţi uşa şi lăsaţi-l pe Satan să intre, Prinţul întunericului!”
Grupul „Sad Iron”(„Fier trist”) îşi cîntă rugăciunea către diavol: „Noi toţi ne rugăm diavolului, el e atît de frumos. Noi toţi ne rugăm diavolului pînă în ziua cînd vom muri!”
Grupul „W.A.S.P.” („We Are Sex Perverts”, „Noi sîntem perverşi sexual”) cîntă, în „Sleeping in the Fire” („Dormind în foc”): „Gustaţi dragostea, magia lui Lucifer…” În timpul spectacolelor lor, membrii trupei beau sînge dintr-un craniu, taie carne crudă cu toporul şi aruncă bucăţile fanilor îndrăciţi, care le devorează. O revistă americană scria: „Ascultînd cîntecul «I wanna be somebody», îţi umpli trupul de draci şi te simţi predispus la sinucidere…”
În timpul concertelor, grupului „Black Sabbath” („Sabatul negru”) i se cerea de către tineri să-l întîlnească pe Satan. Unul dintre albumele lor este intitulat „Ne vindem sufletul pentru Rock’n Roll!” Cîntecul „N.I.B.” („Nativity In Black”, „Naştere în negru”) este un cîntec de dragoste din partea lui Lucifer, în care acesta zice aşa: „Unii spun că dragostea mea nu e adevărată. Te rog crede-mă, dragostea mea, şi îţi voi da acele lucruri despre care crezi că nu pot fi… Uită-te în ochii mei, vei vedea cine sînt, numele meu este Lucifer, te rog ia-mă de mînă.”
Unul dintre cele mai cunoscute grupuri rock este „AC/DC” („Anti-Christ, Death to Christ”=„Antihrist, moarte lui Hristos”). În cîntecul „Hells Bells” („Clopotele iadului”), ei cîntă: „Te voi lua în iad, te voi lua, Satan te va lua.” Cîntecul lor „Highway to Hell” („Autostrada iadului”) zice aşa: „Hei, Satan, mi-am plătit vama, sînt în drum spre ţara promisă, sînt pe autostrada iadului.” Satanistul Richard Ramirez, cunoscut drept „Night Stalker” („Călăuza nopţii”), care a îngrozit California, mărturisea că piesa „Night Prowler” („Tîlharul nopţii”) a grupului „AC/DC’s” l-a făcut să ucidă cel puţin 14 persoane, ca jertfă adusă lui Satan!
Grupul „Suicidal Tendencies” („Aplecări spre sinucidere”), ale cărui cîntece laudă uciderea de sine şi a fost pus în legătură cu sinuciderea tinerilor, zice aşa, în cîntecul „Possessed” („Posedat”): „Sînt prizonierul unui demon. El stă lîngă mine oriunde m-aş duce. Nu pot scăpa de ţinerea lui. Aceasta trebuie să fie pedeapsa mea pentru că mi-am vîndut sufletul!”
Grupul „Unleashed” („Dezlănţuit”), zice aşa, în piesa „Crush the Skull!” („Zdrobeşte ţeasta!”): „M-am uitat în ochii lui sticloşi şi l-am apucat de barbă. Am ridicat securea şi i-am despicat ţeasta mîncată de viermi. Zdrobeşte ţeasta, moarte lui Christ!” Stihurile sînt luate din Biblia Satanică.
Cîntecul „The Oath” („Jurămîntul”), al grupului „Mercyful Fate”, este chiar jurămîntul pe care îl face un satanist în timpul liturghiei negre, şi zice aşa: „Mă lepăd de Iisus Hristos, înşelătorul; şi mă lepăd de credinţa creştină. În această lume, jur să îmi dau toată silinţa slujind stăpînului legiuit, să-l cinstesc pe stăpînul nostru Satan, şi pe nimeni altul!”
Grupul „Venom” arată adevăratul scop al muzicii rock: „Nu sîntem aici ca să vă distrăm… Eu slujesc căile lui Satan. Răspundeţi chemărilor lui!” În piesa „Possessed”, ei cîntă aşa: „Sînt posedat de tot ce e rău. Cer moartea dumnezeului vostru… şi stau la stînga domnului Satan!” Despre aceasta, iată ce scrie şi un tînăr de la noi:
„…eu am mai multe obsesii încă de cînd eram copil, aveam unele kestii care pur si simplu nu imi ieşeau din cap… De exemplu, eram obsedat de «evil» încă dinainte să ascult rock; pe la 10 ani, jucam şah cu diavolu’: eu mutam pt el, şi – culmea! – luam bătaie; uimit other: the wolf [lupul] – mă regăsesc în acest animal, kiar dacă mulţi nu îl cunosc. Lucifer – mă regăsesc în situaţia lui, şi pur şi simplu am realizat kă îi aparţin şi în cele din urmă voi şade în stînga lui pentru eternitate.”
În 1992, la premierea MTV, membrii grupului „Red Hot Chili Peppers” au mulţumit pentru premiu şi au zis: „Înainte de orice, vrem să-i mulţumim lui Satan…”
Cîntecul „The Number of the Beast” („Numărul Fiarei”), al formaţiei „Iron Maiden” („Fecioara de fier”) zice aşa: „numărul 666, 666 pentru mine şi pentru tine!”
Grupul „Deicide” („Uciderea lui Dumnezeu”) îşi cîntă credinţa în piesa „In Hell I Burn” („Ard în iad”): „Ard în iad, nu mai sînt întrebări, ard în iad pentru Satan.” Cîntecul lor „Oblivious To Evil” („Orb în faţa răului”) înfăţişează o jertfă omenească adusă lui Satan : „Alăturaţi-vă nouă… jertfa copilului nenăscut. Intraţi în împărăţia întunericului, sodomizaţi pentru ritual… Stăpîne al infernului, primeşte această ofrandă a morţii!”
Grupul „Coven”cîntă aşa,în „Burn the Cross”(„Ardeţi crucea!”): „Fiul lui Dumnezeu, pocăieşte-te de păcate şi făgăduieşte-ţi sufletul iadului! Roagă-te ca Satan să te ierte, de vreme ce Dumnezeul tău nu poate… Dumnezeul tău este mort şi acum mori şi tu. Satan stăpîneşte în sfîrşit!”
Să ne oprim aici, urmînd ca într-un număr viitor să vorbim şi de alte feţe ale satanismului vremii noastre.