Calea Rockefeller: Planul familiei de acoperire a schimbărilor climatice
”Începând cu anii 1980, Fondul Rockefeller Brothers a devenit avocatul principal al agendei privind încălzirea globală. … În revizuirea Programului de Dezvoltare Durabilă, Fondul Rockefeller Brothers se mândrește cu faptul că a fost unul dintre primii activiști majori ai încălzirii globale, invocând puternica sa susținere atât pentru formarea Comitetului Interguvernamental al Organizației Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (IPCC) în 1988, cât și pentru înființarea Convenției-cadru a ONU privind schimbările climatice.” (Extras din raport)
Următorul text este rezumatul unui raport complet al Institutului Juridic al Energiei și Mediului, publicat în 2016.
Acest raport informativ este adus în atenția cititorilor Global Research. CRG nu aprobă neapărat titlul și conținutul acestui raport.
Ceea ce este important, totuși, este recunoașterea rolului familiei Rockefeller – care a fost istoric arhitectul ”Big Oil” – în susținerea dezbaterii privind schimbările climatice, precum și finanțarea oamenilor de știință, a ecologiștilor și a ONG-urilor implicate în activismul de bază împotriva ”Big Oil” și a industriei combustibililor fosili.
Dezbaterea asupra climatului mondial este de o importanță crucială. Dar cine controlează această dezbatere?
Există o relație evident contradictorie: Întrucât ”Big Oil” este ținta activismului încălzirii globale, ”Big Oil”, prin familia Rockefeller și Trustul Rockefeller Brothers, finanțează generos mișcarea de protest împotriva schimbărilor climatice. Intrebați-vă de ce?
(N.t. ”Big Oil” este formula utilizată pentru a descrie cele șase sau șapte mari companii de petrol și gaze, tranzacționate la nivel global: BP, Chevron Corporation, ExxonMobil, Royal Dutch Shell, Total, Eni și uneori ConocoPhillips.)
Michel Chossudovsky, Global Research, mai 2019
***
Rockefellerii sunt cu siguranță cea mai bogată și mai puternică familie din istoria Statelor Unite. De mai bine de 100 de ani, au modelat și îndreptat politica economică, financiară, politică și publică a Americii, în timp ce în același timp au acumulat unul dintre cele mai mari imperii familiale din epoca modernă.
Majoritatea americanilor au o stimă crescută față de filantropii miliardari, asociind numele Rockefeller cu ”petrol” și ”capitalism”. În realitate, Rockefellerii intenționează să controleze aproape fiecare instituție majoră din America, folosind filantropia ca mijloc de a-și crește influența pe scena mondială, sub masca promovării diverselor cauze sociale. Opoziția lor avidă față de industria combustibililor fosili, care l-a făcut pe John D. Rockefeller primul miliardar al Americii, arată că Rockefellerii nu sunt ideologi politici. În schimb, aceștia sunt doar oportuniști care sprijină agendele politice convenabile, pentru a-și spori pârghiile în arena globală.
Prin intermediul rețelei Rockefeller de fundații familiale, universități și instituții, precum și prin granturi uriașe pentru alte organizații de caritate, aceștia au câștigat o influență fără precedent în domeniul asistenței medicale, industriei farmaceutice, agriculturii, energiei și mediului. Integrarea extrem de complexă a fondurilor lor speculative, a pozițiilor de conducere interconexate și a organizațiilor nonprofit a direcționat politica publică asupra acestor aspecte și le-a oferit cunoștințe despre piețele emergente și accesul la resursele naturale ale lumii în curs de dezvoltare.
De la începutul eforturilor lor filantropice, Rockefellerii au folosit cauze sociale pentru a acumula influență în domeniile politice alese de ei. Din anii 1980, cauza lor de alegere a fost agenda de schimbări climatice (inițial numită încălzirea globală). Cruciada lor de a prăbuși industria combustibililor fosili în favoarea energiei regenerabile este bine documentată, de la implicarea lor în principalele tratate și organizații climatice globale – Grupul Interguvernamental al Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 1992 și Protocolul de la Kyoto din 1997 – până la cheltuirea a sute de milioane pentru a promova industria energiei regenerabile. Prin intermediul Programului lor de Dezvoltare Durabilă, Rockefellerii continuă să promoveze propriile lor politici pentru ”energie curată”, care le servesc lor, atât în guvernul federal cât și publicului larg.
Ca cei mai prolifici binefăcători ai mișcării activiste climatice, impactul Rockefeller asupra industriei energetice nu are limite, deoarece obiectivele familiei pătrund în politica energetică federală și de stat, precum și în convențiile internaționale globaliste de inginerie socială, cum ar fi Agenda 21. Cu o influență incomensurabilă, care însoțește bogăția uriașă și puterea, Imperiul Rockefeller s-a dovedit a fi un păpușar eficient în atingerea obiectivului său principal: distrugerea industriei combustibililor fosili pentru a-și spori influența asupra sectorului energetic.
La 5 noiembrie 2015, procurorul general al New York-ului, Eric Schneiderman, a lansat o investigație fără precedent vizând compania ExxonMobil, pentru a determina dacă societatea și-a fraudat investitorii, prin faptul că nu a dezvăluit riscurile pe care schimbările climatice le-ar putea avea asupra afacerii sale [1]. Aceasta a survenit la numai câteva săptămâni după ce Declarația Parteneriatului pentru Energie și Mediu a Școlii de Jurnalism din Columbia (SJC) a acuzat că Exxon a înșelat publicul, într-un articol din Los Angeles Times, ”Cum Exxon a devenit din lider un sceptic privind schimbările climatice”[2].
În ciuda dezbaterii violente asupra impactului schimbărilor climatice provocate de om, politicienii de stânga, reprezentanții grupurilor de interese și, în mod semnificativ, miliardarii, au declarat-o știință stabilită, folosindu-se de această problemă ca mijloc de a obține controlul asupra arenei energetice. Cercetările arată că ancheta juridică a lui Eric Schneiderman, precum și portretizarea negativă a lui ExxonMobil, publicată de SJC, nu au fost nici obiective, nici independente. De fapt, dovezile substanțiale conduc la premisa că acuzațiile de la Școala de Jurnalism din Columbia asupra investigației legale împotriva ExxonMobil și a lui Eric Schneiderman împotriva gigantul petrolier, nu numai că au fost finanțate, ci chiar au fost orchestrate de familia Rockefeller.
În mod special, Rockefellerii au sponsorizat demonizarea companiei petroliere, prin proiectul ”Declarația Parteneriatului pentru Energie și Mediu”, al Școlii de Jurnalism din Columbia [3]. Cu toate acestea, atât investigația lui Schneiderman, cât și publicațiile Școlii de Jurnalism Columbia au luat ani de zile pentru a fi fabricate.
Fondul familiei Rockefeller a găzduit și condus două întâlniri cu ușii închise, cu activiști climatici proeminenți – una în 2012 și una în ianuarie 2016. E-mailurile dezvăluite arată că problema principală a ambelor adunări a fost [de a găsi] cea mai bună cale de demolare a industriei combustibililor fosili [4]. În afară de lideri cheie ai multelor fundații Rockefeller, ambele summituri au inclus principalii jucători în mișcarea climatică, cum ar fi: Matt Pawa (avocat la Centrul pentru Dreptul Internațional de Mediu), Sharon Eubanks (director al Departamentului de Justiție, în domeniul luptei împotriva tutunului în anii 1990 și cunoscută activistă anti-Exxon), reprezentanți ai Greenpeace și Carroll Moffit de la Institutul de Responsabilitate Climatică (Climate Accountability Institute)[5]. În timpul ambelor summituri, Eric Schneiderman a fost considerat un posibil catalizator, pentru a conduce ancheta judiciară, în timp ce ExxonMobil a fost menționat în mod repetat ca posibila țintă.
Schneiderman a luat fervent cuvântul deschis împotriva ”negaționiștilor schimbării climatice” și a chemat publicul să adopte politici care să contribuie la creșterea consumului de energie din surse regenerabile, făcându-l un candidat perfect și dezirabil [6]. Când și-a anunțat cruciada împotriva companiei Exxon, Schneiderman a citat studii de la departamentele finanțate de Rockefeller Inside Climate News și raportul asupra Exxon al Școlii de Jurnalism din Columbia [7]. În mod revelator, numeroși membri ai familiei Rockefeller au cerut de mult timp ca Schneiderman să investigheze compania petrolieră.
Cu toate acestea, după cum reiese din raportul conferinței din La Jolla 2012, găzduită de Rockefeller, activiștii de familie din domeniul climatic aveau nevoie de o publicație media bine-cunoscută, respectată și percepută obiectiv, pentru a avansa public povestea. Deși nu a fost dezvăluită în documentația conferinței, se pare că au găsit una la Scoala de Jurnalism din Columbia. Deși este cea mai prestigioasă școală de jurnalism din țară, Școala de Jurnalism din Columbia nu este numai beneficiara milioanelor din donații de la Rockefeller, ci este alcătuită, aproape în întregime, din profesori strâns afiliați la mișcarea verde.
În 2013, la un an după ce planul a fost realizat, alarmistul climatic și autorul unei cărți bine-cunoscute care condamna compania ExxonMobil, Steve Coll, a fost numit decan al Școlii de Jurnalism Columbia.
Fără să pară surprinzător, Coll a condus proiectul școlii, intitulat Energy and Environmental Reporting Fellowship (Declarația Parteneriatului pentru Energie și Mediu), care a murdărit [imaginea] Exxon. Coll este strâns legat de Rockefelleri, deoarece anterior el a prezidat propunerea pentru schimbările climatice a New America Foundation, care a primit finanțări semnificative din partea familiei. Aceste dezvăluiri sugerează că Rockefellerii și-au folosit influența atât asupra Școlii de Jurnalism din Columbia, cât și asupra lui Steve Coll, pentru a-l pune pe Coll în rolul de decan, oferindu-i platforma pentru a face ceea ce făcuse în mod voluntar și cu entuziasm mai înainte: să critice aspru ExxonMobil, public și profund.
Împreună cu Coll, ca bastion al activiștilor din domeniul climatic, Școala de Jurnalism din Columbia (SJC) a fost probabil un participant dornic la complotul de denigrare al Exxon. Cel puțin șapte profesori SJC sunt conectați direct la miliardarul activist ecologist George Soroș, primind fie premii, fie sume importante de bani de la filantropul socialist. Mai mult, câțiva membri ai consiliului de absolvire al SJC sunt avocați proeminenți în domeniul schimbărilor climatice, inclusiv Scott Dodd și Thomas Watkins.
Acest raport sugerează că atacul asupra ExxonMobil nu este nici ideea lui Eric Schneiderman, nici a Școlii de Jurnalism Columbia. În schimb, Rockefellerii, cu ajutorul altor miliardari și activiști climatici proeminenți, au orchestrat cu atenție atât investigațiile legale, cât și cele media, împotriva ExxonMobil, pentru a-și atinge obiectivul de a băga în colaps industria combustibililor fosili, pentru a obține controlul asupra sectorului energetic.
*
Note
- Chris Mooney, “New York is investigating Exxon Mobil for allegedly misleading the public about climate change,” The Washington Post, 5 Nov. 2015, accesat în16 Aprilie 2016.
- Katie Jennings, Dino Grandoni and Susanne Rust, “How Exxon Went from leader to skeptic on climate change”, Los Angeles Times, 23 Oct. 2015, accesat în16 Aprilie 2016.
- Susanne Rust, “The Energy and Environment Reporting Fellowship”, site-ul web al Școlii de Jurnalism Columbia, accesat în16 Aprilie 2016.
- Alana Goodman, “Memo Shows Secret Coordination Effort Against ExxonMobil by Climate Activists, Rockefeller Fund,” The Washington Free Beacon, 4 Aprilie 2016, accesat în 28 Aprilie 2016.
- Katie Brown, “Wait Till You See These Secret Memos Laying Out Activists’ Plans to Target Exxon”, Energy InDepth, 15 Aprilie 2016, accesat în 29 Aprilie 2016.
- “Schneiderman Delivers Speech on #Climate2014: “It’s Time for Action on Climate Change,” YouTube, 22 Sep. 2014, accesat în20 Aprilie 2016.
- Jon Entine, “How the Columbia Journalism School Smeared Exxon,” New York Post, 1 Martie 2016, accesat în 21 Aprilie 2016.
Stau si ma intreb:cine ne fac mai mult rau,”ierarhii”sau masonii?!
Din ce spuneau Eustace Mullins si altii, Rockfeler e doar un reprezentant al familiei Rothschild, binenteles foarte puternici.
Da, pe de o parte ei fac bani din petrol, pe de alta parte ei creeaza si sprijina lupta impotriva petrolului. Desigur, cu petrolul fac bani si manipuleaza economii/tari/guverne, isi consolideaza puterea intr-un interval de timp, cu lupta impotriva petrolului –care vine dupa banii, puterea etc au fost fost dobandite– isi consolideaza pe mai departe puterea, slefuind diamantul brut deja avut. De ex: cu incalzirea globala pun fel de fel restrictii asupra tarilor: limitarea normelor de poluare, obligarea folosirii masinilor pe curent si cu sistem de operare –controlate 100% de ei–, fortarea oamenilor sa cumpere aceste masini produse de ei –pt ca, hei, polueaza–, schimbarea profilului unor tari –adica reducerea capacitatii industriilor– si etc.
Deci diavolul foloseste slugile pt a avea monopol pe orice si foloseste monopolul pt a forta/schimba pe altii in numele a ceva, evident, in timp ce pune mana pe alt monopol.
Deci diavolul stia probabil de sute de ani ca va crea social media, masini electrice, carduri, cipuri etc, EL DOAR ASTEPTA MOMENTUL CA DUMNEZEU SA-I INGADUIE.
Bineinteles ca poate fi mult redusa prin folosirea de filtre si tehnologii de reducere a noxelor, dar e justificata controlarea lor. Si masinariile electrice au problemele lor, deci nu reprezinta astazi decat cel mult o solutie de avarie. Pe de alta parte, tipurile astea de poluare nu prea au mare legatura cu „incalzirea globala”, care ar fi cauzata cica de excesul de CO2 – care nu e nici poluant nici in atat de mare exces. Ghiveciul asta se face pentru justificarea altor masuri si restrictii care sunt mult mai greu de explicat si justificat decat masurile impotriva poluarii clasice – scoaterea omului din mediul natural si mutarea lui in aglomeratii urbane unde devine complet dependent de sistem, controlul vremii pentru producerea de conditii la sol care fac viata imposibila in anumite zone si duc la relocalizare populatiei, transformarea atmosferei intr-un instrument militar de control al populatiei prin pulverizarea de agenti chimici care cresc capacitatea ei de a functiona ca transmitator de unde electromagnetice etc. Ca se reduce capacitatea unor industrii cu adevarat poluante nu cred ca e o mare nenorocire. Ca omul este fortat sa intre la gramada cu altii intr-o inchisoare dezumanizanta si devine treptat un fel de zombie cu componenta virtuala intr-o masa amorfa de zombies globalizati, asta mi se pare marea nenorocire. Si Rockfellerii s-au asigurat ca au toate parghiile necesare pentru a puna in aplicare acest plan.
„Jumătate din răul făcut pe această lume se datorează oamenilor care vor să se simtă importanţi.” — George Eliot
„Un imperiu este o vanitate imensă.” -Ralph Waldo Emerson
„Sfântul Imperiu Roman nu a fost nici sfânt, nici roman, şi în niciun caz imperiu.” -Voltaire
Pe 22 mai SUA a dat un ultimatum UE : “Când va izbucni criza şi apărarea voastră se va prăbuşi, cetăţenii voştri nu vor fi impresionaţi de faptul că armele procurate vor fi doar din ţările europene”
https://adevarul.ro/international/europa/sua-dau-ultimatum-ue-a-si-rectifica-planul-aparare-caz-contrar-retragere-sprijinul-militar-1_5cf60093445219c57e68aa34/index.html
Tot pe 22 mai, ONU a anuntat: „riscurile folosirii armelor nucleare, din motivele pe care le-am indicat deja, sunt mai mari acum decât au fost vreodată de la Al Doilea Război Mondial”
https://www.b1.ro/stiri/externe/onu-anunt-sumbru-riscul-unui-razboi-nuclear-la-cel-mai-inalt-nivel-al-doilea-razboi-mondial-277161.html