Dr. Kaptchuk a declarat pentru MailOnline: ”Efectul placebo există, nu este niciun dubiu.”
”El are o reputație proastă pentru înșelăciune, dar pacienții aproape întotdeauna primesc un răspuns placebo”.
El admite, totuși, că pastilele fictive sunt eficiente numai în condiții care sunt ”modificabile de sistemul nervos”.
Dr. Kaptchuk a spus: ”Nu tratăm tumori, malarie sau scăderea colesterolului.”
Deși nu sunt decât comprimate din zahăr sau injecții saline, efectul placebo este atât de puternic încât pacienții suferă chiar și efecte secundare, după ce le-au luat.
Dr. Kaptchuk, care este, de asemenea, director al Programului de Studii Placebo & Teste terapeutice la Harvard, a adăugat: ”Placebo provoacă aceleași efecte secundare ca și medicamentele în faza de testare.
Acest lucru se datorează anxietății, anticipării și îngrijorării că vor suferi un efect secundar dacă li se administrează o pastilă și li spune că ‘aceasta poate provoca dureri de cap’.”
Dr. Kaptchuk crede că discuția ar trebui să treacă de la subiectul pastilele din zahăr funcționează la în ce fel, cum o fac, pentru a găsi pacienții care pot beneficia cel mai mult de ele.
Mulți consideră că placebo funcționează pe baza ipotezei că simpla credință în eficiența unui tratament îl face puternic.
Dar mecanismul real este probabil mult mai complex.
”Nu este vorba de faptul că credeți că veți fi mai bine și apoi o faceți, este un proces non-conștient”, a spus dr. Kaptchuk.
Scanările creierului au arătat că anumite regiuni ale creierului devin activate atunci când o persoană primește un tratament, indiferent dacă este sau nu fictiv.
Această activare se presupune că declanșează ”căi de vindecare”, care ușurează simptomele unui pacient.
Dr. Kaptchuk a spus că în momentul în care majoritatea pacienților sunt de acord să participe la un studiu științific și să primească un placebo, ei sunt destul de disperați și au încercat, de obicei, numeroase alte terapii fără nici o alinare.
Prin urmare, ei sunt dispuși să ia o pastilă din zahăr ca o ultimă soluție, fără nici o credință reală că îi va face să se simtă mai bine, demitizând teoria că funcționează pentru că un pacient crede că o va face.
Unii chiar răspund la placebo când știu că ceea ce iau nu este altceva decât o pastilă inactivă.
Un studiu publicat în octombrie de către Institutul de Cancer Dana-Farber, din Boston, a analizat efectul placebo asupra pacienților cu oboseală legată de cancer.
Pacienților, care au învins boala, li s-a spus că luau un placebo, dar totuși aveau semnificativ mai puține simptome, în câteva săptămâni.
”Ceea ce îi face pe oameni sa se însănătoșească este combinatia de speranță și incertitudine – aceasta declansează un răspuns”, a spus dr. Kaptchuk.
Un alt studiu efectuat la Harvard în anii 1950 a constatat că oamenii care au luat placebo pentru anxietate sau durere post-operatorie, suferă de modificări măsurabile în componența sângelui.
Cercetările în creștere sugerează, de asemenea, că pastilele din zahăr funcționează numai dacă sunt administrate de cineva cu o anumită autoritate – cum ar fi medicul.
Un studiu realizat de dr. Kaptchuk a analizat acest lucru investigând efectul acupuncturii asupra IBS (n.t.: Irritable Bowel Syndrome – sindromul colonului iritabil).
Unii pacienți au făcut o procedură care doar părea să introducă acele, alții au făcut aceeași procedură, dar cu mai multă interacțiune medic-pacient, iar a treia categorie nu a primit nici un tratament.
Deși primele două grupuri au beneficiat mai mult decât ultimul, grupul cu ”interacțiune multă” s-a simțit cel mai bine.
Dr. Kaptchuk, care este un acupuncturist instruit, crede că simplul act de îngrijire poate produce un răspuns biologic, care încurajează vindecarea.
Dar întrebarea despre cine poate beneficia cel mai mult de placebo rămâne încă oarecum un mister.
Un studiu a sugerat că pacienții cu afecțiuni precum Parkinson și depresie răspund mai bine pastilelor din zahăr dacă exprimă niveluri scăzute ale unei enzime numite COMT.
COMT se crede că determină substanțele chimice ale creierului unei persoane. Nivelurile scăzute sunt asociate cu o producție mai mare de dopamină, hormonul ”stării de bine”, care reduce stresul.
Cei care exprimă COMT pot, prin urmare, să răspundă mai bine la placebo, datorită faptului că sunt mai relaxați să înceapă cu el, și ar putea beneficia în special de interacțiunea caldă doctor-pacient.
Dar un studiu diferit, la pacienții cu boală cardiacă, a constatat că cei cu nivel ridicat de COMT răspund mai bine la placebo.
Deși aceste rezultate se contrazic reciproc, Dr. Kaptchuk subliniază că știind deja că enzima COMT este implicată în raspunsul placebo este un pas în direcția corectă, spre optimizarea placebo ca tratament eficient.
CE ESTE PLACEBO?
Un placebo este orice pare a fi un tratament medical real, dar nu este, fie că este vorba de o pastilă din zahăr sau de o injecție salină.
Ceea ce au în comun toate medicamentele placebo este că acestea nu conțin o substanță activă, care stimulează sănătatea unei persoane.
Placebo-urile sunt folosite în studii pentru a ajuta oamenii de știință să înțeleagă efectul unui nou tratament asupra unei anumite condiții.
De exemplu, într-un studiu care investighează un medicament care scade colesterolul, unii ar primi un placebo, adesea fără să știe, pentru a compara medicamentele versus pastila din zahăr.
Acest lucru le permite să verifice eficacitatea tratamentului și orice efecte secundare.
Un efect placebo apare atunci când starea unei persoane se îmbunătățește sau întâmpină efecte secundare, deși nu a primit decât o pastilă din zahăr.
Studiile arată că placebo poate ușura depresia, durerea, insomnia și IBS.
Este neclar cum funcționează placebo-ul, dar se crede că se referă la relația dintre trup și minte.
Unii susțin că acest lucru este în minte, dar alte studii arată schimbări fizice măsurabile după administrarea placebo, cum ar fi o creștere a hormonilor care alină depresia.
Sursa: WebMD
Am avut recent o discuție cu un ateu și el a adus fix acest argument pentru a demonstra că puterea rugăciunii este falsă. Mi-a spus că orice efect pozitiv pe care l-ar putea avea rugăciunea este doar în capul nostru și că oricât de mult ne-am ruga pentru cineva, acest lucru este complet inutil. Tot el mi-a spus despre acest experiment, condus de către Harvard: http://www.freethoughtpedia.com/wiki/Harvard_prayer_experiment. Eu i-am spus că rugăciunea depinde de fiecare în parte și mai ales de credința individuală, dar el a înțeles ca asta este dovada clară că puterea rugăciunii este un pur efect placebo. I-am mai spus și că acel studiu nu a fost făcut pe creștini ortodocși, i-am vorbit despre sfinți și minuni. N-a vrut sa audă nimic. Ați putea face un articol pe tema asta? Sinceră să fiu, de când am vorbit cu el, m-am tulburat foarte mult și încerc să-mi păstrez, cât de mult pot, credința. Faptul de a fi înșelată sau de a crede în ceva ce nu există cu adevărat, a fost mereu, pentru mine, cea mai mare frică, ce m-a chinuit de multe ori. Mulțumesc mult.
Daca nu merge link-ul, căutați pe google Harvard prayer experiment.