Păduchii cocoțați în cârca Europei nu se lasă dați jos

Mai mult, pentru prima dată în istoria Eurobarometrului, în trei dintre țările membre ale Uniunii – Marea Britanie, Cehia și Italia – numărul cetățenilor care sprijină apartenența la UE a căzut sub jumătate.

Presa „mainstream” a încercat să oculteze aceste concluzii, vorbind despre niveluri record ale entuziasmului popular față de Uniunea Europeană.

Bizar: este aceeași presă care trage zilnic semnale disperate de alarmă în legătură cu ascensiunea dramatică a forțelor naționaliste, populiste sau eurosceptice (pe scurt, „extrema dreaptă”) ce amenință viitorul UE.

Or, tocmai acest val de naționalism care mătură întreaga Europă (mă rog, mai puțin malurile Dâmboviței, unde mămăliga explodează fără semnal prealabil) este cea mai bună dovadă că Uniunea Europeană se află într-o criză profundă.

Un alt sondaj, realizat de centrul american Pew Research în luna martie, în zece țări europene, dezvăluia două motive majore ale nemulțumirii populare față de UE: scăderea drastică a nivelului de trai și imigrația masivă.

Întrebați cum este situația financiară a omului mediu în țara lor, în comparație cu cea de acum 20 de ani, majoritatea grecilor, italienilor, spaniolilor, francelor și britanicilor au răspuns că este „mai rea”. Chiar și în Germania, „locomotiva UE”, 46% din populație afirmă că trăiește mai prost decât în urmă cu două decenii.

Or, aceste două decenii coincid cu accelerarea fără precedent a procesului de integrare europeană, în paralel cu cedarea tot mai substanțială de suveranitate din partea statelor membre. Altfel spus, pe măsură ce puterea este luată de la statele membre și dată Bruxelles-ului, oamenii trăiesc mai prost. Și se așteaptă că o să trăiască și mai prost.

Sondajul Pew arată că cetățenii europeni din opt din cele zece țări studiate sunt convinși că, atunci când vor crește, copiii lor vor avea o situația financiară mai precară decât cea de azi a părinților. Așa gândesc germanii, suedezii, olandezii, spaniolii, britanicii, italienii și francezii. Media din cele zece țări este catastrofală: 58% sunt pesimiști cu privire la viitorul copiilor lor, în vreme ce doar 30% cred că aceștia vor trăi mai bine decât părinții lor, azi.

În timpul Războiului Rece, cea mai puternică armă a capitalismului în fața lagărului socialist o constituia nivelul de trai. Oamenii muncii de la orașe și sate visau să trăiască și ei ca proletarii exploatați fără milă din Occident. Astăzi, visul bunăstării occidentale pare mort și îngropat de politica de austeritate promovată cu încăpățânare de Merkel, Macron și Bruxelles.

Imigrația este un alt gropar al UE. În cinci (Grecia, Ungaria, Italia, Germania, Suedia) dintre cele zece state cercetate de Pew, peste jumătate din populație afirmă că numărul imigranților primiți în țara lor ar trebui să fie mai mic. Polonia este foarte aproape de acest grup, cu 49%.

Motivele pentru care imigrația este considerată dăunătoare sunt: pericolul terorist, neintegrarea în societate, povara financiară etc.

Din vara lui 2015, când Merkel a deschis zăgazurile imigrației, Europa nu a mai fost aceeași. Vechiul, clasicul stil de viață capitalist, tihnit, fără griji, a dispărut. Nou-veniții, asemenea unei bande de zurbagii violenți, au stricat definitiv petrecerea. Nici prin cap nu le trece să se integreze. Au pus stăpânire pe loc și își impun cu anasâna modul de viață primitiv. Când a ars Notre-Dame, musulmanii au exultat pe rețelele de socializare.

Mai este însă un motiv pentru care UE este în criză. Probabil cel mai important: moartea democrației. Votul contează din ce în ce mai puțin, deciziile sunt luate de elite peste capul și în răspăr cu dorințele poporului.

Ce se întâmplă acum cu Brexitul este exemplar. Voința britanicilor, exprimată clar și răspicat la referendumul din iunie 2016, este călcată în picioare. Urzelile de culise, jocurile din umbră, înțelegerile ticăloase uzurpă autoritatea votului.

n ianuarie 2019, la Forumul de la Davos, miliardarul roșu George Soros, unsurosul comisar UE pentru Economie Pierre Moscovici și mascota expirată a globaliștilor Tony Blair au avut o întâlnire de taină. Comisia Europeană a ținut-o secret. Presată, a explicat doar atât: conclavul a fost „despre un al doilea referendum” legat de Brexit. Ea a refuzat să divulge alte elemente: „Necesitatea de a proteja procesul de dezicie al UE este mai importantă decât interesul public”, a declarat cu cinism Comisia.

Odată cu democrația, a murit și transparența!

Votul nu contează, a recunoscut cu nerușinare Jean-Claude Juncker. Într-un interviu dat luni presei poloneze, el a respins ideea că o creștere a numărului de voturi în favoarea naționaliștilor la europarlamentare nu va încetini procesul de integrare al UE. „În aceste alegeri, cei care promovează un naționalism nebunesc, vor plăti pentru asta. Nimeni nu știe, dar ultima dată am respins candidaturile a șase comisari prezentați mie de guvernele naționale.” Și birocratul neales de nimeni a adăugat: „Amintiți-vă că guvernele doar propun comisarii. Președintele Comisiei este cel care îi acceptă și le dă responsabilități.”

nsă culmea obrăzniciei o reprezintă directivele pe care Comisia Europeană le-a trasat summit-ului UE din 9 mai de la Sibiu și care vor servi la „pregătirea agendei strategice a Uniunii pentru perioada 2019-2024”. Cum summit-ul are loc cu două săptămâni înainte de alegerile pentru Parlamentul European, devine evident că scrutinul de la sfârșitul lui mai este o simplă mascaradă.

Jocurile sunt deja făcute.

Vermina cocoțată în spinarea Europei nu se lasă dată jos. E nevoie de un flit mai puternic decât votul.