Fenomen in Nigeria: Copii acuzati de vrajitorie

Stigmatizați și bătuți

Copii acuzați de vrăjitorie și de crimă

Stând pe o bancă din lemn ciupită, o fetiță de trei ani leagăna picioarele cu entuziasm. Sandalele ei abia ating pe podea în timp ce ea urmărește desene animate Teenage Mutant Ninja Turtles.

Este greu de crezut că Comfort este o vrăjitoare.

Cu toate acestea, ea și cei doi frați mai mari ai ei trăiesc acum într-un adăpost de urgență din orașul Calabar, în colțul sud-estic al Nigeriei.

Este puțin mai mult decât un subsol cu ​​un televizor și o jumătate de duzină de saltele.

Ușa este blocată de cele mai multe ori pentru siguranța copiilor.

Adăpostul urma să fie o soluție temporară – până când copiii ar putea fi plasați în familii extinse.

Dar nimeni nu vrea să riște să adopte copiii – au fost etichetați ca vrăjitori – și să-i aducă în casele lor.

După ce a terminat desenele animate, Comfort se îndepărtează și își ridică cămașa pentru a descoperi o mare de culori albe în spatele ei.

Aceste cicatrici trasează conturul macetei roșii-fierbinți cu care un vecin o obliga să „mărturisească”.

Numele copiilor din această poveste au fost schimbate. Ilustrațiile sunt suprapuse în partea de sus a fotografiilor pentru a proteja identitatea.

 

Aruncați în întuneric

La începutul lunii februarie, Comfort și sora ei Hope, în vârstă de 15 ani, și fratele de cinci ani, Godbless, locuiau cu bunica lor Christiana în apropiere de Akampka.

Părinții lor au murit brusc în circumstanțe inexplicabile, iar în timp ce aceasta a îngrijorat-o pe Christiana, astfel incât ea a fost de acord să îi adopte.

Deja diagnosticată ca fiind HIV pozitivă și fără a lua medicamentele antiretrovirale, sănătatea Christianei a scăzut și devenea din ce în ce mai subțire și fragilă.

Învinuind copiii pentru sănătatea ei bolnavă, Christiana i-a dus la biserica locală pentru îndrumare.

Acolo, așa-zisul profet a confirmat temerile cele mai grave – copiii erau vrăjitori.

Pentru Christiana, acest lucru a explicat totul – moartea fiicei sale și a ginerelui, boala ei și comportamentul grosolan al copiilor.

La scurt timp după aceea, un vecin numit Rankin a auzit-o pe Christiana acuzând copiii că au tăiat frânghia pe care agățau sătenii rufe la uscat – învinuind-o de vrăjitorie pentru acest lucru.

După ce a vorbit cu Christiana și a aflat mai multe despre acuzații, Rankin s-a întors a doua zi cu un prieten.

„El a început să ne bată și ne-a spus să ne scoatem bunica din lumea vrăjitoriilor”, spune Hope.

Copiii au încercat să scape prin palmierii din jur, dar au fost rapid prinși de cei doi bărbați și dusi în casa vecinului.

Mâinile și picioarele erau legate, iar Rankin încălzise o lamă de macetă în cărbunele unui foc din apropiere.

„Apoi ne-au întrebat dacă suntem vrăjitoare”, spune Hope din casa de la Calabar. „Am spus: Nu”.

„Așa că a început să ne bată cu maceta fierbinte, de dimineață până în după-amiaza.”

Sângele a înflorit negrul pe pământ, și iar au cerut să mărturisească.

„Am spus în cele din urmă: Da”, spune Hope. „Apoi ne-au întrebat dacă suntem cei care au ucis tatăl și mama – am spus: Da”.

„Ne-au întrebat dacă toate aceste probleme din familia noastră – noi suntem cei care le-au provocat – am spus: Da.”

Când vizitez biserica cu pereți noroioși, unde copiii spun că au fost bătuți, profetul care i-a etichetat ca niște vrăjitoare nu este acolo.

În schimb mă întâlnesc cu pastorul Israel Ubi. El afirmă că nimeni în biserică nu face astfel de acuzații sau conduce ceremonii de eliberare pentru a exorciza presupusele vrăjitoare.

„Nu există vrăjitorie aici”, spune el.

Totuși el a recunoscut că biserica s-a ocupat de „spiritele marine și demoni” despre care mulți din Delta Nigerului cred că trăiesc în jurul oceanelor, mărilor și râurilor.

Unchiul copiilor Sunday a fost cel care a raportat incidentul cu macete poliției.

Șoferul de taxi, care spune că nu crede în vrăjitorie, respinge cu înverșunare „profetul” care a etichetat copiii ca și vrajitoare.

„Ca urmare a sănătății ei, mama mea a crezut în cuvintele sale. Profeții – sunt criminali, sunt oameni care distrug viețile oamenilor”.

Stigmatizarea copiilor ca vrăjitoari este un fenomen recent în regiunea Deltei Nigerului, care a explodat brusc în anii 1990. Înainte de aceasta, femeile în vârstă erau țintele principale ale acuzațiilor de vrăjitorie.

Până în 2008, s-a estimat că 15 000 de copii au fost etichetați în statele sud-estice ale Akwa Ibom și Cross Rivers.

Potrivit cercetărilor din acea perioadă, cazuri care au fost documentate includeau copii avand cuie înfipte în cap, forțați să bea ciment, arși, torturați cu acid, otrăviți și chiar îngropați de vii.

Un raport separat din 2010, Unicef, notează că, în mod obișnuit, sunt vizați copii cu dizabilități fizice sau boli, cum ar fi epilepsia.

Alții sunt marcați pentru că sunt retrași, leneși sau nesupuși.

Codul penal al Nigeriei interzice să acuze, sau chiar să amenințe să acuze, pe cineva de a fi o vrăjitoare. Iar Actul privind Drepturile Copilului din 2003 declară o infracțiune să fie supus orice copil la tortură fizică sau emoțională sau să fie supus unui tratament inuman sau degradant.

Cu toate acestea, în timp ce această legislație a fost adoptată la nivel național, 36 de state ale țării trebuie încă să o ratifice formal. Acest lucru nu numai că conferă statelor individuale o responsabilitate exclusivă – le permite să facă legi relevante pentru situațiile lor specifice.

Doar aproximativ trei sferturi din statele din Nigeria au adoptat Legea drepturilor copilului, iar până în prezent numai statul Akwa Ibom a inclus prevederi specifice privind abuzul legat de vrăjitorie ale copiilor. Legea sa din 2008 face ca etichetarea să fie pedepsită cu o pedeapsă privativă de libertate de până la 10 ani.

Și, în ciuda încercărilor de lobby, Cross River State nu și-a modificat propria versiune a legislației din 2009 pentru a scoate în afara legii infracțiunea.

Dar, indiferent de încercarea fragmentată de a o incrimina, etichetarea de vrăjitoare continuă sub nasul guvernelor de stat și al poliției din statele Akwa Ibom și Cross River.

Oliver Orok, ministrul dezvoltării durabile și al bunăstării sociale pentru guvernul statului, a declarat pentru BBC că ministerul „a lucrat cu aspirație pentru a elimina aceste practici”.

„Guvernul de stat, în parteneriat cu Unicef ​​și alți parteneri de dezvoltare, a organizat un summit pentru a delibera cu privire la modificarea legii pentru a include, printre altele, problema brandingului copiilor ca vrăjitoare și consecințele acestora”, spune dl Orok.

Ministrul spune că „legea penală a abolit astfel de practici”. Cu toate acestea, 10 ani mai târziu, nimeni nu a fost judecat cu succes în instanțe.

A existat o creștere a apărării în întreaga țară pentru a rezolva această problemă, spune dl Orok, și au fost puse la dispoziție fonduri pentru a construi o casă pentru copiii expuși riscului.

El adaugă faptul că dacă guvernul ar fi fost conștient de cazuri, el ar „merge împotriva acestor biserici și a profeților lor”. Avocatul James Ibor susține că poliția este prost finanțată și nu este pregătită să efectueze aceste tipuri de investigații.

„Deseori trebuie să facem apel la investigații”, spune el.

Ibor conduce o organizație locală din Calabar, numită Inițiativa pentru drepturile fundamentale a avocaților (BCRI), care se specializează în cazuri juridice privind abuzul asupra drepturilor copilului – conduce de asemenea adăpostul de urgență în care se află Comfort și frații săi.

El mi-a povestit despre doi copii care au fost otrăviți de tatăl lor, care credea că sunt vrăjitoari.

El a pledat vinovat, dar nu au existat resurse pentru a trimite probe de sânge la Lagos pentru a confirma cauza morții copiilor.

Un an mai târziu, trupurile lor rămân în morgă, iar tatăl încă trebuie să fie judecat.

Ibor susține că cazurile au stagnat de ani de zile.

El afirmă că slujba sa este accentuată de reticența poliției și a guvernului de a investiga chestiuni controversate, combinate cu lipsa de voință din partea familiilor și a comunităților pentru a furniza dovezi.

Aproximativ un sfert din cazurile sale în curs se referă la vrăjitorie, spune el.

Dar acest fenomen nu se limitează doar la regiunile mai îndepărtate ale Nigeriei.

Cu doar șase luni în urmă, presa nigeriană a relatat despre 40 de copii care au fost salvați de la „tabăra de tortură” a unui doctor de vrăjitoare din capitala Abuja.

Iar în luna mai în Lagos, un băiat a fost bătut de mama lui cu un koboko sau cu un bici.

„Avem deci legile”, spune Ibor. „Problema nu sunt legile – problema este implementarea acestor legi și până atunci copiii noștri nu sunt în siguranță”.

Și îi învinovățește pe unii „profeți” și „pastori” pentru a semăna frică în regiunea Deltei Nigerului, unde sărăcia și credința în vrăjitorie sunt larg răspândite.

 

Exorcism

Transpirația de pe chipul fetei cade pe podeaua de ciment.

Un bărbat o ține de talie, înainte de a o răsuci până rămâne fără aer.

Dar acesta nu este un recital de dans – acesta este un balet brutal conceput pentru a scoate vrăjitoria din copil.

Bine ați venit la eliberarea lui Joy. Bine ați venit la Ministerul de Resurse al Vieții.

Este o vineri seara si sufocant de cald in sala bisericii penticostale.

Trei pastori au format o echipă pentru vindecarea celei de 15 ani. De-a lungul a 30 de minute, ei îi răsucesc capul, îi ciupesc urechile și o apucă de stomac.

„Hainele tale sunt incendiate, capul tău este foc, burta e pe foc”, strigă în mod repetat în fața ei, în timp ce o răsucesc.

Joy ridică mâinile într-un semn de auto-apărare.

Patru copii au fost identificați de pastorul Eunice Emmanuel pentru a fi „exorcizați” în această seară. Cel mai tanar are doar opt ani.

„Puterea vine de la Duhul Sfânt”, explică ea înainte de începerea ritualului. „El ne împuternicește să facem lucrarea Lui, să administram mântuirea copiilor.

„Când te rogi pentru copii, vezi că spiritele se manifestă, vorbind prin ei – îi vei auzi vorbind”.

„Până când eliberarea este completă, copilul devine ca un nebun care și-a recăpătat mânia.”

Pastorul explică faptul că Ministerul său din Calabar oferă în cele din urmă un serviciu comunității mai largi.

Aceste eliberări nu numai că îi împiedică pe părinți să-și respingă copiii, ci împiedică spiritele să-i rătăcească, spune ea. „Și cine știe, poate să se căsătorească cu fiica ta”, adaugă ea. „Așa că, înainte să știi, vrăjitoria de care fugim este deja în casa ta”.

Pastorul Eunice abordează spiritul pe care-l acuză că o posedeaza pe Joy.

„Mergi la o adunare de vrăjitoare? Ești o vrăjitoare? Bei sânge? Mănânci carne? Ucideți?

„Am distrus o singură persoană”, Joy în cele din urmă plânge.

Doar atunci când fată se prăbușește în cele din urmă pe podea, eliberarea este considerată un succes.

Avocatul James Ibor spune că bisericile penticostale încurajează congregațiile lor să acuze vrăjitoria pentru nenorocirile lor sau eșecurile personale.

Un caz recent a implicat un baiat care a fost bătut când motocicleta familiei s-a stricat; în altă parte, o fată a fost acuzată și bătută de tatăl ei după ce și-a pierdut slujba.

„Ei vând frică pentru ca ei să poată păstra membrii care plătesc continuu daruri și zeciuieli (donații săptămânale).

„Numai așa vor rămâne relevante și vor continua să câștige bani”.

Anul trecut, ONU a convocat primul atelier dedicat vrăjitoriei, atât în ​​Nigeria, cât și în alte țări.

În raportul său final, acesta a afirmat că „numărul exact al victimelor unui astfel de abuz este necunoscut și se crede că este considerat a fi nedeclarat”.

De asemenea, a recunoscut rolul pe care îl joacă „antreprenorii supranaturali” în difuzarea și legitimarea temerilor legate de vrăjitorie și, în special, de vrăjitorii copii.