Apar noi informații în cazul Sorinei, fetița smulsă cu forța din casa în care a crescut de către autorități. Ziaristul gorjean Narcis Daju, unul dintre cei care a documentat cazul, afirmă că a primit informații conform cărora familia din SUA care o vrea pe fetiță amenință DGASPC Mehedinți cu represalii.
„Primesc informații conform cărora ăia care se pretind părinți și care au smuls-o azi pe Sorina din familia care a crescut-o au amenințat conducerea DGASPC Mehedinți că, daca nu se finalizează adopția, se autodenunță penal că le-au cerut si că le-au dat 5000 de euro mită.
Reamintesc că, in timpul vizitelor făcute acasă la Sorina, asa-zisii părinti au spus răspicat ca nu pleacă în SUA fără fetita, întrucât i-a costat 30.000 de dolari”, a scris jurnalistul.
Citiți și:
Rușine! Un copil nu se vinde, nu se cumpără! Fetița trebuie sa rămână alături de fam care a crescut-o și de sora ei! In cazul acesta există legi? Și anticorupție? Perfect! De-aici, totul e simplu, dacă suntem oameni. Copiii nu sunt animale și nici obiecte. Dacă există cu adevărat drepturile omului și protecția copilului, acum ar trebui să se vadă.
Care familie? Femeia aia care face pe miloaga in videoclip a refuzat timp de 8 ani sa o adopte si acum vazand ca i se ia salariul plange.. Sunteti oi, credeti tot ce vedeti la tembelizorul vostru sau pe toate cretinitatile de site-uri.
Ce traumă pe bietul copil! Dacă o duce in America… pe pamantul nelegiuirii…
Familia de la care a luat-o era familia adoptiva? Adica au dat-o la parintii adevarati?
Dacă au trimis-o in sua pentru trafic de organe?
Păi cică tatăl adoptivă munceste ca inginer la Rochie care se ocupa cu vaccinurile si cu transplanturile de organe
Maaama, ce ne apara mascatii ma si ce protectie prezenta avem mai ales pentru combaterea ipostazelor in care copiii ar putea ramane cu traume. Ce pregatiti sunteti peste noapte, sa sfasaiati orice neajutorat ca sa va cumparati o punga de chipsuri mai mult decat restul. Macar de-ati fi corupti pt ca ati avea ceva de castigat din asta. Jalnicilor.
Un copil de vînzare
Valeriu NICOLAE
E vară și sînt iarăși rătăcit prin locuri pline de copii și sărăcie. Mi-a fost oferit un copil de vînzare. Poate să cerșească în mai multe limbi și, într-un an-doi, pot să-mi iau un Mercedes, îmi promite maică-sa, cu o privire șmecheră.
Puștiul are o minte iute și niște ochi tare triști. Nu vreau să știu ce a văzut.
Stau de vorbă cu copilul din fața mea. Îmi povestește despre cerșitul în Italia și Germania. Despre cum stăteau în aceeași cameră nouă oameni. Despre bătăi și despre cum se strîngeau banii. Despre botezul la care a venit unul dintre cei mai cunoscuți maneliști.
Ar trebui probabil să chem Protecția Copilului. Cel mai probabil e degeaba, că nimeni nu vine prin coclaurile pe unde sînt. Și dacă ar veni, cel mai probabil viața puștiului ar fi și mai nenorocită. Cazurile de abuzuri sexuale și violență în instituțiile statului fac din alternativa asta un coșmar.
În ghetouri sînt îngrozitor de mulți copii care au copii. Îmi amintesc de capra care mînca foarte calm cartonul dintr-o carcasă de mașină și de copiii desculți care se jucau în jurul ei. Undeva, nu departe, se ardea gunoi, se respira greu și locul era plin de reziduuri cu plumb. Părinții lor erau refugiați din Kosovo. Cîteva mii de oameni, marea lor majoritate copii, trăiau îngrămădiți între o groapă de gunoi și un cimitir de mașini.
În Tirana, alte cîteva sute de oameni, în marea lor majoritate copii, trăiau pe o groapă de gunoi. Un puști cam de 6-7 ani, încălțat cu doi pantofi diferiți puși invers în picioare, pentru că erau prea mari, se odihnea, după cîteva ore bune de sortat gunoiul, mîncînd un castravete.
Am prea multe amintiri de felul ăsta și nu mă ajută deloc acum, cînd încerc să găsesc o soluție pentru copilul din fața mea.
Am o viață schizofrenică și extremele din ghetouri și din hotelurile luxoase unde vorbim despre sărăcie mă cam macină. Am prezentat, nu demult, un raport pentru Națiunile Unite despre sărăcia abjectă din Europa. Raportul a fost considerat prea dur pentru a putea fi publicat sau văzut de cei care conduceau instituția. A fost dezbătut într-o întîlnire a experților, experți care în marea lor majoritate citeau sau priveau documentare despre sărăcie, dar nu au fost niciodată în locurile „periculoase“.
În Liban, mai toți „experții“ stăteau îngrămădiți într-un restaurant de fițe din Beirut, neîndrăznind să se ducă în taberele de refugiați sirieni din Bekaa de teamă să nu fie răpiți. În Sudan, un expert care nu ieșea niciodată din zona sigură costa de 800 de ori mai mult decît sudanezul care îi făcea treaba.
Mă uit la copilul din fața mea și la vaca moartă, umflată, din mijlocul drumului, și pricep cu stupoare ceea ce cred că știam de mult, că ar trebui să îmi dau demisia, căci nu mai cred în bla-bla-urile mele și ale instituțiilor șmechere pentru care am lucrat.
https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/un-copil-de-vinzare
Unde este opoziția „care nu fură”? Iohannis, PNL, USR! Ei sunt cu traficanții de organe!