Cine se aseamănă se adună: Agresivitatea mișcării LGBT se bucură de susținerea politică a globaliștilor

Author:

  Motto: „Un batranel vine si face cerere pentru viza. Functionarul il intreaba: – Dar unde mai pleci dumneata la […]

Motto: „Un batranel vine si face cerere pentru viza. Functionarul il intreaba:
– Dar unde mai pleci dumneata la varsta asta prin straini?
– Plec de frica…
– Cum asa?
– Pai, pe cand eram eu tanar, in razboi, homosexualitatea se pedepsea cu moartea. Pe urma, se pedepsea cu inchisoarea. Dupa aia s-a legalizat. Asa ca vreau sa plec din tara pana nu se face obligatorie.”

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Fiecare om are dreptul sa iubeasca ce vrea si pe cine vrea. Drept urmare:

In anul 1979 o femeie se casatoreste cu Zidul Berlinului, schimbandu-si numele de familie in „Berliner-Mauer”. In 2000 un barbat se casatoreste cu o papusa in marime naturala. In 2006 un barbat se casatoreste cu o capra, un postas german cu pisica sa, o femeie din Israel se marita cu un delfin. In 2007 un barbat din China se casatoreste cu o macheta de carton care il reprezinta in marime naturala. In 2008 o frantuzoaica si-a unit destinul cu Turnul Eiffel schimbandu-si numele de familie dupa acesta, ea suferind de atractie fata de obiecte, acestea putandu-i provoca emotii puternice. La fel cum in 2010 un corean s-a casatorit cu perna sa.

Zambiti? Eu nu.

-In 2001 Olanda devine prima tara din Europa care legalizeaza casatoriile intre persoane de acelasi sex. In 2006 infiinteaza partidul „Iubire pentru aproape, libertate și diversitate” cunoscut si ca Partidul Pedofililor, ulterior desfiintat. Olanda, alaturi de SUA si Marea Britanie, a devenit principalul producator si distribuitor al pornografiei infantile, unde aproape 200 de pagini cu continut pornografic provin din aceasta tara declarata „cea mai libertina tara din Europa”.

– In 2013, dupa saptamana de la legalizarea casatoriilor homosexuale in Noua Zeelanda, si-au facut aparitia grupuri de lobby care cer legalizarea poligamiei, invocand aceleasi principii si argumente: „credem că toate relațiile devotate de dragoste intre adulti, indiferent de numărul celor implicati, trebuie sa fie respectate si sa primeasca recunoastere legala”.

– In 2016 Curtea Suprema din Canada decide ca sexul cu animale nu poate fi pedepsit daca nu exista semne de abuz. Si in SUA sau alte tari, militantii pentru zoofilie aduna argumente pentru a intra in legalitate. ‘Conceptul de casatorie ca parteneriat social si spiritual nu trebuie restrans la specia umana, atat timp cat partenerii sunt legati prin dragoste si un angajament reciproc durabil’, scrie Stephen Bertman, profesor la Universitatea Windsor, Canada.

– Tot in 2016, tot Canada, printr-un documentar al televiziunii publice, isi propune sa demonteze ideile preconcepute si negative cu privire la pedofilie, printr-un documentar intitulat „Eu, pedofilul”, sustinut de organizatia „Virtuous Pedophiles”.

– 2016, scolile din Canada au introdus un program de educatie sexuala numit S.O.G.I. adica „Orientare Secuala si Identitate de Gen”, o materie predata in scolile de stat unde copiii invata ca nu conteaza sexul cu care s-au nascut, ci cel caruia simt ca-i apartin. Astfel s-au facut demersurile legale pentru ca in actele oficiale, pe langa genul feminin si masculin sa apara si genul X, in care fiecare isi hotaraste propria sexualitate. Idee tot mai larg preluata si de alte organizatii in diferite tari. In 2017 a fost aprobata o lege prin care parintii ce isi educa in spirit religios copiii, risca sa ramana fara ei. Nu ne este straina ideea nici in alte tari.

– In 2016 in Marea Britanie, un grup de specialisti din cadrul London School of Economics, îi solicită premierului Theresa May să schimbe legea care în prezent îi împiedică pe pedofili și delincventii sexuali să adopte copii, pentru ca acest lucru reprezinta o încalcare grava a drepturilor omului.

– In 2016, in Suedia, aripa tanara a Partidului Liberal a cerut legalizarea incestului si a necrofiliei, avand ca argumente: „legea nu ar trebui să țină cont de morală” și că „fiecare are dreptul să decidă asupra propriului corp”.

– In 2017 Columbia permite legalizarea „casatoriei” dintre trei parteneri homosexuali cu drepturi egale (parteneriat civil) recunoscut de stat.

– In 2017 un tribunal din Franta a achitat un barbat acuzat ca a violat o minora de 11 ani, precizand ca nu a existat constrangere. In timp ce ministrul justitiei are o problema doar cu varsta si sustine ca „13 ani este o limita acceptabila”.

– In 2018 apar tot mai multe argumente care pledeaza in favoarea pedofiliei: TEDx Germania „Pedofilia este o orientare sexuala naturala, neschimbabila, ca ai heterosexualitatea. Ar trebui sa acceptam ca pedofilii nu și-au ales sexualitatea”.

Cateva exemple despre cum intelege lumea sa isi exprime, sustina si mai apoi sa impuna „libertatea” sexuala. Libertatea lor consta in ingradirea drepturilor altora. Nu are rost sa ma intreb unde este egaliatea.

Imi aminteste de revolutia introducerii educatiei sexuale in scoli, unde cei care s-au opus au fost considerati ingusti, limitati, manipulati. prosti, etc. Pentru ca tot „pachetul” venea ambalat frumos si livrat de „lumea civilizata si mult evoluata”. Cati au cautat oare dincolo de ambalaj? Un singur exemplu: in Croatia a fost interzisa. Vreti sa stiti de ce?

O simpla cautare pe google despre „Alfred Kinsey” si veti descoperi cine a fost parintele educatiei sexuale si ce s-a ascuns in spatele asa numitei cercetari stiintifice demarata de el in lucrarile „Sexual Behavior in the Human Male” si „Sexual Behavior in the Human Female” (doar ca idee, aprofundeaza comportamentul sexual al copiilor intre 2 luni si 15 ani). Cum l-a studiat si cu ajutorul cui? Aflati voi, pentru ca detaliile sunt infioratoare.
Institutul Kinsey obține acreditare oficială la ONU.

Apar tot mai multe anomalii care se cer a fi legalizate. Deocamdata spunem ca nu este posibil, dar ce ne garanteaza asta pe viitor? Si inca n-am zis nimic despre cei care se simt fetite de 12 ani captive intr-un corp de barbat in varsta si isi cer drepturile. Nici despre cei care considera ca au dreptul sa isi schimbe varsta, la fel ca si cei care isi schimba genul. Sau rasa. Sau mai stiu eu ce minoritati care vor sa intre in legalitate si cu drepturi egale.

Ce vreau sa spun, cu toate exemplele astea, este ca lucrurile degenereaza rapid, sub pretextul ca societatea se dezvolta si devine tot mai emancipata. Pentru mine personal asta nu inseamna progres, ci abuz. Am vazut unde s-a ajuns in alte tari pornind de la ideea de toleranta, acceptare, egalitate pana s-a intors totul impotriva celor care isi doreau normalitate. Oamenii care au alte principii nu mai au dreptul sa si le exprime, copiii familiilor hetero sunt obligati sa participe la programele homo din scoli si lista poate continua. Consider ca s-a ajuns prea departe si ca indoctrinarea viitoarelor generatii este un abuz. Abuz de care eu ca parinte am dreptul sa-mi apar copiii. Nu incalc nici un drept, doar il apar pe-al meu!

Si pentru ca tot dragostea e mai importanta, asta nu imi schimba perspectiva asupra relatiilor cu cei care gandesc altfel. Legile se schimba rapid. Constitutia nu!

Simt nevoia sa fac putina lumina referitor la ce am scris mai sus: nu am facut-o cu scopul de a denigra sau manipula, ci am vrut sa fie un semnal de alarma pentru cei care cred ca miscarea asta, a celor care vor sa distruga reperele morale, e inofensiva. Am venit cu exemple din alte tari pentru ca putini stiu ce se afla in spatele ei. Poate nu le-am ales cele mai bune, dar sunt sigura ca fiecare stie sa se documenteze si sa gaseasca ceva mai relevant, daca vrea.

Stiu ca noi, ca tara avem probleme grave si urgente, insa nu vreau ca pe langa ele sa mai existe si pericolul sa ne pierdem copiii (vedeti tarile „civilizate” care promoveaza miscarea homo si altele pe langa). Pentru ca dupa promovare urmeaza toleranta, apoi acceptarea, celebrarea, obligarea si pedeapsa. Pedepsiti pentru ca nu imbratisam modelul lor de viata? Pentru mine este un abuz, am aceleasi drepturi si libertati si nu vreau sa-mi fie ingradite. Despre asta vorbim.

Odata ce apar tot mai multe anomalii, unele dintre ele raman in sfera ridicolului, altele merg mai departe si se cer legalizate, apoi au tot mai multe drepturi, apoi se transforma in abuz. Cine stabileste limitele, cine protejeaza drepturile oamenilor care nu se identifica cu ele? Nimeni nu le doreste raul, doar sa limitam efectele negative pe care le au asupra noastră.

autor anonim

5 thoughts on “Cine se aseamănă se adună: Agresivitatea mișcării LGBT se bucură de susținerea politică a globaliștilor”

  1. Acest articol ar merita sa ramana pe prima pagina pana la Referendum. Este o exceptionala sinteza a situatiei de astazi si ofera o perspectiva clara a societatii de maine daca vom continua pe drumul inceput si nu vom incerca sa oprim aceasta cavalcada a nebuniei.

  2. am Brownback a purtat discuții în aprilie cu autocefalia ucraineană cu Patriarhul Bartolomeu, iar la 11 septembrie a fost la Kiev și a vorbit despre același lucru cu președintele ucrainean.

    Administrația prezidențială nu a ascuns conținutul acestei conversații: „Ambasadorul Brownback a asigurat că Statele Unite vor continua să sprijine Ucraina în lupta sa pentru restabilirea suveranității sale și a integrității teritoriale și dreptul de a avea o singură biserică autocefală autocefală ucraineană .“

    Doar o persoană deznădăjduită și investită ar putea crede că fostul candidat la președinția americană a venit în Ucraina pur și simplu să-i spună președintelui ucrainean dreptul la propria biserică.

    Nici măcar nu se poate vorbi despre suveranitatea ucraineană în general, fără un zâmbet amar, deoarece suveranitatea sub actualul guvern presupune o formă destul de condiționată. [16] Și sosirea unui „mare șef” de pe ocean, vorbește despre altceva: El este aici pentru a controla și monitoriza progresul propriului său proiect.

    Afirmațiile lui Brownback că „SUA nu interferează în luarea deciziei cu privire la un Tomos pentru Biserica ucraineană, dar o vor ajuta să o aducă la viață” este o declarație de modestie laudabilă, cu ajutorul căreia administrația americană încearcă să-și ascundă rolul în proiect. [17]

    Doar o persoană naivă poate să creadă că „SUA nu se amestecă în decizia despre Tomos”. Și fraza pe care Statele Unite „o va ajuta să o aducă la viață”, își dezvăluie deja intențiile. Dacă în conformitate cu Constituția Ucrainei, chiar și statul nativ nu are dreptul să creeze o biserică, atunci funcționarii de stat ai unei țări străine (SUA) au chiar mai puțin dreptul de a participa la ea. Dar totuși, Brownback intenționează să „ajute”.

    În acel moment, un oficial american inferior la rang sa dus în Georgia și a explicat Bisericii acolo că nu are nevoie să sprijine Biserica Ortodoxă Rusă, ci mai degrabă este mai bine să se supună Statelor Unite.

    Secretarul de stat adjunct al Afacerilor Europene și Eurasiatice Aaron Wess Mitchell, în timpul unei vizite la Tbilisi, a declarat: „Astăzi, eforturile noastre sunt îndreptate în principal către orașele din Georgia. Dar există mulți oameni în țară care nu folosesc social media. Biserica Ortodoxă pentru ei este un conducător indirect al influenței Rusiei. Trebuie să facem mai mult pentru a le explica acestor persoane: Occidentul nu este indiferent față de tradițiile și convingerile societății georgiene. Pe termen lung, este necesar să câștigi Rusia. Avem multe de făcut, dar este clar că poporul georgian a ales viitorul occidental și au nevoie de ajutor „.

    În timp ce la prima vedere sunt inofensive, aceste cuvinte de susținere vorbesc, de fapt, cu conducerea actuală a Fanarului de către / din Statele Unite. Dacă te uiți la politica de la Constantinopol în ultimele decenii, poți vedea că îndeplinește pe deplin interesele Statelor Unite. Și nu este un accident. Factorul benefic și decisiv pentru Fanar în această interacțiune se bazează pe faptul că, sub presiunea autorităților turcești și fără sprijinul administrației SUA, Patriarhia de Constantinopol ar fi încetat de mult să existe.

    Dar totul are prețul său. Statul american nu este Sfântul Rus „, care de secole putea trimite sume uriașe de bani în Constantinopol, a zidit biserici și a vărsat sânge fratelui său creștin.

    America este un stat foarte pragmatic care numără banii și beneficiile pe care le primește pentru a le cheltui: „Nimic personal – este doar o afacere” [20].

    Nu este un secret pentru cineva că Fanar are o relație lungă și foarte strânsă cu administrația SUA. Atât de aproape încât, în 1949, președintele american Harry Truman [21] a contribuit în mare măsură la transformarea lui Athenagoras (Spyrou) în patriarh Ecumenic și la lăsat să-și folosească avionul prezidențial pentru zborul său din America în Istanbul.

    Publicația conține cuvintele Arhiepiscopului Demetrios, cu care el a reacționat în reproșuri pentru folosirea necorespunzătoare a fondurilor și afirmația că după aceea sponsorii Arhiepiscopiei nu mai au încredere în el. El a spus că sponsorii nu au dreptul să întrebe ce sa întâmplat cu banii, așa cum nu le întreabă cum și-au făcut banii.

    Desigur, este foarte neobișnuit să auzi astfel de maxime de la un ierarh ortodox. Dar există motive să se creadă că autoritățile americane știu foarte bine care a cheltuit aceste fonduri și cum, iar Arhiepiscopul Demetrios cu o astfel de retorică încearcă în mod nobil să scape de amenințarea unor colegi de rang înalt.

    Astfel, SUA pare să aibă mai multe pârghii de presiune asupra Bisericii Ecumenice – chiar cea care se pretinde agresiv că este capul necontestat al întregii lumi ortodoxe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

X