Este inacceptabil să avem comuniune euharistică cu schismatici nehirotoniți

Foto: alphanews.live

ESTE INACCEPTABIL SĂ AVEM COMUNIUNE EUHARISTICĂ CU SCHISMATICI NEHIROTONIȚI

Comentariu asupra problemei ucrainene pentru Sfântul Sinod Cipriot

Mitropolitul Nikiforos de Kykkos

Sfântul Sinod al Bisericii din Cipru a emis ieri o declarație foarte diplomatică cu privire la problema ucraineană, deși nu a fost semnată de fiecare episcop în cadrul Sinodului. Fără a da direct vina pe cineva, declarația este dură asupra Bisericii ruse, în timp ce nu critică niciuna dintre acțiunile Patriarhiei de Constantinopol. Cu toate acestea, Sinodul cipriot nu a recunoscut așa-zisa „Biserică Ortodoxă a Ucrainei” ca o biserică legitimă și nu a intrat în comuniunea euharistică cu ea.

O traducere a declaratiei Sinodale este disponibilă pe Orthodox Synaxis.

După ce declarația Sinodului a fost publicată, o declarație personală a Mitropolitului Nikiforos de Kykkos a fost publicată pe site-ul grecesc Romfea, care vorbește mult mai direct despre greșelile activității Patriarhatului de Constantinopol în Ucraina și despre imposibilitatea de a avea comuniune cu schismaticii ucrainieni.

Din momentul în care a apărut pentru prima dată întrebarea despre autocefalia Bisericii ucrainene, am vorbit în mod deschis în favoarea sa. În dialogul cu diferite persoane – atât din Biserică cât și laici – am insistat că, în esență, practica de a avea intr-o țară independentă din punct de vedere politic propria sa Biserică autocefală predomină astăzi în Ortodoxie.

Cu toate acestea, am sperat că această Biserică Ortodoxă Ucrainiană autocefală, cu siguranță dorită, nu va fi înființată cu repeziciune și în grabă, ci treptat, cu mare atenție și în acord cu tradiția ortodoxă, cu Sfintele canoane și, în general, cu pliroma Bisericii – legea canonică a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Din nefericire, întregul proces de proclamare și recunoaștere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu a pornit de la procesul sinodal democratic ortodox; nu au fost sentimente și tendințe democratice și împăciuitoare care au triumfat, ci, pe cât este de trist trist de recunoscut, autoritare și autocratice.

Cu toate că Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului a primit și confirmat prin scrisoarea sa cu mai mult de douăzeci de ani în urmă depunerea și excomunicarea Mitropolitului Filaret și a urmașilor săi ca schismatici ai Bisericii Ortodoxe Ruse și în general din Trupul Bisericii cea Una, Sfânta și Apostolică; deși acum trei ani, la Sinaxa of Întâistătătorilor din 2016, după cum spune Preafericitul Patriarh Kirill al Moscovei în scrisoarea sa deschisă, Patriarhul Constantinopolului a promis că nu va face acest lucru, că nu va acorda unilateral statutul autocefal Bisericii ucraineene și mai ales schismaților – în ciuda tuturor acestor lucruri, el a început complet fără nici un motiv procesul de acordare a autocefaliei bisericii menționate mai sus. Mai mult decât atât, ceea ce este chiar mai trist, după douăzeci de ani, și cu propriul său acord scris asupra pedepsei impuse asupra lui Filaret, este trecut cu vederea, în ciuda tuturor acestor lucruri a restaurat persoana condamnată menționată mai sus, contrazicându-se pe sine și restaurând pe cei depuși și osândiți de Biserica Ortodoxă Rusă.

În opinia mea umilă, această acțiune este anticanonica din punctul de vedere al Sfintelor canoane, care spun că orice dojană, depunere și excomunicare poate fi înlăturată numai de acel organism care l-a impus și numai sub condiția pocăinței celor osansiditi. De aceea, numai Patriarhia Ortodoxă a Moscovei ar fi avut dreptul să-l restabilească pe Filaret și jurisdicția canonică pentru a-l întoarce în sânul Bisericii Ortodoxe.

Cea mai mare greșeală făcută de Patriarhul Ecumenic, după părerea mea  mea umilă, este nepăsarea rușinoasă față de Mitropolitul Onufrie , Mitropolitul singurei Biserici Ortodoxe ucrainene cu o recunoaștere canonică generală, precum și recunoașterea în locul lui a lui Epifanie, fără o hirotonie canonică,  ca mitropolit al Kievului și al întregii Ucraine, precum și predarea unui tomos de autocefalie în timp ce sărbătorea cu el.

Cei mai binecuvântați și sfinți frați!

Pot trage doar o singură concluzie. Din păcate, acordarea statutului autocefal de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu către comunitatea schismatică a lui Filaret și a lui Epifanie nu numai că nu a vindecat schisma existentă în Ucraina, ci dimpotrivă, a agravat-o. Acum, după acordarea tomosului, vedem o realitate tragică: în Ucraina există o biserică canonică sub Mitropolitul Onufrie și o comunitate schismatică sub conducerea caterisitului Filaret și Epifanie. Evident, există pericolul ca după trei ani de confruntare militară, poporul ucrainean va fi acum împărțit printr-o confruntare religioasă. Chiar și mai mare este un alt pericol: Schisma ucraineană nevindecată ar putea afecta, așa cum mulți au spus deja, întregul Trup al ortodoxiei universale, cu care, din păcate, s-a dovedit a fi legată.

Astfel, cred că noi, Sfântul Sinod al Bisericii Cipriote, nu putem recunoaște pe schismaticul Epifanie, care nu are hirotonire canonică, ca Mitropolitul canonic al Kievului și al întregii Ucraine. Este chiar mai inacceptabil ca noi să avem comuniune euharistică cu schismatici nehirotoniți.

Astfel, propunerile mele umile sunt după cum urmează:

1. Sfântul nostru Sinod nu ar trebui să se adreseze nici Patriarhului Moscovei, nici Patriarhului Ecumenic, pentru a nu afecta eforturile de mediere ale Bisericii din Cipru pentru a obține o soluție canonică a problemei.

De asemenea, îmi exprim teama că se va întâmpla cel mai rău scenariu – ca Bisericile slave să se alăture Patriarhiei Moscovei și Grecii cu Patriarhia Ecumenică. Aceasta ar face o schisma de lungă durată (pentru marea bucurie a dușmanilor ortodocșilor din toată lumea).

2. Sfântul nostru Sinod trebuie să sprijine propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Ioan Al Antiohiei de a convoca în curând un Sinod pan-ortodox sau (dacă este dificil sau chiar imposibil) o Sinaxă a Întâistătătorilor, unde poate fi discutată problema ucraineană și o soluție canonică va fi găsită în acord cu Sfintele canoane și cu tradiția Bisericii Ortodoxe.

3. Cred că Biserica cipriotă, care a primit autocefalie la al III-lea Sinod Ecumenic, înzestrată cu autoritate și încoronată cu lumina Bisericii Răsăritene, poate și ar trebui să joace un rol mediator decisiv în implementarea propunerilor de mai sus și în rezolvarea situației problematice.

Mitropolitul Nikiforos de Kykkos