Credeți că terapia cu electroșocuri este o brutalitate medicală din trecut? La aproape 23.000 de pacienți le-a fost ”curentat creierul” în Regatul Unit, din 2015-16
(Natural News) Numărul pacienților supuși terapiei electroconvulsive (ECT) în Marea Britanie a crescut cu 11% în ultimii patru ani, ne dezvăluie un nou raport șocant publicat de TheGuardian.com.
Prevalența în care este prescris acest tratament depinde de preferințele medicale locale. Creșterea ECT poate fi atribuită accesului sporit la terapie, o părere mai puțin negativă asupra opțiunii de tratament și prescrierii incorecte [a tratamentului].
ECT, cunoscută și sub numele de terapia cu electroșocuri, a fost inițial dezvoltată în anii 1930, ca tratament pentru persoanele cu afecțiuni mentale severe. Pacienților le era indus un șoc epileptic care, în teorie, ar fi ”resetat” conexiunile neuronale înapoi la forma lor originală, sănătoasă. Considerat arhaică și barbară, practica a fost descurajată – deși nu a fost interzisă – în anii 1960 și 1970, pe măsură ce erau dezvoltate noi opțiuni de tratament pentru depresie și alte boli. ECT a fost apoi enumerată ca ultimă soluție pentru persoanele cu depresie severă. Se consideră că procedura a pierdut susținerea profesioniștilor din domeniul sănătății mintale.
Noile analize sugerează contrariul. Folosind Legea Libertății de informare, The Guardian a cerut fiecărui trust NHS (n.t.: Sistemul Național de Sănătate din Regatul Unit) din domeniul sănătății mintale să elibereze date cu privire la utilizarea ECT între 2005-2006 și 2015-2016. Cifrele din clinicile private nu au fost incluse. Aceste date au arătat că a existat o creștere de 11% între perioadele 2012-2013 și 2015-2016. De fapt, aproape două treimi din trusturile NHS au raportat o creștere a tratamentelor ECT efectuate pe parcursul acestei perioade de patru ani. Numărul mediu al terapiilor cu șocuri pe pacienți a crescut de asemenea, de la 9,6% în perioada 2012-2013 până la 10,1% în 2015-2016. Mai surprinzătoare a fost descoperirea că anumite regiuni din Regatul Unit au prezentat creșteri dramatice ale tratamentelor ECT. De exemplu, trustul NHS Mersey Care a prezentat un număr destul de constant în tratamentele ECT, în timp ce fundația NHS Lincolnshire Partnership a înregistrat o creștere de 75%. Experții au emis ipoteza că această revigorare alarmantă poate fi legată de mai mulți factori, printre care lipsa unor alternative credibile
Tim Oakley, presedintele comitetului de acreditare din Serviciului de Acreditare al ECT (ECTAS) și director clinic la fundația trustului Northumberland, Tyne și Wear al NHS, a declarat reporterilor de la The Guardian: ”Cred ca [ECT] ar trebui sa crească, de mai mulți ani. Există unii pacienți care ar răspunde foarte bine la ECT, care probabil că nu o primesc atât de repede cât ar trebui sau nu o obțin din diverse motive. Cu privire la a-i face pe oameni să se simtă mai bine, în special din cauza depresiei în cazul în care orice altceva nu reușește, este încă cel mai bun tratament.”
Alți adepți ai sănătății mintale nu sunt într-atât de vânduți acestei idei. ”Decizia de a folosi sau nu ECT se bazează pe trăsăturile psihiatrului local. Punctul meu de vedere este că ECT reprezintă un eșec clasic al medicinei bazate pe dovezi. Nu cred că exista studii clinice adecvate ale ECT, pentru a-i stabili eficacitatea”, a relatat Richard Bentall, profesor de psihologie clinică la Universitatea Liverpool. Bentall a continuat să spună că susținătorii ECT își bazează opiniile pe studiilor ECT vechi, care prezintă tratamentul benefic pentru pacienții cu cele mai severe forme de depresie. Cu toate acestea, aceste studii nu au fost validate recent, evidențiind necesitatea unui studiu clinic randomizat, controlat cu placebo – o propunere pe care suporterii ECT au declarat-o ca nefiind etică. La aceasta, Bentall a răspuns cu exasperare: ”este evident lipsit de etică să administrezi șocuri electrice în creierul oamenilor, dacă a face acest lucru nu este eficient și util și, prin urmare, există o cerință etică de a arăta că tratamentul este eficient”.
Creșterea tratamentelor ECT poate fi, de asemenea, legată de administrarea acesteia. În locul aplicării electrozilor pe ambele părți ale capului, mulți profesioniști din domeniul sănătății o aplică acum doar pe o parte. ”Acest lucru are ceva mai puține efecte secundare și este mai puțin probabil să provoace tulburări de memorie”, a declarat Andrew Molodynski, consultant psihiatru la fundația trustului de sănătate Oxford al NHS și Coordonator în Sănătate Mintală al comitetului consultativ al Asociației Medicale Britanice.
Molodynski observă că creșterea tratamentului cu ECT trebuie privită cu o anumită atenție, în special dacă tratamentul este utilizat orbește. ”În același timp, dacă oamenii recurg mai rapid la ECT pentru bolnavii internați, pentru că funcționează mai repede decât antidepresivele, pentru a-i scoate din spital din cauza veșnicei crize de paturi, atunci aceasta ar fi o îngrijorare majoră”.
Sursele acestui articol includ: TheGuardian.com, DailyMail.co.uk, Psychiatry.org
„Unde e stiinta care sta la baza psihiatriei?Si cum de a devenit atat de raspandita aceasta pseudostiinta?
Psihiatrii si-au dorit dintotdeauna sa fie considerati deopotriva cu medicii.Dar daca medicii obisnuiti au teste pentru a proba sau nu o boala, psihiatrii nu au.
Nu exista teste obiective in psihiatrie.Nu exista teste de sange, de urina ,biopsii. Nu exista nimic care sa dovedeasca obiectiv, ca ar exista ceva dereglat fiziologic sau biochimic, care creeaza simptomele.In cancer ii poti dovedi existenta;te uiti dupa celule si le poti gasi.Diferite boli pot fi observate la microscop.Sau le vezi la un RMI,la tomograf.Bola mintala nu poate fi vazuta sau diagnosticata printr-o procedura medicala.Totul e subiectiv.
Fara niciun test stintific de laborator,care sa arate prezenta sau absenta problemelor mentale,cum functioneaza sistemul psihiatric de diagnoza?
Toti spun da, in cor-Manualul de diagnoza psihiatrica.Cautarea unui suport stintific pentru psihiatrie ,dureaza de mai bine de un secol.La sfarsitul secolului al 19-lea psihiatrul german,Emil Kraeplin, a fost primul care a incercat sa clasifice problemele mentale, ca fiind boli medicale.Desi si-a dedicat intreaga viata ,dovedirii faptului ca aceste probleme provin exclusiv din probleme biologice si ereditare,nu a reusit niciodata ,concluzionan intr-un final:”…e aproape imposibil,sa faci distinctia stiintifica dintre normal si alienat.”In ciuda descoperirilor descurajante,psihiatrii au insistat cu multe eforturi de clasificare,in timp, avand ca rezultat prima editie a”Manualului de diagnoza si statistica a bolilor mentale”,DSM,publicat de Asociatia Psihiatrica Americana,in 1952.O carticica de 130 de pagini, legate cu o banda in spirala ,DSM1 ,descria 112 asa-zise tulburari mentale, bazate nu pe proceduri stintifice standard, ci pe contributia scrisa a aproape 10% dintre psihiatrii membrii ai A.P.A.
Cu a 2-a editie in 1968,DSM a crescut acum la 145 de tulburari,tot fara o baza stintifica, desi era plina de teorii despre originea bolilor,dar cu un val brusc de popularitate al drogurilor psihiatrice ca Miltown si Valium in randul populatiei.Comuitatea psihiatrica a realizat ca o explicatie biologica pentru a justifica prescrierea lor, trebuie sa fie gasita. Si au gasit-o, intr-o lucrare scrisa de psihiatrul dr.Joseph Schildkraut.Desi nu avea mijloace sa descopere in ce ar consta chimia cerebrala normala, Schildkraut a teoretizat ca problemele mentale ar putea fi provocate de un dezechilibru al neurotransmitatorilor cerebrali.E o afirmatie hazardata…dezechilibrul chimic.Nu exista niciun fel de dovezi.Nu ai cum sa masori si sa probezi ca se produce asa ceva…in primul rand.Nu exista teste de laborator care sa masoare nivelul neuro transmitatorilor,sau de cat ai nevoie sau cat de dezechilibrati sunt.
Dezechilibrul chimic suna bine, suna stintific, dar…din cate stim nu exista metode de a determina ce inseamna echilibru.Nu exista dezechilibre umane identificabile,decat poate , cel provocat de medicatie,in creier.”
Psihiatria e arma ideologica a pedofililor si homosexualilor satanisti de la ONU, si nu o stiinta medicala.