Industria românească, astăzi prezentă în majoritatea cazurilor numai în imagini de arhivă, a cunoscut în trecut zile mari. Fostul lider al României, Nicolae Ceauşescu şi-a dorit un camion-gigant care să poată duce în benă o încărcătură de 120 tone la un singur transport, iar după zece ani de proiectare, dorinţa i-a fost îndeplinită în 1988.
Era omologat super camionul „DAC 120 DE” cu diametrul roţilor de 3,2 metri, cu o greutate de 90 tone cu bena goală şi înălţimea de 5,4 metri.
Propulsia electrică a fost dezvoltată la Electroputere Craiova şi utiliza o tehnologie similară cu cea întâlnită azi la maşinile Toyota Prius. Camionul „DAC 120 DE” atingea 70 km/oră gol şi cu 55 km/oră încărcat, iar dacă avea rezervoarele pline, putea rula 24 de ore din 24 timp de o săptămână. Servodirecţia, servofrâna hidraulică, aerul condiţionat şi scaunul cu amortizor erau importate din Occident.
Pneurile marca Michelin costau 10.000 dolari bucata, iar sistemul de frânare avea două pedale de frână: una de securitate pentru blocarea completă a roţilor şi o frână dinamică bazată nu pe frecare, ci pe disiparea sub formă de căldură a energiei cinetice.
Scara de acces la cabină a fost motiv de amuzament cu ocazia unei vizite de lucru a lui Ceauşescu:
„La uzină la Roman, când a fost Ceauşescu prin ’84 şi a urcat să viziteze cabina unui camion de 120 de tone, a făcut o scenă din asta că toţi am râs. La coborâre, el nu s-a dat jos cu spatele pe scara aceea, cum se procedează pe utilaje, ci s-a dat cu faţa, ca la el în vilă, şi era să cadă-n fund. (…) Am mişcat-o prin oraş în ’82. Era dimineaţă într-o zi de lucru, pe o şosea betonată uzinală între Rulmentul şi Tractorul, un fel de şosea de centură. Strada am golit-o de maşini şi singurele care mai aveau dreptul să circule şi cu care ne intersectam erau troleibuzele ce duceau muncitorii care urmau să intre în tură. Când ne vedeau camionul, oamenii îşi făceau cruce şi coborau din troleie, ţinându-se după noi cu alai”, a povestit unul dintre proiectanţii camionului, inginerul Adrian Novac, conform promotor.ro.
Pentru ca proiectul „DAC 120 DE” să fie de succes, inginerii au studiat revistele „Truck and Diesel” şi au demontat o basculantă americană marca Lectra Haul, pentru a fi analizată. Astfel, amortizoarele folosite sunt de acelaşi tip cu cele care echipau basculanta americană:
Opt dintre camioanele fabricate au ajuns la exploataţia minieră de cupru de la Roşia Poieni, trei la cariera de calcar din Mahmudia. La Mârşa (n.r. – Sibiu) s-au fabricat cinci camioane-gigant care au fost vândute în vestul Australiei:
„Una a fost cam 300.000 dolari, preţ de dumping, dacă ne gândim că basculantele americane de capacitatea asta se vindeau acolo de trei ori mai scump”, a precizat inginerul.
