Teolog Mihai-Silviu Chirilă: De ce adoptarea educației sexuale în școli este neconstituțională

O organizație neguvernamentală numită Consiliul Tineretului din România a cerut tot de urgență adoptarea educației sexuale în școli și trimiterea părinților la (re)educare parentală.

O căutare pe internet nu mi-a lămurit ce este acest Consiliu al Tineretului, ce vârste au membrii săi, dacă sunt majori sau minori, dacă sunt populație școlară sau universitară. Toate aceste date ar fi ajutat la stabilirea competenței acestei organizații de a cere introducerea educației sexuale în școli. Pentru că, de exemplu, dacă este o organizație de elevi și printre membri există minori, aceia trebuie să aibă o permisiune expresă a părinților pentru a lua astfel de atitudini publice contra drepturilor parentale, iar dacă este o organizație de tineri trecuți de vârsta școlară nu justifică interesul pentru care susțin aplicarea unor politici școlare care nu îi privesc direct.

Indiferent ce statut au cei de la CTR și ce interes justifică, consider că cererea lor este fără temei din următoarele motive:

1. Referendumul din weekend nu a avut ca tematică educația sexuală în școli, care este o temă cu totul distinctă de recunoașterea căsătoriei civile heterosexuale.
2. La referendumul din weekend au participat aproximativ 4 milioane de români care au spus, în majoritate covârșitoare, NU căsătoriilor homosexuale. Acești oameni resping “setul de valori europene” despre care vorbește comunicatul organizației pentru tineret. Chiar dacă acest referendum nu a trecut din motive tehnice ce țin de un cvorum deja contestat de unii, 4 milioane de români s-au pronunțat în această țară contra recunoașterii de către stat a relațiilor homosexuale și implicit a educației sexuale și counselingului parental pe teme de incluziune sexuală, teorii de gen etc. Ei nu pot fi ignorați pur și simplu, deoarece numărul lor este similar cu cel al populației totale a unora dintre țările europene. În acest moment, referendumul ne-a arătat că există 4 milioane de oameni care se opun categoric recunoașterii relațiilor homosexuale. O lege nescrisă a democrației ne spune că cei ce nu au votat nu au niciun cuvânt în temă, iar opinia lor nu contează, neputând fi contabilizați pentru tabăra adversă. În plus, nu știm câți homosexuali sunt de fapt în România. Solicităm organizațiilor pro-LGBT să ne prezinte cu date de la INS, nu cu sondaje sau alte forme de cercetare sociologică, câți homosexuali există în România, ca să știm și noi cam cum se configurează taberele. Neparticiparea lor la referendum ne-a lăsat fără o idee clară cu privire la ponderea în societate a acestei comunități în numele cărora unii doresc să dărâme întreaga structură morală a poporului nostru.
3. Dreptul părinților de a avea ultimul cuvânt de spus în privința educației copiilor lor minori este statuat de către articolul 29, alin. (6) din Constituția României, care stipulează că: “Părinții și tutorii legali au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine”. Cât timp există acest paragraf constituțional, nicio organizație LGBT nu va putea să impună unui părinte dintre cei 4 milioane să își lase copiii la ore de educație sexuală, indiferent ce considerente se invocă. Interesul superior al copilului, care nu poate înfrânge dreptul părintelui de a avea ultimul cuvânt în educația acestuia, este descris de Codul Civil ca realizabil în colaborare cu părintele, nu în contra acestuia.
4. Dreptul părinților de a respinge orele de reeducare LGBT la care îi invită lobby-ul prohomosexualitate este statuat de articolul 29, alin. 1, teza a doua, mai sus citat, din Constituție. Nimeni nu poate obliga pe cei 4 milioane de părinți să participe la niște ore în care să se încerce modificarea cu forța a viziunii lor religioase despre lume și viață.
5. Este adevărat, cum spun cei de la CTR, că statul nu poate impune principiile creștine unei societăți recunoscute chiar și de către Patriarhie ca fiind secularizată, dar este la fel de adevărat că această societate nu își poate, la rândul său, impune “valorile” sale fără a călca în picioare dreptul la conștiință religioasă al celor 4 milioane de votanți din weekend, recunoscut de Constituție și chiar de comunicatul CTR.
6. Dacă statul român dorește neapărat să impună valorile LGBT în învățământul românesc, el trebuie să asigure neapărat și tot de urgență variante alternative de educație a copiilor creștini, pentru a nu încălca art. 32 și art. 33 din Constituție, care garantează dreptul la învățătură și accesul la cultură a tuturor românilor. O variantă pe care o aleg părinții din toată lumea acolo unde drepturile lor sunt agresate de propaganda LGBT sau de alte lobby-uri seculariste este homeschoolingul, care ar trebui să înceapă a fi luat în serios și în România. Sau învățământul privat eliberat de curriculele obligatorii din prezent.

Toate considerentele de mai sus arată că în acest moment Constituția României oferă încă drepturi clare celor care doresc să își ducă viața după preceptele creștine. Pentru avansarea agendei LGBT mi se pare că se va cere un nou referendum de modificare a Constituției în sensul dorit de aceștia.

Așteptăm să îi vedem cum vor realiza pragul electoral de 30%. Ne vedem din nou la urne! Sau nu…

Citiți integral pe Mărturisirea ortodoxă