Ucraina vrea arme nucleare. Ii va da vestul permisiunea regimului de la Kiev?

Ucraina vrea arme nucleare: îi va da vestul permisiunea regimului de la Kiev?

Autor: Federico Pieraccini via The Strategic Culture Foundation

Eforturile de prevenire a proliferării nucleare sunt unele dintre puținele probleme asupra cărora marile puteri sunt de acord, intenționând să continue să limiteze răspândirea armelor nucleare și să împiedice intrarea unor noi membri în clubul nuclear exclusivist.

Fostul trimis al Ucrainei la NATO, generalul-maior Petro Garashchuk, a declarat recent într-un interviu la Obozrevatel TV:

“O voi mai spune o dată. Avem capacitatea de a dezvolta și de a produce propriile noastre arme nucleare, disponibile în prezent în lume, cum ar fi cea care a fost construită în fosta URSS și care este acum în Ucraina independentă, situată în orașul Dnipro (fostul Dnipropetrovsk), care produce astfel de rachete balistice intercontinentale. Nici Statele Unite, nici Rusia, nici China nu au produs o rachetă numită Satana … În același timp, Ucraina nu trebuie să se îngrijoreze de sancțiuni internaționale atunci când creează aceste arme nucleare.”

Problema armelor nucleare a unit întotdeauna marile puteri, în special după semnarea Tratatului de neproliferare (NPT).

Decizia de a reduce numărul de arme nucleare, spre sfârșitul războiului rece, a mers în mână cu necesitatea de a împiedica răspândirea unor astfel de arme de distrugere în masă în alte țări, în interesul umanității. În timpul ultimelor etape ale Războiului Rece, comunitatea științifică a depus eforturi mari pentru a impresiona conducerea americană și cea sovietică, cu privire la faptul că și un ”schimb” nuclear limitat ar distruge omenirea. Moscova și Washington au început astfel negocierile START (Tratatul de reducere a armelor strategice), pentru a reduce riscul unei ierni nucleare. După dizolvarea URSS, Memorandumul de la Budapesta privind Asigurarea Securității a determinat Ucraina să renunțe la armele nucleare și să adere la NPT, în schimbul asigurării securității de către semnatarii acestuia.

În ultimii ani, Ucraina a început să alimenteze posibilitatea revenirii în clubul nuclear, în special în lumina recentelor acțiuni ale Coreei de Nord. Lecția lui Kim Jong-un pare să fie că intimidarea nucleară rămâne singura modalitate de a garanta o protecție completă împotriva unui hegemon regional. Situația din Ucraina, cu toate acestea, diferă de cea a Coreei de Nord, inclusiv în ceea ce privește alianțele și relațiile de putere. Guvernul de la Kiev a ajuns la putere ca urmare a unei lovituri de stat, realizate de elemente naționaliste extremiste, care își caută inspirația dinspre colaboratorul nazist Stepan Bandera.

Bratul lung al NATO a fost întotdeauna implicat profund în mașinațiunile întunecate care au dus la ascensiunea lui Poroșenko la președinția ucraineană. Din punct de vedere geopolitic, operațiunea NATO în Ucraina (instigarea unui război civil pentru inițierea unei lovituri de stat) merge pe urmele a ceea ce s-a întâmplat în Georgia. NATO tinde să organizeze țări cu sentimente anti-ruse existente, pentru a le canaliza rusofobia în acțiuni concrete, care au ca scop să submineze Moscova. Războiul din Donbass este un prim exemplu.

Cu toate acestea, Ucraina nu a reușit să-i supună pe rebelii din regiunea Donbass, conflictul înghețând într-un impas și popularitatea guvernului de la Kiev prăbușindu-se, în condițiile în care calitatea vieții populației se confruntă cu un declin precipitat. Statele Unite și Uniunea Europeană nu și-au respectat promisiunile, lăsându-l pe Poroșenko disperat și tentat să recurgă la provocări, precum recentul incident din strâmtoarea Kerci sau la acelea care se pare că se află deja în acțiune, așa cum au raportat recent autoritățile de la DPR.

Ideea reluării de către Ucraina a producției de arme nucleare este fluturată în prezent de figuri minore, dar ar putea să se mențină în următoarele luni, mai ales dacă conflictul continuă în starea lui înghețată, iar Kievul devine frustrat și disperat. Aripile neoconservatoare ale elitei dominante americane, absolut dedicate distrugerii Federației Ruse, ar putea încuraja Kievul în această direcție, în ciuda riscurilor incalculabile implicate. UE, pe de altă parte, ar putea fi înspăimântată de perspectivă, care ar plasa-o, de asemenea, între ciocan și nicovală. Kievul, pe de o parte, ar putea să extragă din UE o asistență economică mult mai necesară, în schimbul faptului că nu va deveni nuclear, iar pe de altă parte, neoconii i-ar instiga iresponsabil pe ucraineni.

Moscova, dacă s-ar confrunta cu o astfel de posibilitate, nu ar sta pur și simplu. În ciuda faptului că Rusia se află in relații bune cu Coreea de Nord, nu pare prea entuziasmată de perspectiva de a avea un vecin înarmat nuclear. Cu Ucraina, răspunsul ar fi mult mai sever. O Ucraina înarmată nuclear ar fi o linie roșie pentru Moscova, așa cum au fost Crimeea și Sevastopol. Merită să ne amintim cuvintele președintelui rus, când ne referim la posibilitatea unei invazii NATO în Crimeea, în timpul loviturii de stat din 2014:

”Eram gata să facem acest lucru [punerea arsenalului nuclear al Rusiei în alertă]. Acolo trăiesc ruși, ei sunt în pericol, nu-i putem lăsa. Nu noi am fost cei care au dat o lovitură de stat, au fost naționaliștii și oamenii cu credințe extreme. Nu cred că este de fapt dorința cuiva – să transformi aceasta într-un conflict global.”

De vreme ce Kievul se duce de râpă, va fi bine pentru neoconi, neoliberali și slugoii lor europeni să ia în considerare consecințele de a sfătui Kievul dacă să se arunce sau nu. Acordarea permisiunii de a deveni [putere] nucleară, unei conduceri ucrainene atât de instabile și detașate de realitate, poate fi doar scânteia care declanșează Armaghedonul.