Recunoașterea schismaticilor ucraineni va începe cu Biserica Greacă și cu cea Română, într-o lună și jumătate, crede exarhul de Constantinopol
Kiev, 11 Ianuarie 2019
Unele dintre Bisericile Ortodoxe Locale vor avea nevoie de timp pentru a recunoaște și accepta oficial așa-numita ”Biserică Ortodoxă a Ucrainei”, dar procesul va începe curând, cu Bisericile Greacă și Română, crede arhiepiscopul Daniel de Pamfilia, unul dintre cei doi exarhi ai Constantinopolului la Kiev, care au ajutat la pregătirea ”consiliului de unificare” din 15 Decembrie.
Întrebat de BBC, într-un interviu, când va avea loc prima recunoaștere, Arhiepiscopul Daniel a răspuns: ”Cred că va avea loc într-o lună și jumătate. Bisericile actuale ale Greciei și României vor fi printre primele, iar de acolo procesul va continua.”
Sfântul Sinod al Greciei a discutat recent problema, dar a adresat-o ședinței lărgite a Consiliului Episcopal, pentru a lua o decizie.
”Biserica Ortodoxă Rusă refuză să o recunoască”, a precizat ierarhul de la Constantinopol, ”și aceasta este de neînțeles.”
”Bisericile Sârbă, Poloneză, și a Antiohiei sunt trei structuri care vor avea nevoie de timp pentru a lucra la recunoașterea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei”, a spus el, atingând 3 din cele 4 Biserici care au respins până acum noua structură ucraineană (Biserica Ciprului fiind a patra).
Și încadrând problema mai degrabă ca una de alianțe, decât ca una a ortodoxiei, arhiepiscopul Daniel a adăugat: ”Desigur, Biserica Serbiei și cea a Antiohiei sunt dependente de Biserica Ortodoxă Rusă.”
În ciuda încadrării problemei de către Constantinopol, Preafericitul Părinte Patriarh Irineu al Serbiei a declarat recent într-un interviu că Biserica Sârbă nu este nici pentru Moscova, nici pentru Constantinopol, ci pentru [a respecta] canoanele Bisericii, iar Preasfinția Sa Mitropolitul Sava din Polonia și-a exprimat un sentiment asemănător.
Arhiepiscopul Daniel și-a exprimat optimismul cu privire la colaborarea cu Biserica Poloneză: ”Retorica sa se va schimba și își va înțelege locul ei istoric, în sânul Bisericii lui Hristos și a Constantinopolului”.
Această afirmație poate că se fundamentează pe autocefalia Bisericii Poloneze, acordată de Constantinopol în 1924, care s-a bazat pe același revizionism istoric ca cel prezentat în situația actuală – că Mitropolia de la Kiev, care în secolul al XVII-lea a inclus și Polonia – nu a fost niciodată transferată cu adevărat la Patriarhia Moscovei. Biserica Poloneză făcea parte din Biserica Rusă, atunci când Constantinopolul a decis brusc să-i acorde autocefalia.
Întrebat cât timp va dura întregul proces de recunoaștere, arhiepiscopul Daniel și-a exprimat convingerea că este vorba de luni, nu de ani și că Bisericile Greacă și Română vor fi primele care îl vor recunoaște pe ”Mitropolitul” Epifanie și ”Biserica Ortodoxă a Ucrainei”, menționând că Epifanie a trimis deja scrisori întâi-stătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale, anunțându-și alegerea ca întâi-stătător.
Arhiepiscopul Daniel a mai spus că Constantinopolul nu va pune nici un fel de sancțiuni asupra Bisericilor care nu recunosc noua structură ucraineană, ci va lucra cu ele pentru a le explica de ce ar trebui să o recunoască.
”Nu prevăd mari probleme aici. Cred că vom găsi înțelegere reciprocă cu Bisericile Serbiei și a Antiohiei, avem nevoie doar de puțin timp. În aceste regiuni s-au creat anumite condiții politice, așa că va dura ceva timp pentru a lucra cu ei”, a spus arhiepiscopul Daniel, finalizând acea parte a interviului.
Nu pot sa cred ca vor face asa ceva. Ar fi si o mare nedreptate fata de ai nostri ce tin de Slatioara care, sa fim sinceri, sunt mult mai in regula decat ucrainenii (sunt acrivosi in credinta si atunci cand au facut pasul pe loc in timp ce altii l-au facut in spate, au avut un motiv serios care a dat multe batai de cap chiar si parintilor cu viata sfanta din Athos). Este adevarat ca pe ei nu i-a luat Constantinopolul sub aripa dar, mai stii, poate ca nu este timpul pierdut. 🙂
Cei de la Slătioara sunt stiliști!!!
Si ce daca? Ucrainenii sunt mai stilisti ca ei si, uite, au fost bagati in Biserica pe usa din spate si se cere recunoasterea lor ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Crede-ma ca daca luam la bob marunt ce a facut fiecare, slatiorenii nostri sunt mai curati decat ucrainenii schismatici. Era necesara comparatia asta. Poate ca asa intelegem mai bine situatia creata si nebunia la care s-a ajuns.
Corectitudinea politica ii impiedica pe ierarhi (din motive numai de ei stiute) sa marturiseasca Adevarul. Se pare ca este vorba de duhuri necurate cu multa putere care au pus stapanire pe ei odata ce au dat-o-n bara cu Creta spunand ca este in regula un sinod la care s-au opus zeci de episcopi din cei putini care au participat si care au reprezentat mai putin de 75% din nr total de drept credinciosi.
Mila Domnului cu noi toti!
erata – mai sus va rog cititi „si care au reprezentat mai putin de 25% din nr total de drept credinciosi.” (douazecisicinci)
In fapt in creta au fost reprezentati cca 23% dintre ortodocsi. Oricum este destul de greu de apreciat. Pe de o parte avem fenomenul iesirii multora din Biserica (majoritatea la secte dar sunt unii care pur si simplu care nu mai vor sa asculte de ea cu toate ca sunt botezati – apropo, mi-e asa o mila de Mircea Badea care nu-i prost deloc si are un suflet sensibil – nu pot detalia) iar pe de alta parte intrarea a poate si mai multi prin convertirile care se fac in Africa in special dar si in tarile occidentale si chiar sua. In china a cam incetinit fenomenul datorita prigoanei care este deja pe fata ei fiind cei mai avansati in adevaratul comunism pe care maine-poimaine il vom intalni peste tot sub forma de Imparatia Omului care-si va astepta cu infrigurare imparatul ca sa i se inchine.
– Stiliştii sunt pe dinafară (de Biserică);
– Adunarea din Creta nu reprezintă un sinod valid;
– Deocamdată ucrainenii sunt şi ei pe dinafară, reprezintă un experiment al unor forţe politice care influenţează deciziile patr. Bartolomeu.
”Biserica Ortodoxă Rusă refuză să o recunoască” – adica … doar vreo 70% dintre crestinii ortodocsi
NOTA: am facut o aproximatie. rusii fara ucraineni sunt vreo 65% iar cu ucraineni cca 75%
mai sus am aproximat la 70% considerand ca ucrainenii s-au impartit in doua parti egale insa de fapt nu stiu care este situatia reala – cati de-o parte, cati de alta
IN rusia sunt ~140 milioane populatie, din care crestini ~2/3 (merg cel putin la Paste la biserica), deci 95 mil. In Ucraina sunt 48 mil, din care ortodocsi cam 40 mil (care merg cel putin de 5 ori pe ani la biserica). Asa ca nu stiu daca sunt corecte comparatiile de mai sus. Plus la biserica rusa sunt afiliati si mare parte de basarabeni (3 mil).
Este corect ce am spus. Am informatiile intr-un excel dar mi-e lene sa le rescriu aici. Se gasesc si pe internet cu putina bunavointa.
merge si un printscreen / https://prnt.sc
1 The Russian Orthodox Church 164,000,000
2 The Romanian Orthodox Church 18,800,000
3 The Greek Orthodox Church 10,000,000
4 The Serbian Orthodox Church 9,000,000
5 The Bulgarian Orthodox Church 4,500,000
6 The Georgian Orthodox Church 3,500,000
7 The Patriarchate of Constantinople 3,500,000
8 The Patriarchate of Antioch 1,800,000
9 The Patriarchate of Alexandria 1,600,000
10 The Orthodox Church of Cyprus 700,000
11 The Polish Orthodox Church 600,000
12 The Albanian Orthodox Church 200,000
13 The Orthodox Church of the Czech Lands and Slovakia 170,000
14 The Patriarchate of Jerusalem 130,000
TOTAL 218,500,000
Datele de mai sus includ si diaspora fiecarei biserici. la ei acasa rusii ortodocsi sunt pe la 110-115 milioane cu tot cu Crimeea si ucrainenii emigrati la ei. Insa la astia se adauga o puternica diaspora in toata lumea + tari foste sovietice – Bielorusia este cea mai mare ca numar de credinciosi + China – maj de acolo tin de rusi samd
am cercetat un pic si acestea mi se par cele mai curate date
si inca ceva – datele sunt dupa Crimeea dar inainte de schisma ucraineana asa ca includ si ucrainenii
De ce ste gresit ceea ce se intampla acum in Ucraina? Intreb si eu, ca nu stiu…Nu am gasit nici o explicatie teologica clara, asa pentru cei ce nu se pricep bine…
Este greşit pentru că politica s-a amestecat în Biserică, şi atunci când este acceptat acest lucru se lasă cu schismă (vezi şi Marea Schismă).
Orice hotărâre s-ar lua, trebuie să fie consens, sau mai bine zis, comuniune, dragoste frăţească.
Roadele acestei hotărări s-au şi arătat, prigonirea Bisericii Ortodoxe din Ucraina, atitudine ceva mai corectă politic din partea noului „mitropolit”.
In Ucraina in ultimii 15 ani au aparut diferite factiuni schismatice care nu mai voiau sa faca ascultare de BORu. Motive destule. Si la noi sunt rataciti care pleaca din BOR ca sa-si faca propriile „biserici”. Sunt in special cei caterisiti (pe motive f serioase – la noi se cateriseste cand chiar nu se mai poate altfel).
La ucraineni situatia schismaticilor s-a inflamat dupa de Mr Filaret n-a fost ales Patriarh al Rusiei. S-a suparat si-a plecat facandu-si propria „biserica” apucandu-se serios de treaba. Adica hirotonind preoti si tot felul de smecherii ca sa-si creasca „eparhia”. Sigur ca toti l-au luat de nebun si schismatic, inclusiv Constantinopolul.
Acum, la presiunea serviciilor secrete straine, care fac si desfac totul in ucraina mai ceva ca la ei acasa, s-au tras sforile ca sa creeze o asa-zisa biserica nationala ucraineana pt a scadea si pe aceasta cale influenta rusa. Numai ca cei din Biserica canonica n-au acceptat sa intre in jocuri de culise asa ca baietii veseli s-au apucat sa stranga firimiturile schismatice, pe langa care slatiorenii nostri sunt niste ingerasi, si sa se apuce sa faca din ele biserica nationala ucraineana.
Pana la urma chiar si pana aici lucrurile n-ar fi atat de grave si daca luam in considerare sucelile de teritorialitate canonica ale patriarhiei de Constantinopol. Problema, nu mica deloc, consta in faptul ca baietii care au iesit cu injuraturi din Biserica nu s-au intors la ea cu pocainta ci cu mandrie. Asa ceva nu se face. Bun, pana la urma hai ca am mai putea-o inghiti si p’asta dar astia au venit in Biserica cu arme si bagaje. Adica i-au adus si pe cei care au fost „hirotoniti” de ei cand erau considerati de catre toata Biserica ca fiind schismatici. O fi lucrat cumva harul Sf Duh la hirotonia lor? Dumnezeu stie dar Sf Parintii spun un mare NU. Si au dreptate mai ales ca acum aver certitudinea nelucrarii lui la schismaticii papistasi ca sa nu ma duc mai departe. Clar, clar, clar. Or in aceasta situatiune ar fi nevoie ca baieteii respectivi sa faca macar un picut de pocainta (publica musai pentru ca sminteala tot publica a fost), sa recunoasca adevarata Biserica si sa fie hirotoniti pe bune. Sigur ca nimeni nu accepta asa ceva pt ca ar iesi scandalul cat casa popo …, nu, … cat catedrala neamului.
Si asta asa, in putine cuvinte. Ca daca ne mai legam si de faptul ca aparitia noii „biserici” s-a facut in cerc restrans lipsind de la masa 99% dintre cei care ar fi trebuit sa fie acolo … iti dai seama ca situatia este de porc, putin spus.
Daca ar fi sa ne luam dupa canoanele Bisericii (or mai fi in vigoare? sincer, nu stiu sau mai degraba nu cred dupa ce vad ca nimeni nu mai tine cont de ele) unirea Constantinopolului cu schismaticii la modul la care au facut-o i-a scos din Biserica. In atare situatie ceilalti sunt obligati (de canoane cel putin) sa se delimiteze de ei intrerupand comuniunea si sa-i astepte ca sa-si revina, sa se pocaiasca, pentru ca atunci mai mult sa se bucure si sa se veseleasca o data cu intoarcerea fiilor ratacitori.
Sigur ca niciodata nu este prea tarziu dar pana la urma Apocalipsa tot trebuie sa vina asa ca … de ce ar face-o?
Eeee … nu stiu cat de clara a fost esplicatia mea dar poate sunt altii mai bine informati despre situatia de la fata locului.
Mantuire tuturor!
„la noi se cateriseste cand chiar nu se mai poate altfel” – adevarat dar ai uitat ca in ultima vreme se caterisesc in special marturisitorii adevaratei credinte.
Oricum nu este cazul Ucrainei dar am simtit nevoia sa precizez.
„Mr Filaret n-a fost ales Patriarh al Rusiei” – n-a fost ales pt ca … nici n-a participat
si-a dat seama ca n-are sanse si s-a retras cu 2h inainte cedandu-i voturile lui Chiril
se pare insa ca s-a suparat destul de tare de a intrat in schisma. ai prescurat bine mitropolit. asa se scrie corect in cazul lui – fara t
la presiunea serviciilor secrete straine ….. – ma lasi? o fi fost si asta dar crezi ca lui Bartolomeu nu i-au placut banii? or fi saraci dar ucrainenii dau mai multi bani la biserica decat romanii. Plus ca vor sa ia si lavrele de la Poceaev si pe cea a Pesterilor din Kiev care sunt mine de aur la propriu. De asta nici nu i-ai lasat sa aiba Patriarh si atarna de Constantinopol. Ca sa cotizeze berbecii.
Nu i-au lasat sa fie patriarhie si pt ca ar fi fost mai usor de izolat prin nerecunoastere. Atunci chiar ca ar fi fost simplu sa spuna toata lumea nu si se inchidea discutia.
Acum toata raspunderea cade in spatele Sf Munte. Daca cei din Sf Munte se vor impotrivi (si, din pacate, n-o face decat o singura manastire Sf Pantelimon) atunci vor fi sanse reale ca si Grecia sau Romania s-o faca. Altfel … ramane cum am stabilit. Vine Papa in primavara si cam asta este. Cadere dupa cadere dupa cadere …. pana-n fundu’ iadului. Sa nu fie!
Proorociile cuviosului Lavrentie din Cernigov despre ereziile şi dezbinările din Biserica Ucraineană
Părintele cel iubitor ne spunea nouă: ”Când va apărea puţină libertate, bisericile, mănăstirile se vor deschide şi vor fi restaurate, atunci toate învăţăturile înşelătoare vor ieşi la suprafaţă împreună cu dracii şi ateiştii tainici (catolicii, uniaţii, ucrainenii-de sine sfinţiţi şi alţii) şi în Ucraina, cu mare îndârjire, se vor năpusti asupra Bisericii Ortodoxe Ruse, împotriva unităţii şi sobornicităţii ei. Aceşti eretici vor fi sprijiniţi de puterea cea fără de Dumnezeu, iar apoi vor lua cu de-a sila de la ortodocşi bisericile şi-i vor bate pe cei credincioşi. Atunci Mitropolitul Kievului (nu este vrednic de acest nume) împreună cu adepţii săi – arhiereii şi iereii – foarte puternic vor zdruncina Biserica Rusă. Lumea întreagă se va uimi de nelegiuirea lui şi se va înspăimânta. El se va duce în veşnica pierzare, precum Iuda*. Însă toate aceste defăimări şi învăţături înşelătoare vor dispărea din Rusia şi va fi Una singură Biserică Ortodoxă Rusă”. Protoiereul Alexandr (Kraskovski), schiarhimandritul Antonie şi ieroschiminahul Teodosie
*Cuvintele prooroceşti ale Cuviosului se împlinesc în zilele noastre, mai ales în privinţa Bisericii Ucrainene. Cu adâncă nelinişte duhovnicească suntem nevoiţi să cităm Actul de lepădare de la Biserică a monahului Filaret (Denisenko), fostul Mitropolit al Kievului, care a aruncat în dezbinare multe suflete: „Sfinţitul Sobor Arhieresc a făcut aprecierea activităţii antibisericeşti a monahului Filaret (Denisenko), acesta find lipsit de toate gradele preoţeşti de Acţiunea Judecătorească a Soborului Arhieresc de la 11 iunie 1992 şi atenţionat de Soborul arhieresc din 1994 că „dacă va mai continua… fărădelegile, va fi lepădat de Biserică prin anatemizare”. Sfinţitul Sobor Arhieresc este nevoit să constate cu durere, că monahul Filaret n-a luat aminte la adresarea Bisericii-mame care îl chema la pocăinţă şi, în răstimpul dintre soboare, şi-a continuat activitatea schismatică (de dezbinare), pe care a răspândit-o departe de hotarele Bisericii Ortodoxe Ruse, contribuind la aprofundarea schismei în Biserica Bulgară şi primind în comuniune schismatici ale altor Biserici Locale, ignorând în mod criminal interdicţiile întemeiate din partea puterii bisericeşti legale – lipsirea de cinul bisericesc, – el continua să săvârşească slujbe blasfemiatoare şi hirotonii nelegiuite; neavând cin preoţesc, monahul Filaret, spre ispita multora, a îndrăznit să se numească „patriarh al Kievului şi al întregii Rusii şi Ucraine” (în vreme ce vechea catedră a Kievului este ocupată în mod legal de către Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care se află în comuniune canonică cu Biserica Ortodoxă Rusă şi prin ea cu toată Biserica Ortodoxă Universală), continuând prin acţiunile sale criminale să aducă daune Ortodoxiei din Ucraina. Date fiind cele expuse mai sus, Sfinţitul Sobor Arhieresc în temeiul pravilei Apostoleşti 28 care spune: „Dacă un episcop, sau preot, sau diacon, fiind afurisit cu dreptate pentru fărădelegi vădite va îndrăzni să se atingă de slujirea care cândva i-a fost încredinţată, unul ca acesta să fie cu totul lepădat de la Biserică”, la fel şi conform pravilei a 14-a a Soborului din Sardichia, pravilei a 4-a a Soborului din Antiohia şi pravilei a 88-a a sfântului Vasile cel Mare, într-un glas confirmă: monahul Filaret (Mihail Antonovici Denisenko) să fie lepădat de Biserica lui Hristos. Să fie dat anatema înaintea întregului popor (Aнафемa. История и XX век, 1998, pag. 396–397) – nota alcăt. […]
Cuvintele Cuviosului Lavrentie despre Rusia, despre ceea ce este „rusesc”, despre erezii şi credincioşie Bisericii-Mame Părintele Lavrentie vorbea insistent şi cu severitate, preîntâmpinând că Rusia şi rusesc sunt cuvinte natale. Şi trebuie de ştiut neapărat, ţinând bine minte că a fost Botezul Rusiei, iar nu botezul Ucrainei. Kievul – este al doilea Ierusalim şi maica oraşelor ruseşti. Rusia Kieveană a fost dintotdeauna împreună cu Marea Rusie. Kievul fără Marea Rusie şi separat de Rusia este de neînchipuit în nici o situaţie şi în nici un caz. Capitala Poloniei în taină era jidovească. Jidovii îi sileau pe polonezi să cucerească Rusia. După ce o parte din Rusia a fost cotropită de polonezi, ea a fost dată în arendă jidanilor împreună cu mănăstirile ortodoxe, bisericile şi preoţii. Preoţii şi creştinii ortodocşi, fără permisiunea lor, nu aveau voie să săvârşească nici un fel de trebuinţe. Pe ortodocşi îi constrângeau şi îi oprimau din toate părţile, favorizând Polonia, catolicismul şi unia. Nu în zadar Griţi „Auraşul”, fericitul nebun pentru Hristos Grigore, striga în piaţă atunci când îl băteau: „Vai, dor pumnii jidoveşti!”. Jidovilor foarte tare nu le plăceau cuvintele Rusia şi rusesc, şi, de aceea, au numit pământurile cucerite de polonezi şi luate de ei în arendă Malorosia (Rusia mică). Apoi şi-au dat seama că acest cuvânt conţine cuvântul Ros şi au numit aceste teritorii Ocraina (margine). Cuvântul ocraina este defăimător şi înjositor! Ce fel de margine? A cui margine, de ce margine? Doar după această părelnică margine jidanopoloneză se află alte ţări şi state. Şi mai târziu, după indicaţiile lor, polonezii au legiferat termenii de Ucraina şi ucraineni, pentru ca noi cu mai multă uşurinţă să ne uităm numele rusesc şi să ne rupem pentru totdeauna de Sfânta şi Dreptmăritoarea Rusie. Cuviosul Teodosie, egumenul Lavrei Peşterilor, scria, ca noi să nu lăudăm credinţa străină şi în nici un caz să nu ne unim cu catolicii şi să nu părăsim Credinţa Ortodoxă. Cei apropiaţi nouă duhovnoceşte, marii Arhiepiscopi Lazăr Baranovici şi Teodosie al Cernigovului, ale cărui moaşte sunt în faţa noastră (zicând acestea Părintele Lavrentie făcu o metenie în direcţia Catedralei), şi Sfinţitul Ioan de Tobolsk, se străduiau din răsputeri după cuvântul Domnului Iisus: „Ca toţi să fie una”, să fie cu Rusia Ortodoxă, ca împreună să formeze Sfânta Rusie. Şi ca pentru totdeauna să se elibereze de stăpânirea poloneză şi asuprirea jidovilor, de arenda lor şi să se izbăvească de catolicismul străin şi de unia pierzătoare de suflet, introdusă şi implantată prin ameninţări, torturi, violenţă şi moarte. Părintele a mai spus: „Aşa precum nu poate fi despărţită Preasfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, care este Unul Dumnezeu, la fel nu pot fi despărţite Rusia, Ucraina şi Bielarusia. Împreună ele constitue Sfânta Rusie. Să ştiţi aceasta, ţineţi minte şi nu uitaţi! În oraşul Kiev niciodată nu a existat Patriarh. Patriarhii erau din Moscova şi locuiau în Moscova. Păziţi-vă de grupul ucrainesc autosfinţit (biserica) şi de unie”. Stareţul Lavrei Peşterilor din Kiev, părintele Kronid l-a contrazis pe Părinte zicând că autosfinţiţii şi uniaţii deja au dispărut din Ucraina. Părintele a răspuns cu mahnă şi tristeţe: „Diavolul va intra într-înşii şi ei, cu o răutate satanicească, se vor oşti împotriva Credinţei şi Bisericii Ortodoxe, dar sfârşitul lor va fi ruşinos şi adepţii lor vor primi pedeapsa cerească de la Domnul Împăratul puterilor”. Cât sunt de scumpe şi fără de preţ cuvintele Părintelui – el pe toate le-a prevăzut şi le ştia din timp. Nu demult a apărut un arhiereu ucrainean autosfinţit care s-a numit pe sine Patriarh al Kievului şi încă unde? În America. El nu ştie sau a uitat că în Kiev niciodată nu a existat Patriarh… Iar noi trebuie să ne întrebăm de unde se poate lua în America un Patriarh Kievean?! Dar unii, sortindu-se la munci veşnice, spre propria lor ruşine, îl aclamau ca nişte posedaţi: „Patriarhul nostru!”. Părintele ne preîntâmpina să rămânem credincioşi Patriarhiei Moscovei şi în nici un caz să nu aderăm la nici un fel de dezbinare. Iar acei arhierei şi preoţi, care au semănat tulburări în sufletele credincioşilor, şi-au provocat mare daună şi au dus multe suflete la pieire.
(din Sfântul Lavrentie al Cernigovului, “Viata, învataturile, minunile si acatistul”, Editura Egumenita)
Proorociile cuviosului Lavrentie din Cernigov despre ereziile şi dezbinările din Biserica Ucraineană
Părintele cel iubitor ne spunea nouă: ”Când va apărea puţină libertate, bisericile, mănăstirile se vor deschide şi vor fi restaurate, atunci toate învăţăturile înşelătoare vor ieşi la suprafaţă împreună cu dracii şi ateiştii tainici (catolicii, uniaţii, ucrainenii-de sine sfinţiţi şi alţii) şi în Ucraina, cu mare îndârjire, se vor năpusti asupra Bisericii Ortodoxe Ruse, împotriva unităţii şi sobornicităţii ei. Aceşti eretici vor fi sprijiniţi de puterea cea fără de Dumnezeu, iar apoi vor lua cu de-a sila de la ortodocşi bisericile şi-i vor bate pe cei credincioşi. Atunci Mitropolitul Kievului (nu este vrednic de acest nume) împreună cu adepţii săi – arhiereii şi iereii – foarte puternic vor zdruncina Biserica Rusă. Lumea întreagă se va uimi de nelegiuirea lui şi se va înspăimânta. El se va duce în veşnica pierzare, precum Iuda*. Însă toate aceste defăimări şi învăţături înşelătoare vor dispărea din Rusia şi va fi Una singură Biserică Ortodoxă Rusă”. Protoiereul Alexandr (Kraskovski), schiarhimandritul Antonie şi ieroschiminahul Teodosie
*Cuvintele prooroceşti ale Cuviosului se împlinesc în zilele noastre, mai ales în privinţa Bisericii Ucrainene. Cu adâncă nelinişte duhovnicească suntem nevoiţi să cităm Actul de lepădare de la Biserică a monahului Filaret (Denisenko), fostul Mitropolit al Kievului, care a aruncat în dezbinare multe suflete: „Sfinţitul Sobor Arhieresc a făcut aprecierea activităţii antibisericeşti a monahului Filaret (Denisenko), acesta find lipsit de toate gradele preoţeşti de Acţiunea Judecătorească a Soborului Arhieresc de la 11 iunie 1992 şi atenţionat de Soborul arhieresc din 1994 că „dacă va mai continua… fărădelegile, va fi lepădat de Biserică prin anatemizare”. Sfinţitul Sobor Arhieresc este nevoit să constate cu durere, că monahul Filaret n-a luat aminte la adresarea Bisericii-mame care îl chema la pocăinţă şi, în răstimpul dintre soboare, şi-a continuat activitatea schismatică (de dezbinare), pe care a răspândit-o departe de hotarele Bisericii Ortodoxe Ruse, contribuind la aprofundarea schismei în Biserica Bulgară şi primind în comuniune schismatici ale altor Biserici Locale, ignorând în mod criminal interdicţiile întemeiate din partea puterii bisericeşti legale – lipsirea de cinul bisericesc, – el continua să săvârşească slujbe blasfemiatoare şi hirotonii nelegiuite; neavând cin preoţesc, monahul Filaret, spre ispita multora, a îndrăznit să se numească „patriarh al Kievului şi al întregii Rusii şi Ucraine” (în vreme ce vechea catedră a Kievului este ocupată în mod legal de către Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care se află în comuniune canonică cu Biserica Ortodoxă Rusă şi prin ea cu toată Biserica Ortodoxă Universală), continuând prin acţiunile sale criminale să aducă daune Ortodoxiei din Ucraina. Date fiind cele expuse mai sus, Sfinţitul Sobor Arhieresc în temeiul pravilei Apostoleşti 28 care spune: „Dacă un episcop, sau preot, sau diacon, fiind afurisit cu dreptate pentru fărădelegi vădite va îndrăzni să se atingă de slujirea care cândva i-a fost încredinţată, unul ca acesta să fie cu totul lepădat de la Biserică”, la fel şi conform pravilei a 14-a a Soborului din Sardichia, pravilei a 4-a a Soborului din Antiohia şi pravilei a 88-a a sfântului Vasile cel Mare, într-un glas confirmă: monahul Filaret (Mihail Antonovici Denisenko) să fie lepădat de Biserica lui Hristos. Să fie dat anatema înaintea întregului popor (Aнафемa. История и XX век, 1998, pag. 396–397) – nota alcăt. […] Cuvintele Cuviosului Lavrentie despre Rusia, despre ceea ce este „rusesc”, despre erezii şi credincioşie Bisericii-Mame Părintele Lavrentie vorbea insistent şi cu severitate, preîntâmpinând că Rusia şi rusesc sunt cuvinte natale. Şi trebuie de ştiut neapărat, ţinând bine minte că a fost Botezul Rusiei, iar nu botezul Ucrainei. Kievul – este al doilea Ierusalim şi maica oraşelor ruseşti. Rusia Kieveană a fost dintotdeauna împreună cu Marea Rusie. Kievul fără Marea Rusie şi separat de Rusia este de neînchipuit în nici o situaţie şi în nici un caz. Capitala Poloniei în taină era jidovească. Jidovii îi sileau pe polonezi să cucerească Rusia. După ce o parte din Rusia a fost cotropită de polonezi, ea a fost dată în arendă jidanilor împreună cu mănăstirile ortodoxe, bisericile şi preoţii. Preoţii şi creştinii ortodocşi, fără permisiunea lor, nu aveau voie să săvârşească nici un fel de trebuinţe. Pe ortodocşi îi constrângeau şi îi oprimau din toate părţile, favorizând Polonia, catolicismul şi unia. Nu în zadar Griţi „Auraşul”, fericitul nebun pentru Hristos Grigore, striga în piaţă atunci când îl băteau: „Vai, dor pumnii jidoveşti!”. Jidovilor foarte tare nu le plăceau cuvintele Rusia şi rusesc, şi, de aceea, au numit pământurile cucerite de polonezi şi luate de ei în arendă Malorosia (Rusia mică). Apoi şi-au dat seama că acest cuvânt conţine cuvântul Ros şi au numit aceste teritorii Ocraina (margine). Cuvântul ocraina este defăimător şi înjositor! Ce fel de margine? A cui margine, de ce margine? Doar după această părelnică margine jidanopoloneză se află alte ţări şi state. Şi mai târziu, după indicaţiile lor, polonezii au legiferat termenii de Ucraina şi ucraineni, pentru ca noi cu mai multă uşurinţă să ne uităm numele rusesc şi să ne rupem pentru totdeauna de Sfânta şi Dreptmăritoarea Rusie. Cuviosul Teodosie, egumenul Lavrei Peşterilor, scria, ca noi să nu lăudăm credinţa străină şi în nici un caz să nu ne unim cu catolicii şi să nu părăsim Credinţa Ortodoxă. Cei apropiaţi nouă duhovnoceşte, marii Arhiepiscopi Lazăr Baranovici şi Teodosie al Cernigovului, ale cărui moaşte sunt în faţa noastră (zicând acestea Părintele Lavrentie făcu o metenie în direcţia Catedralei), şi Sfinţitul Ioan de Tobolsk, se străduiau din răsputeri după cuvântul Domnului Iisus: „Ca toţi să fie una”, să fie cu Rusia Ortodoxă, ca împreună să formeze Sfânta Rusie. Şi ca pentru totdeauna să se elibereze de stăpânirea poloneză şi asuprirea jidovilor, de arenda lor şi să se izbăvească de catolicismul străin şi de unia pierzătoare de suflet, introdusă şi implantată prin ameninţări, torturi, violenţă şi moarte. Părintele a mai spus: „Aşa precum nu poate fi despărţită Preasfânta Treime, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, care este Unul Dumnezeu, la fel nu pot fi despărţite Rusia, Ucraina şi Bielarusia. Împreună ele constitue Sfânta Rusie. Să ştiţi aceasta, ţineţi minte şi nu uitaţi! În oraşul Kiev niciodată nu a existat Patriarh. Patriarhii erau din Moscova şi locuiau în Moscova. Păziţi-vă de grupul ucrainesc autosfinţit (biserica) şi de unie”. Stareţul Lavrei Peşterilor din Kiev, părintele Kronid l-a contrazis pe Părinte zicând că autosfinţiţii şi uniaţii deja au dispărut din Ucraina. Părintele a răspuns cu mahnă şi tristeţe: „Diavolul va intra într-înşii şi ei, cu o răutate satanicească, se vor oşti împotriva Credinţei şi Bisericii Ortodoxe, dar sfârşitul lor va fi ruşinos şi adepţii lor vor primi pedeapsa cerească de la Domnul Împăratul puterilor”. Cât sunt de scumpe şi fără de preţ cuvintele Părintelui – el pe toate le-a prevăzut şi le ştia din timp. Nu demult a apărut un arhiereu ucrainean autosfinţit care s-a numit pe sine Patriarh al Kievului şi încă unde? În America. El nu ştie sau a uitat că în Kiev niciodată nu a existat Patriarh… Iar noi trebuie să ne întrebăm de unde se poate lua în America un Patriarh Kievean?! Dar unii, sortindu-se la munci veşnice, spre propria lor ruşine, îl aclamau ca nişte posedaţi: „Patriarhul nostru!”. Părintele ne preîntâmpina să rămânem credincioşi Patriarhiei Moscovei şi în nici un caz să nu aderăm la nici un fel de dezbinare. Iar acei arhierei şi preoţi, care au semănat tulburări în sufletele credincioşilor, şi-au provocat mare daună şi au dus multe suflete la pieire.
(Viata, învataturile, minunile si acatistul”, Editura Egumenita)
in ceea ce priveste ierarhia ,,b.o.r”-s.r.l [caci cu B.O.R nu mai au de aface decat din punct de vedere vestimentar], la acestia ne putem astepta la orice, au semnat ei in Creta fara exceptie tot ce era de semnat, dar in privinta schismei din Ucraina, chiar pe publicatia taichii streza ecum.ro am vazut niste articole referitoare la situatia din ucraina in care se bate apa in piua, iar din punctul lor de vedere chipurile, pina la ,,autocefalie”erau in schisma iar o data cu dobandirea acesteia cica gata nu mai sunt, in ceea ce priveste B.O. Elena, acolo in privinta ucrainei taberele sunt impartite in doua, o parte fiind de acord, iar cealalta parte impotriva, au fost chiar ierarhi care iau cerut lui Bartolomeu Arhondonis sa nu faca asta si sa isi vina in fire, amintim cativa: Amvrosios de Klavrita si Aigealeia, Serafim al Kitirelor, Constantin Andreas de Konitsa si Pogoniani s.a, mai grav este faptul ca sa creat si precedent, 2 state ex iugoslave cerand si acestea ,,autocefalie” pe model ucrainean, este vorba de Macedonia ex iugoslava si Muntenegru si unde ca si in cazul Ucrainei sunt in hora intrati indivizi care efectiv sunt total paraleli si care nu au nimic de aface cu ortodoxia dar care in schimb vin si dau ,,indicatii pretioase”, cu alte cuvinte vrem nu vrem asistam la distrugerea ortodxiei chiar sub privirile noastre, ia uitativa numai ce personaje au ajuns la conducerea statelor ortodoxe, majoritatea dintre ele: Romania cu presedinte protestant, Grecia cu conducere atee, Ucraina cu Porosenko sectar sau jidan, Muntenegru cu Djukanovic protestant, Macedonia cu Zoran Zaev sectar metodist, Serbia cu o prim ministra lesbiana, numele acesteia Ana Birnabic, oare asta nu spune nimic?!
daca grecii si romanii spun „pas” atunci s-a terminat cu prostia lor. dar daca nu spun?
masonerie globalizare falsul mesia. e prima data in istorie cand se formeaza o biserica noua la cererile unui presedinte de tara evreu
Cand eram student la teologie la Iasi(aprox1998)l-am intrebat pe parintele Timotei Aioanei,actual ,,preasfintit” ,care era de rand la racla Sfintei Parascheva(?!)de ce spune Sfantul Serafim de Sarov ca la sfarsit vor ramane cateva insulite ortodoxe,in special in jurul manastirilor lui si mi-a spus ca se inseala!!!Iata ca s-a inselat el si cu toti semnatarii cretani.Un sfant nu se inseala niciodata,deoarece vorbeste prin lumina Duhului Sfant.Lupta impotriva recunoasterii schismaticilor ucrainieni este identca cu lupta impotriva ecumenismului si al unuia din cei mai mari promotori ai lui:bartolomeu.
Filaret Denisenko a fost dat anatemei si caterisit pentru pacate personale de catre Biserica Rusa undeva prin anii 1990 daca nu ma insel. Deci aceasta e o caterisire valida, adica pentru pacate personale. Din frustrare pentru ca nu a putut fi patriarh canonic in Rusia, el s-a autodeclarat ”patriarh” de Kiev de la sine. De fapt a ramas un simplu mirean si la fel sunt toti din fractiunea lui, incluzandu-l si pe Epifanie Dumenko (noul lider a ”Bisericii” Autocefale a Ucrainei). De cand un mirean se poate autodeclara patriarh doar asa de capul lui?
Nimeni nu ii recunostea ca valizi pe acestia, doar acum ce s-a trezit marele eretic si schismatic Bartolomeu sa o faca. Dar pe baza a caror canoane? Sau pe ce baza? Cu atat mai mult ca exista Biserica ortodoxa in Ucraina condusa de IPS Onufrie si subordonata Patriarhiei Moscovei. Eventual acestia (subordonati mitropolitului Onufrie) daca aveau autocefalie si in mod canonic era cumva. Dar ce cauta fractiunea lui Filaret si ce rol avea avand in vedere ca era o fractiune paralela, repet, simpli mireni si fara succesiune apostolica? Niste caterisiti care nu mai au nici hirotonie cum mai pot transmite mai departe succesiunea apostolica? Nicicum. IPS Onufrie cu toti cei subordonati au succesiune apostolica si sunt canonici. Pe baza caror canoane Bartolomeu il da la o parte? Sa nu mai spun ca este impotriva canoanelor ca Bartolomeu sa intervina in Ucraina si Rusia (jurisdictii straine), fara acordul acestora.
Noi (Romania) si Georgia (plus alte tari) am primit autocefalie, da, dar noi aveam succesiune apostolica si din cate stiu s-a procedat intr-un mod canonic. E o diferenta enorma!
Bine totusi ca aproape toate Bisericile Locale sunt impotriva lui Bartolomeu! Sper sa avem ceva vesti bune si din partea BOR, macar de s-ar ridica cativa arhierei, acum chiar e momentul! Nadajduim si la convocarea unui sinod ortodox, s-au facut prea multe schisme in Biserica si ereticii sunt prea obraznici!!!
Canoanele interzic comuniunea cu schismaticii!
Sa nu uitam si de profetia Sf. Lavrentie de Cernigov…
https://saccsiv.wordpress.com/2015/03/09/profetia-sfantului-lavrentie-de-cernigov-despre-kiev/
Dumnezeu sa ne aiba in paza!
Lucian, cred ca ar fi indicat sa cunoastem mai bine ce s-a intamplat in Ucraina. Gandeste-te ca in ianuarie 2009 (cu 10 ani in urma) Filaret a fost inscris in cursa pt patriarh in Rusia. Este adevarat ca s-a retras cu 2 ore inaintea votului insa la ora aceea era episcop pt ca altfel nu s-ar fi putut inscrie. Ne-ar fi de folos sa aflam mai multe de la cineva de la fata locului daca se poate. Ar fi o mare greseala sa intram intr-o zona de folclor.