ROLUL BISERICII ROMANO-CATOLICE ÎN GENOCIDUL SÂRBILOR PE TERITORIUL „STATULUI INDEPENDENT AL CROAȚIEI”

Protopop Vladimir Vasilik
În perioada 22-23 mai 2018, a avut loc la Banja Luka a șaptea Conferință internațională privind lagărul de concentrare Jasenovac. Acesta a fost dedicat memoriei sârbilor, evreilor și țiganilor (romilor) care au devenit victime ale genocidului Ustașei (Ustasha) între 1941 și 1944. A fost organizată de Asociația Jasenovac-Donja Gradina. Președintele său este Srboljub Zivanovic, un expert renumit în lumea celui de-al doilea război mondial și a genocidului croat. Pentru el, genocidul sârbilor din Croația este o tragedie personală: Ustașa i-a ucis părinții înaintea ochilor săi. Sub dictatorul iugoslav Josip Tito, profesorul Zivanovic a fost persecutat pentru că a dezvăluit adevărul îngrozitor despre masacrarea a 700 000 de sârbi, 80 000 de țigani și 20 000 de evrei în lagărele de concentrare din Croația în timpul celui de-al doilea război mondial. Conferința a adunat peste șaizeci de participanți din Serbia, Rusia, Anglia, Franța și SUA. Primul vorbitor la conferință a fost președintele Republicii Srpska, Milorad Dodik, care a chemat pe toată lumea să studieze mai mult tragedia din Jasenovac, ca să nu se mai repete. Unul dintre participanți a fost un contribuitor periodic la Pravoslavie.ru, Protopop Vladimir Vasilik, Doctor în Istorie, Student al Teologiei, lector senior la Universitatea de Stat din St. Petersburg. Mai jos oferim cititorilor referatul său.
În momentul de față, Vaticanul și istoricii „Bisericii” Romano-Catolice tind să prezinte genocidul sârbilor din Croația în timpul celui de-al Doilea Război Mondial doar ca urmare a unor dispute locale și a unui naționalism extrem în care „Biserica” Catolică nu a fost implicată.
Analiștii catolici încearcă în special să-l protejeze pe Mons. Arhiepiscop Aloysius (Alojzije) Stepinac de Zagreb, care a fost beatificat de Papa Ioan Paul al II-lea și canonizat de Francisc I împreună cu Papa Pius al XII-lea în timpul căruia au fost comise aceste atrocități.

Imediat după invazia Axei din Iugoslavia (care implica unități militare germane, italiene, maghiare și bulgare), regimul Ustașei a promulgat legile rasiale pentru așa-numitul „stat independent al Croației”, luând ca model legile de rasă de la Nuremberg. Aceste legi erau îndreptate în mod oficial împotriva sârbilor, a evreilor și a țiganilor, dar principalele lor obiective erau sârbii, ortodoxia și viziunea ortodoxă asupra lumii. La 17 aprilie 1941, ziua capitulării Iugoslaviei, a fost adoptat Decretul pentru protecția poporului și a statului. A impus pedeapsa cu moartea pentru amenințarea intereselor poporului croat sau existența statului independent din Croația. La 25 aprilie a fost emisă legea care interzicea utilizarea alfabetului chirilic1, iar la 30 aprilie a fost urmată de Legea privind protecția sângelui arian și demnitatea poporului croat. Cetățenii sârbi au fost obligați să poarte banderole purtând litera „P”, de la „Pravoslavac” (adică „ortodox”)2 . Pe 5 mai 1941, guvernul Ustașei a adoptat o rezoluție prin care Biserica Ortodoxă Sârbă a fost declarată „ilegală” pe teritoriul Croației independente. Pe 9 mai, mitropolitul sârb Dositej (Vasic) din Zagreb a fost arestat. Pe 2 iunie, prin ordinul Ustașei, toate școlile primare ortodoxe sârbe și preșcolare au fost închise3 . Printre cei care se aflau în spatele acestor directive au fost ideologii catolici, inclusiv Arhiepiscopul Aloysius (Alojzije) Stepinac de la Zagreb.
Aceste decrete au marcat începutul exterminării clerului ortodox sârb. O serie de noi mucenici sârbi care străluceau în această perioadă au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Sârbă la sfârșitul secolului al XX-lea. Printre aceștia se numără Mitropolitul Petar (Zimonjić) din Dabar-Bosna (sărbatorit în a treia duminică a lunii septembrie), Mitropolitul Dositej (Vasic) din Zagreb (sărbătoare: 13 ianuarie) și alții.
Mai jos menționăm câteva biografii ale noilor mucenici ai Serbiei.
„În urma ocupației germane a Regatului Iugoslaviei, au început prigoana brutală a sârbilor ortodocși din Bosnia. În noaptea de 5 mai 1941, Ustașa croată l-a legat pe episcopul bolnav Platon din Bania Luka, l-a ucis și i-a aruncat trupul neînsuflețit în râul Vrbanja4.”
Iată aici este o relatare a martiriului Pr. Branko Dobrosavljevic:
„La data de 6 mai 1941, în ziua numelui său (sau praznic, sărbătoarea Marelui Mucenic Gheorghe), Arhiepiscopul Branko a fost capturat de Ustașa croată condusă de un profesor de la Veljun numit Ivan Sajfor. Fiul său Nebojsa, student la medicină, preotul Dimitrije Skorupan, rectorul parohiei de la Cvijanovic Brdo, alături de alți 500 de sârbi, au fost prinși împreună cu el. Au fost închiși la secția de poliție din Veljun și torturați năprasnic, în special fiul Preotului Branko, Nebojsa. Ustașa a încercat să-l forțeze pe Pr. Dobrosavljevic să săvârșească o slujbă de înmormântare asupra propriului său fiu, care era încă în viață la acea vreme. În dimineața zilei de 7 mai 1941, toți au fost aduși în pădurea Kestenovac, în apropiere de Hrvatski Blagaj, unde au fost uciși. În 1946, rămășițele arhiepiscopului Branko și ale tovarășilor săi martiri au fost trimise la Veljun și au îngropate într-un mormânt comun5. ”
Iar aici este o relatare a martiriului Mitropolitului Petar (Zimonjić) din Dabar-Bosna:
„La începutul ocupației germane a Iugoslaviei din 1941, Mitropolitul Petar a fost sfătuit să părăsească Saraievo pentru câteva zile și să aștepte până la sfârșitul primului val al terorii croate, dar el a decis să rămână cu poporul său. După ce a dat explicații autorităților germane și croate împreună cu episcopul catolic Bozidar Brale (care a interzis ortodocșilor să folosească alfabetul chirilic), mitropolitul a fost prins și încarcerat în închisoarea de la Sarajevo la 12 mai 1941. După încercări brutale la Zagreb și Gospic, Mitropolitul Petar a fost omorât în lagărul de concentrare Jasenovac și trupul său a fost incinerat6. ”
Martiriul clerului ortodox sârb a fost doar prologul teribilei tragedii a sârbilor ortodocși din statul independent Croația. Numărul sârbilor uciși de Ustașă este încă subiect de dezbatere. Astfel, potrivit Comisiei Sinodale a Bisericii Ortodoxe Sârbe, 800.000 de sârbi ortodocși au fost uciși, 300.000 au fost expulzați și 240.000 au fost convertiți forțat la catolicism. În opinia noastră, numărul real al morților este mai mare decât numărul oficial. Croații au ucis 700.000 de oameni numai în Jasenovac. Majoritatea erau sârbi ortodocși, iar restul evrei și țigani.