RĂZBOI ÎNTRE RABINI? Unul spune că evreii au nevoie disperată de rabini gay, iar celalalt este inițiatorul “Marșului Mândriei Hetero” de la Ierusalim

Israeliți participă la Parada Mândriei Homosexuale la 30 Iulie 2015, în Ierusalim, Israel. Textul ebraic se citește: “Ieși afară din dulap, dulapul este mort.” (Lior MIZRAHI / Imagini Getty)

JEWISH TELEGRAPHIC AGENCY: Noi, evreii ortodocși, avem nevoie disperată de rabini gay

IERUSALIM (JTA) – pe 24 Mai, Agenția Telegrafică Iudaică (JTA) a raportat că eu voi hirotonisi un student rabinic ortodox gay căruia i-a fost refuzată posibilitatea de a primi smicha (autoritate rabinică n.t.) de la propria sa yeshiva „ortodoxă” (instituție iudaică în care se studiază în principal Talmudul și Tora n.t.). Pe data de 26 Mai am făcut acest lucru, hirotonisindu-l pe Rabinul Daniel ATWOOD în timpul unei ceremonii la care au participat mai bine de 200 de invitați.

Eu sunt rabin ortodox de multă vreme, și sunt conștient că decizia mea va fi întâmpinată cu șoc și exasperare de către numeroși membri ai comunității ortodoxe (evreiești n.t.).

Însă eu mai știu că a noastră comunitate are nevoie disperată de rabini ortodocși homosexuali, iar noi ignorăm această necesitate comunitară pe barba noastră (pe propriul risc n.t.).

Levitic 18:22 care afirmă “Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune.”, nu a fost șters din Tora. Însă acea poruncă biblică nu ne conferă dreptul de a ignora sau de a abuza numărul semnificativ de evrei care respectă tradiția cu atenție și care sunt LGBTQ.

Din păcate, adesea aceasta a fost realitatea. Abordarea ortodoxă contemporană față de acești indivizi, cu câteva excepții notabile, s-a dovedit lipsită de valoare sau chiar periculoasă.

Instituția iudaică de învățământ îți va spune pur și simplu că nu au asemenea studenți. Pentru ca elevii gay să supraviețuiască într-un asemenea mediu, trebuie să nu ofere vreun indiciu asupra orientării lor, ceea ce în casa fierbinte a vieții de institut devine curând o formă radicală de auto-negare.

Atunci când această tensiune nu mai poate fi suportată, rabinii lor, părinții lor, șarlatanii și vracii care “vindecă” cu leacuri băbești prescriu adesea “terapii de conversie” care nu doar că nu “tratează”, ci chiar dăunează atât trupului cât și sufletului. Terapiile de transformare utilizează în mod tipic inducții repetate de rușine și de durere, și cel mai adesea conduc mai degrabă la o cădere psihică decât la un exorcism modern de succes. Nimeni nu se vindecă; o mulțime sunt vătămați.

Aceste intervenții hrănesc o negare chiar mai puternică și mai toxică: “Poate chiar avem persoane homosexuale în școala, comunitatea sau familia noastră – dar ele pot fi vindecate.”

O altă populară soluție a reprezentat-o promovarea celibatului. Însă “n-o face pur și simplu” nu este atât de ușor pe cât sună. În iudaism nu avem nici un sistem de sprijin pentru un asemenea curs. Iudaismul este atât de orientat către familia nucleară încât să fii singur este considerat un păcat, o risipă, sau în cel mai bun caz un ghinion. Singurul nostru studiu controlat de celibat impus, biserica romano-catolică, a văzut ce se poate întâmpla atunci când negi nevoia umană fundamentală de intimitate.

Cea mai gravă “soluție”, chiar dacă e cea mai tradițională, este să căsătorești băieții astfel încât ei să “învețe” să fie heterosexuali. Pe vremea când eram un rabin ortodox modern în apropiere de Beverly Hills, femei tinere și pioase recent căsătorite veneau adesea la mine pentru sfaturi juridice iudaice. Un număr dintre acestea aveau să aducă în discuție dificultăți sexuale, uneori alături de știrea că soții lor aveau înclinații homosexuale și că frecventau baruri de gay. Unele neveste chiar “au prins câte ceva” de la bărbații lor. Era o adevărată varză. A învăța să fii heterosexual este o propunere ridicolă aducătoare de multă daună tuturor.

Aceste abordări prost orientate au determinat mulți evrei LGBTQ să abandoneze viața ortodoxă cu totul. Dacă homosexualii iudei părăsesc calea religioasă, atunci ei dispar din comunitatea noastră – iar conflictul teologic dispare de asemenea odată cu ei. Așa cum acești renegați mănâncă crustacee, am putea zice noi, la fel bărbații se culcă cu alți bărbați. Aceasta nu este o soluție reală, însă a reprezentat modus operandi-ul de când mă știu.

Însă numeroși alți evrei LGBTQ doresc să rămână, și rămân religioși. Ce ne facem când iudei LGBTQ sunt pioși, minuțioși sau chiar învățați sau în curs de studiu?

În cariera mea rabinică, credeam că am tratat gay-ii evrei din congregația mea cu nimic diferit față de cei hetero. Acum nu mai sunt la fel de sigur. Am ales (atunci n.t.) să ignor faptul că homosexualii evrei halahici există. Forma mea de negare spera că poate aceștia pur și simplu vor dispărea – eventual în altă parohie, sau oriunde în altă parte.

Datorită angajamentului meu față de iudaismul ortodox, nu mai pot continua să fac acest lucru sau să justific această abordare, fie dintr-o perspectivă halahică sau una meta-halahică. Aceia care sunt devotați demnității atât a evreilor luați individual cât și comunităților noastre, vor constata că nici ei nu pot face acest lucru cu conștiința curată.

Motivul talmudic este că gaylor iudei li se solicită să atingă un standard de comportament practic imposibil. Dacă încalcă baremul, fie sunt condamnați, fie sunt azvârliți din comunitatea ortodoxă. Cei care impun acest contract – rabinii, părinții, educatorii și alți studenți adulți – știu în adâncul lor că această înțelegere nu va funcționa niciodată. Clauzele, precum rămânerea în dulap sau celibatul pe durata întregii vieți, sunt respingeri fanteziste ale realității.

Pur și simplu, acest contract nu este nici bun, nici funcționabil. Persoanei constrânse de el îi lipsește orice reală acceptare exhaustivă, de a împlini sau de a nu încălca prevederile, întrucât aceasta ar fi împotriva propriei identități a lui sau a ei.

Aceasta conduce la un punct meta-halahic, care deosebește iudaismul de creștinism. Paul a văzut Legea drept creatoare de păcat, deoarece Legea este imposibil a fi împlinită. Răscumpărarea, deci, trebuie găsită în afara Legii, în Hristos. Iudaismul ortodox și clasic, în contrast, afirmă că Legea poate și deci trebuie să fie împlinită. Salvarea se regăsește în Lege. Având însă un grup de oameni – evrei homosexuali – care nu pot respecta poruncile cu trimitere la homosexualitate, ortodoxia se îndreaptă către o realitate de neconceput (care nu poate fi susținută).

Nevoia pentru o nouă categorie

Există o cale de a ieși din impas?

Legea Leviticului se află în plină implementare, iar noi, evreii ortodocși, trebuie să viețuim conform cuvintelor înțelepților și a tuturor autorităților timpurii.

Însă adeziunea la halaha trebuie citită cu ochi halahici, raportându-ne la realitate așa cum este, nu așa cum ne dorim noi să fie. Iar realitatea este că există evrei LGBTQ și mulți dintre ei vor să fie și sunt respectuoși față de legea religioasă. Nici o negare sau amăgire nu va schimba acest lucru. Presupusele “remedii” medicale sunt șarlatanii, iar studiile sociale paralele conduc la rezultate înfiorătoare.

Având în vedere această realitate, unii ochi halahici au descifrat această situație drept una de tip “ohnes” – constrângere, o forță care obligă pe cineva să facă un lucru chiar dacă acea persoană nu dorește să o facă. Atunci când respectiva forță este complet externă, halaha scutește persoana de pedeapsă – Ahnus rachmana patrei (dacă cineva acționează sub constrângere, Cel Milostiv îl iartă). Cazul clasic este al femeii violate care “deşi (fata logodită) va fi strigat, n-a avut cine s-o scape.” (Deuteronomul 22:27). În mod evident, nici urmă de purtare greșită nu i se atribuie ei; ea este complet nevinovată. Maimonide arată clar că cea violată este considerată nevinovată chiar și atunci când respinge salvatorii, ea aflându-se sub atac, căci “yeitzer” (“impulsul malefic” – adică dorința sexuală) a copleșit-o (Legile Sanhedrinului 20:3).

Maimonide reglementează că, chiar și în cazurile în care o persoană comite un păcat capital sub constrângere, aceasta “nu va suferi lovituri de bici, și cu atât mai puțin pedeapsa cu moartea, întrucât nu a fost voința sa liberă” (Principiile Credinței 5:4).

Asemenea “privare de libertate” include nu doar amenințarea cu moartea, ci și suferința fizică (Ketubot 23b). Când respectivele suferințe sunt neîndurătoare, sunt chiar mai rele decât însăși moartea. [O argumentație extinsă sub forma unui răspuns halahic va apărea curând.]

Ananghia evreilor LGBTQ are multiple similitudini. Dorința nevoii sexuale este copleșitoare. În cazul iudeilor heterosexuali, noi sublimăm temporar acea dorință – și acceptăm că ea este exprimată cel mai bine în limitele unui mariaj heterosexual. În acest mod întreaga putere a halaha continuă să se manifeste.

Homosexualitatea, privită cu ochi halahici, este fundamental diferită. Nu are scăpare, substitut sau “tratament” decât printr-o relație cu același sex. Câțiva evrei LGBTQ ar putea aspira sau realiza un real celibat pe perioada întregii vieți, însă starea constantă de ohnes a homosexualului are evident nevoie de o altă categorie descriptivă: este completă atât în durată cât și în intensitate.

Când constrângerea este completă și permanentă, aceasta capătă o formă cu totul diferită.

Acest concept halahic, propus de unele autorități timpurii, este cunoscut ca Nishtano HaTeva – Schimbarea Naturii. Cel mai mare susținător al ei a fost Școala Tosafistă, nepoții și studenții înțeleptului medieval francez Rashi. Adeziunea la fapte observabile – și eliminarea tensiunii dintre halaha și realitate – a fost efectiv salvatoare de vieți: Maimonide a extins Nishtano HaTeva către medicina talmudică, pe care nu o mai considera eficientă și nici măcar sigură.

În Tora Mishneh, Maimonide nu prescrie vreo practică medicală talmudică care nu coincide cu judecata sa științifică. Celebrul înțelept lituanian al secolului al XX-lea, Hazon ISH, explică despre Maimonide că acesta doar a permis halahei să reflecteze asupra faptului că descoperirile științifice, la fel ca trupurile umane, au evoluat. Pe cât de ambiguă este această explicație, ea afirmă totuși că anumite lucruri din construcția umană pot într-adevăr să sufere schimbare – și că viziunea noastră morală despre halaha trebuie să țină pasul.

Viața homosexuală ar putea fi și ea un candidat pentru acea rubrică de Nishtano HaTeva. Așa cum am observat, vechile “leacuri” societale pur și simplu nu dau rezultate: sunt individual crude, iar luate la un loc un dezastru moral social.

Ar fi astfel legile Leviticului lipsite de conținut? Nu. Însă în ce măsură și în ce fel ar fi evreii LGBTQ obligați să le urmeze? Interzicerea specifică din Levitic are un statut special care trebuie să rămână? Între timp, cum ar trebui gay-ii iudei care doresc să respecte întrutotul halaha să-și crească pruncii? Cum li se aplică lor regulile modestiei, mechitza (separarea femeilor de bărbați la rugăciune), shomer negiah (restricțiile de contact fizic între genuri) și yichud (prohibiția bărbaților și femeilor necăsătorite de a fi singuri împreună)?

Un limbaj și o experiență împărtășite

Nu dețin răspunsurile la prea multe dintre aceste întrebări. Însă știu că empatia față de evreii ortodocși LGBTQ este insuficientă: Aceștia au nevoie de propriii lor rabini care sunt “licențiați” în a oferi interpretare pe text, în a se implica în dezbateri juridice și în a remite decizii judiciare. Mai simplu spus: avem nevoie să hirotonisim rabini ortodocși gay.

În același fel în care sefardimii (evrei din Spania n.t.) se bazează pe înțelepții sefardici, litvacii (evrei din Lituania n.t.) pe al lor Rosh YESHIVA, turma hasidică se îndreaptă spre mentorii ei iar femeile au început să pună întrebări de puritate a ritualului autorităților feminine, iudeii LGBTQ ar trebui să aibă posibilitatea de a se orienta către decidenți halahici care înțeleg realmente nevoile și punctul lor de vedere.

Rabinii ortodocși gay ar avea posibilitatea de a solicita mai mult de la co-enoriașii lor decât cei heterosexuali, în tot felul de arii religioase și colective, întrucât aceștia posedă o experință și un limbaj partajat – și în acest mod credibilitate. Un rabin ortodox homosexual reprezintă un model pentru tinerii care mărturisesc că sunt teribil de singuri în alegerea cursului propriilor vieți. Un rabin ortodox gay ar fi cineva pe care să se emuleze, cu care să dezbată și în care să se încreadă pe măsură ce se maturizează.

Potențialul rabinilor homosexuali reflectă situația femeilor ortodoxe cu zeci de ani în urmă. Atunci când am deschis primul program de învățare talmudică pentru femei în Los Angeles, (singurul din afara coastei estice), mulți erau sceptici că femeile aveau pătrunderea și stăruința de a stăpâni texte rabinice profunde.

Mulți studenți fuseseră ei înșiși șocați de pretențiile intelectuale puse pe umerii lor. În decadele ce au urmat de atunci însă, femei din lumea întreagă în cazuri izolate iar apoi în număr crescând s-au dedicat studiului și au atins sau ating niveluri înalte de cunoaștere. Astăzi, femeile fac ceea ce majoritatea nu și-ar fi imaginat că ele ar putea fi capabile să întreprindă: gestionează comunități cu accent pe învățare, practică religioasă și devotament social. Ele conduc, decid halaha, oferă îndrumare religioasă, și încheie ziua epuizate la fel ca oricare alt rabin care este nevoit să se trezească la 6:30 AM în următoarea zi.

Eu văd o traiectorie paralelă pentru rabinii ortodocși gay. Dreapta credință nu poate vedea în prezent evreii LGBTQ drept capabili să ducă traiul sfințit către care un rabin trebuie să se dedice. Iudeii ortodocși homosexuali nu sunt văzuți ca suficient de serioși sau destul de angajați pentru a fi învățători rabinici autentici. Și cum s-ar putea ei raporta la populația ortodoxă heterosexuală dominantă?

Însă, ca și în cazul femeilor, om cu om, situația se va schimba incremental și apoi dramatic. Cărturarii (bursierii) vor crește, comunitățile se vor dezvolta în jurul lor, iar moduri de viață sfântă se vor naște.

Nu cunosc cum va arăta drumul dinaintea noastră. Dar știu că rabinii gay școliți și cu un caracter remarcabil au multe de oferit. Avem nevoie de ei.

BREAKING ISRAEL NEWS: Marșul mândriei heterosexuale programat să aibă loc la Ierusalim

“De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este.” Leviticul, 20:13

Într-un efort de a contrabalansa marșul “mândriei” gay, un grup de israeliți evrei din Haifa și din zonele adiacente se îmbarcă în ceva similar “Marșului Mândriei Hetero” din Boston denumit “Mitzad Hamischpacha” (Marșul Familiei).

Principalul organizator al evenimentului, avocatul Naama SELA, a declarat pentru Breaking Israel News că marșul a reprezentat inițiativa atât a cetățenilor evrei religioși cât și a celor seculari, urmărind să scoată în evidență importanța valorilor familiei tradiționale. “Simțim că țara ne este luată de către un lobby gay cu o agendă foarte precisă – obliterarea familiei nucleare”, a spus SELA.

Manifestarea a fost inițiativa lui SELA, care este seculară, și a rabinului Yair HOROWITZ. Deși SELA se descrie pe ea ca fiind o evreică laică, aceasta a explicat cât de înfricoșată este ea și mulți alți israeliți seculari ca ea în legătură cu felul în care grupurile de interese speciale LGBT s-au infiltrat “în fiecare fațetă a societății israelite, în special în educație”. Organizatorul a mai povestit cum la școala fiului ei, de “Ziua Familiei”, profesorii îi învață pe copii despre cum aproape oricine își poate spune o “familie”. “Sistemul educațional israelit și-a pierdut complet mințile”, a adăugat aceasta. SELA a relatat cum în gimnaziu și în liceu, persoane din comunitatea LGBT, fără nici o pregătire pedagogică, vin și țin lecții copiilor, în acest timp injectându-i cu propaganda lor (anti-familie).

Unul dintre obiectivele lui SELA în acest marș este să “trezească majoritatea tăcută a Israelului și să ne luăm înapoi țara de la acest punct de vedere otrăvitor”, a explicat ea.

“Revărsarea dragostei și a sprijinului a fost copleșitoare”, a spus ea. “Mii de oameni din întreaga țară mi-au inundat biroul cu telefoane și mesaje apreciindu-ne munca” a mai adăugat aceasta. SELA și-a amintit de o conversație pe care a purtat-o cu un bărbat de 70 de ani care simțea că întreaga sa cultură i-a fost furată și era bucuros că cineva a luat în sfârșit atitudine împotriva acestor “bătăuși”. Chiar și un arab a sunat-o și “mi-a vorbit jumătate de oră despre faptul că nu suportă cum agenda gay își întinde tentaculele în fiecare fațetă academică”.

Cu toate acestea, nu toată lumea a fost la fel de încurajatoare. SELA și-a amintit și de mesajele pe WhatsApp primite de către persoanele din grupul ei de la comunitatea LGBT, amenințând să desfășoare “acte gay” la paradă. În plus, Facebook a închis pagina evenimentului și nu a permis trimiterea de invitații. Din acest motiv ea nu are idee cât de mulți oameni vor participa.

În 2010, Poliția din Ierusalim a respins o solicitare de la atunci viceprimarul Yitzhak PINDRUS de a organiza un “Marș al Măgarilor” (căpoșilor, încăpățânaților n.t.), drept contragreutate pentru marșul “mândriei” homosexuale. Deși PINDRUS spera să întâmpine participanții la parada gay cu măgari vii pentru a denota ceea ce el a declarat ca fiind natura “dobitocească” a paradei homo, poliția i-a refuzat cererea.

Tradus & adaptat de Cristian