Pentru cei ce încă nu știu, detalii despre Judecata Particulara si ce se întâmplă cu sufletul puteți citi la: Soarta sufletului dupa moarte
Referitor la Sala de Judecata lumeasca, aproape toti aveti o idee, asa ca trecem direct la comparatii, intr-un limbaj cat mai accesibil, ca sa inteleaga orice incepator:
Moartea – politistii (sau jandarmii)
- Omul moare. Îl ia moartea, cum se spune. Toți oamenii mor. Trupul intra în pământ (sau în foc, la rătăciți), iar sufletul se va prezenta la Judecata Particulara pentru a se decide unde va sta pana la Judecata de Obște, adică în Rai sau în iad.
- Polițiștii (sau jandarmii) îl saltă pe om. Nu toți oamenii sunt săltați. Teoretic sunt săltați doar cei acuzați de o fapta penala.
Dracii – procurorii
- În întreaga sa viață, omul este ispitit de diavoli, care scriu mai apoi fiecare păcat al său. Dupa ce moare, dracii arata cele scrise in cele mai mici amanunte, il acuza si cer ca sufletul sa ajunga in iad. Si intr-adevar, cele scrise acolo sunt intotdeauna fapte reale si vrednice de pedeapsa. Dracii sunt inferiori Judecătorului si n-au scaunul la același nivel cu al Sau.
- Procurorii acuză si ei, cerând pedepse maxime. In cazul Ministerului Public însă, uneori acuzele sunt false, faptele nu sunt reale sau nu sunt vrednice de pedeapsa. Procurorii au scaunul la același nivel cu cel al judecătorilor, iar ministerul lor reprezintă, alături de instanțe, autoritatea judecătorească în România. Și de aceea unii se cred un soi de dumnezei pe Pământ.
Îngerii – avocații
- Când dracii acuza, sufletul isi aminteste de păcatele si faptele sale cele rele si privește cu groază la ei. Ingerii insa cauta si faptele sale cele bune si le pun in balanta.
- Cand procurorii acuza, avocatii incearca să demonteze acuzatiile sau sa invoce anumite circumstante atenuante si sa ceara o pedeapsă mai blândă, in cazul in care probele sunt clare. De asemenea, vorbesc despre faptele cele bune ale acuzatului, pentru a-i crea o imagine cât mai favorabilă, scoțând în evidenta faptul ca greșeala respectivului este o excepție în conduita sa generală.
Dumnezeu – judecătorii
- Dumnezeu este în primul rând bun, deci este milostiv. Scopul Său nu este acela de a umple iadul cu oameni arzând, de aceea ține mereu cont de cele găsite și puse în balanță de către îngeri, căci principiul Său nu este acela de a stabili diverse perioade de „băi” în smoală pentru greșelile reale.
- Judecătorii sunt oameni, deci pot greși. Din nefericire însă, unii chiar se cred dumnezei pe Pământ și pedepsesc aspru absolut orice greșeală, neținând cont de nimic. Alții fac doar act de prezenta în Sala de Judecata, luând de bun rechizitoriile procurorilor. Altii sunt corupți, nepedepsind monștrii cu chip de om, dar dând pedepse aspre găinarilor. Altii sunt masoni, deci discernământul lor este grav avariat. Iar unii se străduie să fie cât mai corecți.
Iadul – pușcăriile
- Parintele Arsenie Papacioc spunea: “Raiul este plin de păcătoși pocăiți, iar iadul este plin de păcătoși nepocăiți”. Asa stând lucrurile, din nefericire pentru ei, unii chiar ajung în iad.
- Iar infractorii condamnați ajung în pușcării. Deseori și nevinovații…
Pomenirea morților – recursul
- Mai sus am scris cuvântul “morți”, ca sa înțeleagă tot omul, însă Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”. Și cum multi creștini au trecut dincolo pe neașteptate și fără pregătirea sau fără pocăința necesara, Biserica face mijlocire pentru ei, căci cei ajunși în iad nu mai pot face nimic. Asta înseamnă Pomenirea morților.
- Chiar dacă seamănă mult cu iadul, în pușcărie însă, omul este încă totuși viu, deci poate face singur recurs la hotărârea judecătorească.
Foarte buna paralela!