Apologeticum: NICOLAE PURCĂREA s-a ridicat la Cer! Despărţirea de un mare luptător anticomunist şi mărturisitor creştin
Nicolae Purcărea s-a născut la 13 decembrie 1923 în Braşov. A fost arestat de patru ori (1942, 1945, 1949, 1958) şi condamnat în total la peste 20 de ani închisoare. A fost închis la Braşov, Văcăreşti, Alba Iulia, Caracal, Craiova, Piteşti, Poarta Albă, Peninsula, Jilava, Gherla, Codlea, Culmea, Grind, Galaţi, Aiud, dar a stat şi în domiciliu obligatoriu în Bărăgan între ultimele două arestări.
Membru al Frăţiilor de Cruce din perioada liceului, Niculae Purcărea a cunoscut asprimea închisorilor alături de alte mii de elevi condamnaţi de dictatura lui Ion Antonescu. După ocuparea ţării de către sovietici şi instaurarea regimului comunist, a intrat în grupul de rezistenţă armată al învăţătorului Dumitru Alexandrescu din Munţii Argeşului. Capturat de Securitate şi condamnat în 1948, a trecut prin iadul de la Piteşti, fiind una din victimele cel mai greu încercate ale experimentului reeducării prin tortură.
După amnistia din 1964, s-a dedicat cu totul artei populare, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi maeştri ai meşteşugului sculpturii în lemn, arta sa fiind apreciată în toate muzeele de etnografie din România şi din Occident.
În 1993, a făcut parte din grupul de iniţiativă al reînfiinţării Partidului „Totul pentru Ţară”, alături de liderii şi gradele legionare rămase în viaţă, în frunte cu dr. Nistor Chioreanu – desemnat în 1992 de Horia Sima ca şef al grupului de comandă al Mișcării Legionare din ţară, v. Virgil Mateiaş, av. Nicu Păun, Ion Agapie, av. Nelu Rusu, Petre Baicu, pr. Nicolae Crăcea, Gheorghe Brahonschi, Sebastian Mocanu, dr. Teofil Mija ş.a.. Principalele întâlniri, inclusiv conceperea statutului şi a celorlalte formalităţi legale s-au desfăşurat în 1992-1993 în casa lui Niculae Purcărea din Scheii Braşovului.
A fost unul din membrii de frunte ai AFDPR-Braşov şi unul din iniţiatorii înfiinţării Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu.
Un om de o deosebită delicatețe sufletească, a avut tăria să depășească îngrozitoarele torturi fizice, psihice și spirituale și să lase moștenire nu numai o frumoasă și bogată lucrare de sculptură populară românească, dar și un volum impresionant de memorii-“Urlă haita…”, o mărturie vie a trăirilor și a crezului unei întregi generații de tineri.
Ne plecăm fruntea în faţa catafalcului împodobit cu tricolor al celui ce a fost şi va rămâne pentru noi model în viaţă, învăţător şi lider spiritual.
Priveghiul va avea loc duminică ora 18 la biserica din Scheii Braşovului, iar slujba înmormîntării luni ora 13, în acelaşi loc. Dumnezeu să-l odihnească.
Florin Dobrescu – fost preşedinte executiv al Partidului „Totul pentru Ţară” (dizolvat abuziv)
| Buciumul
Dupa toate incercarile la care a fost supus, a pastrat in sufletul sau “o farama de cer, nobletea sufletului omenesc: omenia si demnitatea”. Si ce incercari! Infricosatorul Pitesti, in care crede ca a fost ca in fundul iadului, de unde a scapat prin mijlocirea minunata a Maicii Domnului. Este unul dintre putinii supravietuitori ai „reeducarii” de la Pitesti, unde au fost torturati fizic si psihic studentii anticomunisti. Marele scriitor rus Alexandr Soljenitan era de parere ca experimentul din aceasta inchisoare este “cea mai cumplita barbarie a lumii contemporane”. Metodele, inventate de pedagogul sovietic Makarenko, erau dracesti. A fost fortat sa manance din gamela in care isi facea nevoile. I se baga capul cu forta in hardaul cu fecale, pana la pierderea respiratiei. S-a opus din toate puterile, dar n-a avut scapare. L-au “botezat”. A fost prea mult pentru dansul, a fost momentul cand practic n-a mai realizat ce se intampla cu el sau cu cei din jur. Dupa cum istoriseste, apogeul furiei tortionarilor se inregistra in perioada marilor sarbatori crestine, in special de Invierea Domnului. Atunci avea loc „liturghia neagra“. Detinutii erau obligati ca, in locul crucii, sa sarute un falus mare, facut din sapun. Un cor, format din reeducati, hulea numele Mantuitorului si al Fecioarei Maria. Sfanta Cruce isi mai faceau doar cu limba in gura, cand erau tinuti in „pozitie” (pe marginea patului de scandura, cu mainile pe genunchi; nu aveau voie sa priveasca nici la dreapta, nici la stanga, numai inainte, altfel erau loviti).
Cititi va rog mai multe la:
Recenzie – Urla haita, Nicolae Purcarea
Cititi va rog si:
Desene: Reeducarea prin TORTURA a DETINUTILOR din temnitele comuniste – EXPERIMENTUL PITESTI
CITITI CUM II TORTURAU: Mucenicul Costantin Oprişan – cel mai schingiuit tanar de la Pitesti