Ce s-a întâmplat cu avioanele la 11 septembrie 2001? Apelurile telefonice 9/11. „Scenariul” Comisiei 9/11 a fost inventat

Ce s-a întâmplat cu avioanele la 11 septembrie 2001? Apelurile telefonice 9/11. „Scenariul” Comisiei 9/11 a fost inventat

Prof. Michel Chossudovsky

Acest articol a fost publicat pentru prima oară pe 10 august 2004 sub titlul Mai multe lacune în povestea oficială: Apelurile telefonice 9/11, a fost publicat (capitolul XVIII) în cartea mea intitulată „Războiul american împotriva terorismului”, Global Research, Montreal, 2005. Unele dintre hyperlink-urile (referințele 2001-2004) referitoare la unele citate din păcate nu mai sunt active.

„Avem niște avioane”

Raportul Comisiei 9/11 oferă o descriere aproape vizibilă a atacatorilor arabi. Descrie în detaliu evenimente care au avut loc in interiorul cabinelor celor patru avioane deturnate.

În absența unor pasageri care sa fi supraviețuit, aceste „dovezi grăitoare” se bazau pe conversațiile de telefonie mobilă și telefonică a pasagerilor cu cei dragi. Conform raportului, aparatul de înregistrat din carlingă (CVR) a fost recuperat numai în cazul unuia dintre zboruri (UAL 93).

Concentrându-se pe drama personală a pasagerilor, Comisia și-a construit o mare parte din poveste în jurul conversațiilor telefonice. Arabii sunt portretizați cu bricegele și cuțitele lor, uneltind în numele lui Allah, să doboare avioanele și să le transforme în „mari rachete ghidate” (Raport, capitolul 1).

Tehnologia transmisiei wireless

Raportul transmite impresia că comunicarea telefonică de la sol la aer de la altitudine mare era de o calitate relativ bună și că nu exista nici un impediment sau obstrucție majoră în transmisia fără fir.

Unele dintre conversații au fost cu telefoanele aeriene de la bord, care contrar telefoanelor mobile oferă o transmisie de bună calitate (fiind proiectate în acest sens n.t.). Raportul nu face o delimitare clară între cele două tipuri de apeluri.

Mai mult, ceea ce nu este menționat în acest scenariu alcatuit cu atenție este că, având în vedere tehnologia dominantă din septembrie 2001, era extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, să se efectueze un apel mobil de pe o aeronavă care călătorește cu viteză mare la o altitudine de peste 8000 de picioare (2440 m):

„Rețelele de comunicații fără fir nu au fost proiectate pentru comunicații sol-aer. Experții în industria celulară recunosc în particular că sunt surprinși că apelurile au putut fi realizate de pe avioanele deturnate și că au durat atâta timp cât au făcut-o. Ei speculează că singurul motiv pentru care apelurile s-au realizat în primul rând este pentru că avionul zbura atât de aproape de pământ (a se vedea aceasta )

Avizul experților din cadrul industriei de telecomunicații fără fir pune la îndoială în mod serios „constatările” Comisiei din 9/11. Potrivit lui Alexa Graf, un purtător de cuvânt al AT & T, comentând imediat după atacurile din 11 septembrie:

„A fost aproape un noroc pentru ca apelurile [9/11] și-au atins destinațiile … De la altitudini mari, calitatea apelului nu este foarte bună și majoritatea apelanților vor avea întreruperi. Deși apelurile nu sunt de nădejde, apelanții pot prelua și menține apelurile pentru puțin timp sub o anumită altitudine „(Vezi aceasta )

Noua tehnologie wireless (fără fir n.t)

În timp ce imediat după 9/11 au fost exprimate îndoieli serioase cu privire la apelurile telefonice, un nou punct de reper în industria telecomunicațiilor fără fir a contribuit în continuare la suprimarea credibilității Comisiei. La câteva zile de la lansarea Raportului Comisiei din 9/11 din iulie, American Airlines și Qualcomm au anunțat cu mândrie dezvoltarea unei noi tehnologii fără fir – care la o dată ulterioară va permite pasagerilor care folosesc telefoanele mobile să contacteze familia și prietenii din aeronave comerciale (fără îndoială, la o taxă specială de roaming aerian) (a se vedea aceasta )

„Călătorii vor putea să vorbească de pe telefoanele lor personale încă din 2006. La începutul acestei luni [iulie 2004], American Airlines a efectuat un test de încercare pe o aeronavă modificată care permitea apelurile prin telefon mobil”. (WP, 27 iulie 2004)

Saptamana aviatiei (07/20/04) a descris aceasta noua tehnologie intr-un raport autorizat publicat in iulie 2004:

„Qualcomm și American Airlines explorează [iulie 2004] modurile în care pasagerii pot utiliza telefoane mobile comerciale pentru a comunica aer-sol. Într-un zbor recent de 2 ore pentru demonstrarea conceptului, reprezentanții guvernului și ai mass-media au folosit telefoanele mobile de generația a treia Code Division Multiple Access(CDMA) pentru a trimite și recepționa apeluri și mesaje text de la prieteni de la sol.

Pentru zborul de încercare din Dallas-Fort Worth, aeronava a fost echipată cu o antenă în partea din față și din spate a cabinei pentru a transmite apelurile telefonice către o mini stație de telefonie mobilă CDMA plasată în cabină. Această „celulă pico” a transmis apeluri telefonice de la aeronavă printr-un satelit Globalstar către rețeaua terestră de telefonie la nivel mondial”

Fără îndoială, nici serviciul de telefonie, nici aparatele „de a treia generație”, nici mini stația CDMA „celula Picco” din interiorul cabinei (care de fapt imită un turn de comunicare de telefonie mobilă în interiorul avionului) nu erau disponibile în dimineața din 11 septembrie 2001.

Comisia 911 subliniază claritatea și detaliile acestor convorbiri telefonice.

În esență, raportul Săptămâna Aviației creează încă o întorsătură jenantă în povestea oficială.

Anunțul din iulie apărut la un timp nepotrivit al American Airlines / Qualcomm a acționat ca un duș rece. Abia recunoscut în rapoartele de presă, aceasta confirmă faptul că administrația Bush a croit povestea telefonului mobil (similar cu ceea ce au făcut cu WMD-urile (arme de distrugere în masă)) și că mărturia Comisiei 9/11 a fost fie eronată, fie exagerată.

Altitudine și transmisie pentru telefoane mobile

Potrivit experților din industrie, legătura crucială în transmiterea telefoanelor mobile fără fir de la o aeronavă este altitudinea. Dincolo de o anumită altitudine la care se ajunge, de obicei, la câteva minute după decolare, apelurile telefonice nu mai sunt posibile.

Cu alte cuvinte, având în vedere tehnologia wireless disponibilă la data de 11 septembrie 2001, aceste apeluri de celule nu ar fi putut fi trimise de la altitudine mare.

Singura modalitate prin care pasagerii ar fi putut contacta familia și prietenii prin telefoanele mobile este dacă avioanele zburau sub 8000 de picioare(2440 m). Cu toate acestea, chiar și la altitudine joasă, sub 8000 de picioare, comunicarea prin telefon mobil este de slabă calitate.

Întrebarea crucială: la ce altitudine au fost avioanele care zburau, când au fost plasate apelurile?

În timp ce informațiile furnizate de Comisie sunt insuficiente, calendarul raportului nu sugerează că avioanele călătoresc în mod constant la altitudine mică. De fapt, raportul confirmă faptul că un număr important de apeluri telefonice au fost realizate în timp ce avionul călătorea la altitudini de peste 8000 de picioare, ceea ce este considerat ca altitudine limită pentru transmisia de telefonie mobilă.

Să examinăm cronologia acestor apeluri în raport cu informațiile furnizate de Raport privind căile de zbor și altitudinea.