„Praful Inteligent” – un nou pas spre controlul minții

Praful Neuronal – „Praful Inteligent” – a fost subiect de discuție prima dată într-un articol din 2016 din Independent: „Mici implanturi ar putea conecta oamenii și mașinile așa cum nu s-a mai făcut vreodată.” Se vorbea că ar fi o nouă tehnologie care poate conecta wireless creierul uman cu un computer, prin implantarea unui dispozitiv de mărimea unui grăunte de nisip. Oricum, invenția e mult mai veche și a fost oficial susținută în SUA de Planul Strategic Național pentru Inițiativă în Nanotehnologie din 2011.

În 2013, am dezvăluit cum cercetătorii de la Berkeley Engineering discutau despre mutarea nanotehnologiei din sfera senzorilor de mediu către aplicațiile umane, ca de exemplu interfețele creier – computer. Revista lor spunea:

O rețea de mici senzori implantabili ar putea funcționa ca un scanner RMN în jurul creierului, înregistrând date despre neuronii din apropiere și transmițând informațiile în afară. Particulele de praf inteligent ar conține câte un senzor CMOS (structură metal-oxid) extrem de mic, capabil să măsoare activitatea neuronală din apropiere. Cercetătorii au imaginat un material piezoelectric care să stea la baza senzorului CMOS, capabil să transforme ultrasunetele în semnale electrice. Procesul ar funcționa și invers, permițând prafului să emită date prin intermediul undelor sonore de înaltă frecvență. Particulele de praf neuronal ar fi împachetate în polimeri. (sursa)

Savanții cred acum că au trecut de pragul către transformarea conceptului de praf inteligent în ceva real și care ar deschide oportunități mult mai mari decât cele imaginate inițial. La recenta conferință IEEE, cercetători de la Brown University, Qualcomm și Universitatea din California – San Diego au anunțat că au realizat pentru prima dată un transfer de informații de la un implat neuronal către un computer, acesta din urmă fiind capabil să interpreteze datele recepționate.

Permite comunicarea bidirecțională între implant și un dispozitiv extern, la o rata de emisie de 10 Mb/s și o rată de recepție de 1 Mb/s.

Credem că suntem primul grup care realizează transfer de energie și de date la nivelul de megabiți/secundă printr-un implant neuronal, spune Wing Ching (Vincent) Leung, director tehnic al Qualcomm Institute Circuits Lab al Unversității din California – San Diego.

Nurmikko numește implanturile de 0,25 mm² «neurogrăunțele». Fiecare dintre ele constă într-un microcip capabil de a acumula energie radio; cip-ul alimentează un electrod care simte variațiile de tensiune ale neuronilor individuali precum și comunicațiile wireless. O antenă aflată în afara craniului furnizează energia radio, o transmite către implant și primește date de la acesta. Sursa: IEEE Spectrum

Cercetătorii cred că introducerea de mii de asemenea „neurogrăunțe” va permite colectarea și transferul de date mult mai complexe, în comparație cu un singur implant.

După cum am mai subliniat în articolele anterioare pe același subiect, acest ip de comunicare este o sabie cu două tăișuri – unii oameni s-ar putea simți mulțumiți, de exemplu, pentru că pot transmite informațiile din creierul lor unui doctor pentru evaluare dar același senzor poate transmite date și înapoi, așa cum MIT recunoaște în articolul lor din 2013 „Cum ar putea praful inteligent să vă spioneze creierul”.

Din acest motiv Seo and Co au ales ultrasunetele pentru a transmite date. Ei au calculat că puterea necesară pentru a folosi unde electromagnetice la scară mare ar genera un nivel de căldură nociv din cauza nivelului de energie absorbit de organism și de ratele problematice ale raportului semnal/zgomot la acest nivel.

Prin contrast, ultrasunetele sunt mult mai eficiente și ar trebui să permită transmiterea unei puteri de 10 milioane de ori mai mare decât undele electromagnetice, la aceeași scară (sublinierea autorului).

Acesta este un domeniu de ceretare care continuă să intereseze și pe DARPA ca fiind una dintre viitoarele metode de control al minții. O rețea din particule de praf neuronal care poate comunica extern reprezintă baza pentru citirea minților soldaților și creării unor arme controlabile cu gândul.

DARPA (Agenția pentru Proiecte Avansate de Cercetare în domeniul Apărării) a anunțat în luna mai că șase echipe vor primi finanțare în baza programului Neurotehnologia Nonchirurgicală de Nouă Generație (N3). Participanții au sarcina de a dezvolta o tehnologie care să înlesnească deschiderea unui canal bidirecțional de comunicare rapidă și continuă între creierul uman și mașini, fără intervenții chirurgicale.

„Imaginați-vă că cineva conduce o dronă sau pe cineva care analizază o mulțime de date”, spune Jacob Robinson, profesor asistent la Rice University și conducător al uneia dintre echipe. „Există această întârziere, din cauza faptului că dacă vreau să comunic cu o mașină, trebuie să trimit un semnal dinspre creier pentru a mișca degetele sau gura pentru a rosti o comandă vocală, iar asta limitează viteza cu care se interacționează cu un sistem, fie că e cibernetic sau fizic. Ideea este, așadar, să îmbunătățim viteza de interacțiune.”

Agenția este interesată de sisteme care, în următorii patru ani, vor putea citi și scrie către 16 locații independente într-o zonă a creierului nu mai mare decât o alună, într-un interval nu mai mare de 50 milisecunde, spune Robinson, care realizează foarte bine cât de mare este provocarea.

„Când încerci să capturezi activitatea creierului prin craniu, este foarte greu să-ți dai seama de unde vin semnalele și când și unde au fost ele generate,” declară Robinson revistei Live Science. „Așa că marea provocare este asta: putem noi să împingem limitele absolute ale scannerelor atât de departe în spațiu și timp?” – Live Science.

Savanții continuă să avanseze pe noi teritorii care necesită cea mai strictă examinare a implicațiilor etice. Cu toate acestea, aceste discuții sunt foarte departe în comparație cu nivelul la care aceste experimente se întâmplă deja.

Nicholas West, Activist Post, preluat de T.I. Chronicles