Comentariu la cel mai recent roman al lui Dan Brown: “Origin”

ORIGINEA ABSURDITAȚII

Comentariu la cel mai recent roman al lui Dan Brown

Serghei Riazantsev

Feodor Dostoievski a exprimat următoarea idee într-unul din jurnalele sale: „Socialismul, comunismul și ateismul sunt trei din cele mai simple discipline. După ce le-a primit în cap, un copilandru se consideră un om înțelept. În plus, aceste discipline se pretează mai ușor explicațiilor populare decât oricare altele.”

Vom discuta acum despre o astfel de explicație populară: o carte care poate fi găsită cu ușurință pe rafturile „bestsellers”(cele mai vândute n.t.) din majoritatea librăriilor.

Cartea în cauză este romanul „Origine”, scris de autorul american Dan Brown. Este vorba de aventurile obișnuite ale profesorului și criptologului Robert Langdon și fac parte dintr-o serie care a depășit acum 200 de milioane de exemplare publicate și a fost tradusă în peste 56 de limbi. Ar putea fi de remarcat faptul că în „Codul lui Da Vinci”, cartea care a adus faimă autorului său, doar ultimele câteva capitole erau dedicate unui atac prudent la adresa Creștinismului (sub forma unei parafrazări libere de erezii¹ aproape uitate și demult osândite, despre firea omenească a lui Hristos), în timp ce „Origine” este pe deplin dedicată acestui subiect, pentru un atac asupra tuturor religiilor din lume laolaltă. Asta se întâmplă adesea – o idee falsă care nu a fost respinsă dintru început de conștiința poporului începe să crească în timp. După cum spunea Joseph Goebbels: „O minciună spusă de o mie de ori devine adevărul”.

Apropo, în anul 2018, potrivit clasamentului celor mai populare cărți de pe rafturile programului de schimb de cărți din metroul din Moscova, Codul Da Vinci se află pe primul loc. Cât mai multe milioane de oameni vor citi aceste cărți și cîți mai mulți oameni sunt capabili să amețească? Câți oameni vor absorbi fără discernământ această înșelăciune aparent inofensivă?

Este dificil să se ridice obiecții rezonabile față de autor atunci când, în cărțile sale anterioare, scrie cu toată seriozitatea, de exemplu, că Creștinii au împrumutat practica primirii Sfintei Împărtășiri de la azteci. Un copil la școală ar primi pe drept un „F”(nota cea mai mică în sistem american n.t.) la istorie pentru o astfel de declarație. Distanța dintre azteci și prima Euharistie descrisă în Noul Testament marchează un interval de 1500 de ani și o distanță de mai multe mii de kilometri între două continente diferite. Aceste două culturi nu au intrat în contact înainte de descoperirea Americii în 1492. Cu toate acestea, Dan Brown și editorii săi reușesc cumva să vândă milioane de copii cu „descoperiri” ca acestea. Acesta este talent – de marketing.

Pe prima pagină a „Origine” citim următoarele în prefață: „Fapt: toate arta, arhitectura, locațiile, știința și organizațiile religioase din acest roman sunt reale”.

Acest lucru trebuie, evident, să transmită cititorului un sentiment de credibilitate. Deci, să încercăm să ne dăm seama ce există de fapt în realitate și ce există doar în imaginația proprie a autorului.

Ideea principală, nucleul întregului roman, este o ciocnire între știință și religie. Aproape pe fiecare pagină în diferite moduri se afirmă următoarea idee: tot ceea ce este „științific” contrazice „religia” și tot ceea ce este „religios” nu poate fi în nici un caz „științific”. Aceste declarații sunt ciudate, cel puțin pentru că sunt neștiințifice. Existența unui om de știință religios (și, de fapt, ei reprezintă mai mult de jumătate din numărul total de oameni de știință²) denunță deja această ipoteză falsă. Dar să ne întoarcem la carte.

Scenariul: Edmond Kirsch, un personaj fictiv, un ateu zelos și futurologist de ocazie face un fel de descoperire științifică. Omul de știință se grăbește să împărtășească această descoperire întregii lumi, făcând o prezentare la muzeul de artă modernă, în timpul căreia este ucis. După cum puteți ghici cu ușurință, profesorul Robert Langdon trebuie să descopere toate secretele, cifrele și codurile, și nu întru sfârșit să dezvăluie descoperirea lumii. Să notăm că această carte are mai puțin de 600 de pagini, dintre care 500 descriu această descoperire în sugestii:

• Aceasta va dezvălui cel mai mare mister al omenirii;
• este „inovatoare” și „ingenioasă”;
• va deschide o nouă eră în istoria omenirii;
• va arata mincinoase toate religiile lumii;

Există ceva infinit naiv în aceasta. Potrivit Centrului Analitic American de Cercetare Pew, aproximativ 5,8 miliarde de oameni din cele 7 miliarde din populația totală a Pământului se consideră religioși³, adică adepți ai unei anumite religii. Dar, odată ce această prezentare este arătată acestor 6 miliarde de oameni din întreaga lume, tot ceea ce ei cred va fi instantaneu „anulat”…

Descoperirea ingenioasă a lui Edmond Kirsch se dovedește a fi … o re-enunțare a teoriei evoluției. Esența învățăturii lui Darwin este de fapt foarte simplă – se bazează pe o ipoteză, care nu a fost niciodată dovedită de nimeni, despre originea spontană a vieții într-un fel de „supă primordială”. Ceva care a trăit a apărut cumva dintr-un ceva mort. Să rețineți că, din punct de vedere academic, ipoteza însăși poate fi calificată drept știință, unul dintre aceste semne este prezența unei ipoteze științifice (presupunere). Dar când începem să cercetăm mai în profunzime, lucrurile devin mai dificile.

Criteriul fundamental al unei ipoteze este că aceasta trebuie să fie verificabilă; trebuie să existe o modalitate de a o verifica prin experiment critic. Dacă cineva afirmă că ceea ce trăiește a luat naștere pe cont propriu din ceva mort – atunci aceasta este o presupunere ciudată, dar ei au dreptul să enunțe aceasta. Tot ce rămâne de făcut este să demonstrați (sau să respingeți) această ipoteză cu un experiment. Oamenii de stiinta dispun acum de cele mai moderne laboratoare pe care le au acum la dispozitie, împreună cu fiecare combinatie posibila de elemente si chimicale organice si anorganice, posibilitatea reproducerii oricaror conditii de mediu (căldură, frig, descărcări electrice care imit tunetele si fulgerele teoriei „supa primordiale”). Când cineva reușește să obțină cel puțin o celulă vie din materie moartă, atunci vom vorbi. Succesul pe care suporterii teoriei lui Darwin l-au avut în ultimii 150 de ani este destul de modest – este pur și simplu inexistent. Nimic din viață nu pare să vrea să iasă din ceva mort.

Acum este necesar să clarificăm ceva: un calculator cuantic universal adevărat este încă un dispozitiv ipotetic. Practic, doar o mână de sisteme experimentale sunt implementate astăzi și sunt folosite pentru a executa algoritmi ficși, necomplecși.

În jurul experimentului descris mai sus (adică încercări de a imita generarea spontană de viață pe o planetă), Dan Brown își construiește scenariul. Autorul acționează direct și cu îndrăzneală; dacă ipoteza nu este susținută de fapte, atunci cu atât de mult mai rău când cu fapte. Pe parcursul complotului se dovedește că Edmond Kirsch (care – doar un memento – este un personaj fictiv), folosind un supercomputer cuantic pe care și l-a inventat (dar care nu există în realitate) lansează un fel de model matematic. Apoi, pe baza unei tehnici folosite în producția de desene animate („tweening”, așa cum se numește – un proces în care cadrele tranziționale sunt generate între două cadre cheie), Kirsch dovedește că viața de pe Pământ a provenit pe cont propriu.

Si asta e tot.

Și nu poate fi dată nici o ilustrare a numeroaselor alte idei care au părăsit coincidența aici și acolo în întreaga carte. Acesta este unul dintre principalele semne ale manipulării conștiinței: atunci când declarațiile nedovedite sunt servite în mod obișnuit, ușor, ca ceva despre care se presupune că sunt bine cunoscute. De exemplu, în timpul prezentării lui Edmond Kirsch, se vorbește despre presupusele probleme principale care stau în calea dezvoltării libere a științei:

„… panouri religioase care condamnă cercetarea în domeniul celulelor stem, drepturile homosexualilor și avortul…”

Ideea nu este explicată – trebuie doar să credeți că este adevărat că oricine este împotriva drepturilor homosexualilor și a avorturilor este, de asemenea, împotriva științei. Mai departe, în text, în întregul roman, există un „bombardament informativ” împotriva următoarelor concepte: monarhia (de orice fel), religia (oricare) și valorile tradiționale ale familiei; în timp ce avorturile și căsătoriile între persoane de același sex sunt prezentate ca lucruri bune.

De exemplu, există o aluzie destul de clară față de relația homosexuală dintre un rege în vârstă al Spaniei și un episcop catolic, care este portretizată drept „dragoste” la care „toată lumea are dreptul”. Sau există acest „crez” uimitor deținut de una dintre personajele pozitiv prezentate – un preot catolic progresist:

„Noi ar trebui să facem ceea ce fac deja atâtea biserici – să recunoaștem deschis că Adam și Eva nu existau, că evoluția este un fapt și că creștinii care declară altfel ne fac să arătăm proști”.

Deci, cum se spune, care este concluzia? Un personaj fictiv, cu ajutorul unui calculator cuantic inexistent, folosind tehnică de desene animate, trage o concluzie care nu se dovedește prin experimente despre generarea spontană a vieții de pe planeta Pământ. Si asta e tot? Da asta e.

Mare marketing. Și o „descoperire inovatoare” absolut inutilă.

Serghei Riazantsev

Traducere de Feodor Nemets

Pravoslavie.ru

5/14/2019

1 Din Teologia dogmatică ortodoxă de către Mitropolitul Macarie (Bulgakov): „Greșelile privitoare la firea Dumnezeiască a Domnului Iisus Hristos pot fi la rândul lor împărțite în trei greșeli particulare. Prima și cea mai veche dintre acestea aparține celor care au respins complet firea Dumnezeiasca a Domnului Iisus Hristos și L-au considerat o simplă persoană. Astfel au învățat contemporanii apostolilor Cerint și Evion, care au fost vădiți de Evanghelia pe care Sfântul Ioan Teologul o scrisese; în secolul al doilea, Carpocrate, Theodotus și Artemon împreună cu urmașii lor, care au fost condamnați de Irineu, Tertulian și alții; în secolul al III-lea, Paul al Samosatei, care a fost condamnat de două sinoade antiohiene (în 264 și 270 d.Hr.). Această erezie, condamnată în mod repetat de Biserica antică, este încă păstrată în timpurile moderne de către socialiști și raționaliști”.

2 „Primul sondaj mondial asupra religiei și științei: Nu, nu toți oamenii de știință sunt atei”. http://news.rice.edu/

3 „Peisajul religios global: Un raport privind dimensiunea și distribuția principalelor grupuri religioase din lume începând din 2010”. https://www.researchgate.net/