Ca urmare a succesului cărţilor ei, a devenit una dintre cel mai bogate femei din Marea Britanie.
Iata si ce scria Laurentiu Dumitru in articolul sau Elogiul cartii si autoarei lui “Harry Potter” in ziarul Lumina din 2010:
Iarasi ziarul oficial al Patriarhiei ne mahneste cu un articol care n-are nici in clin, nici in maneca cu duhul ortodox. Lumina nu mai lumineaza in intuneric, ci, iaca, se infrateste cu el. Si e tarziu, si e noapte, si Harry Potter a devenit carte buna de cetit… Pai daca asa zice la gazeta, atunci asa o fi… Nu mai pot sa spun decat atat: Pacat, fratilor! (Laurentiu Dumitru)
++++++
Călătorie în lumea imaginației
Copiii noştri au crescut împreună cu eroii lui J.K. Rowling. Au visat, au zburat şi au atins stelele împreună cu ei şi acesta e cel mai mare merit al autoarei, de a le fi deschis poarta imaginaţiei.
Cu ani în urmă, am descoperit uimiţi un puşti cu ochelari care mergea la o şcoală diferită de şcolile obişnuite. O lume nouă, a vrăjitorilor, şi-a făcut loc în cea reală şi Harry Potter a devenit un fenomen. Băieţii se identificau cu eroul, fetele, cu Hermione. Părinţii au ţinut pasul cu greu în desişul evenimentelor şi al numelor, dar au meritul de a se fi străduit. Au cumpărat volumele groase, au fost tovarăşii copiilor lor în sala de cinema. Încet-încet, fenomenul i-a prins şi pe ei, şi atunci când copiii lor strigau “Expelliarmus”, agitând prin casă bagheta magică, nu-i mai îndemnau, ca în alte situaţii, să se potolească fiindcă îi deranjează pe vecini.
Dincolo de talisman e dragostea
De câteva zile rulează, la cinema, “Harry Potter şi talismanele morţii”. Cartea a fost lansată, în România, acum trei ani, de unde normalitatea nerăbdării fanilor. Personal, m-am aşteptat la mai multă acţiune. Poate că fiind împărţit în două, acest film acordă mai multă atenţie emoţiilor şi e, în comparaţie cu precedentele, mai static. Fiindcă dincolo de căutarea Horcruxurilor pentru a-l putea anihila pe Cap-de-Mort, în film e şi o căutare a dragostei, o descoperire a sentimentului care transformă camaraderia în competiţie, dar şi în gelozie puternică. Harry, Hermione şi Ron formează un trio unde sentimentele urâte se nasc din Horcruxul purtat pe rând la gât, trimitere mai mult sau mai puţin directă la răul pe care fiecare dintre noi îl poartă în el însuşi şi care ne poate deveni stăpân dacă nu ştim să fim mai puternici decât el.
Morală transparentă, dar necesară
Această penultimă parte a seriei este un film al adolescenţei şi al descoperirii iubirii. Al sfioşeniei şi al privirilor plecate, al îmbujorării şi al întrebărilor. Iar cei din sală, în marea lor majoritate, erau adolescenţi care crescuseră odată cu seria. Mulţi dintre ei au deschis prima carte cu ani în urmă, când Harry Potter era un puşti şi mulţi dintre ei au visat să devină scriitori faimoşi precum autoarea seriei. Harry Potter e fiecare dintre aceşti adolescenţi din sală şi fiecare dintre ei are de înfruntat un Cap-de-Mort. Luptă fiecare cu demonii din jur, dar atât timp cât o să aibă alături prieteni devotaţi va fi învingător. O morală transparentă, dar necesară în zilele noastre, când, iată, povestea lui Harry Potter se apropie de sfârşit. Harry Potter devine adult. O altă viaţă începe.
Preluat de aici: Călătorie în lumea imaginaţiei
Asadar, „cel mai mare merit al autoarei, de a le fi deschis poarta imaginaţiei.” Iar Sfintii Parinti ne invata limpede sa nu ne jucam cu imaginatia, tocmai pentru ca astfel oferim diavolului punti largi spre mintea noastra:
Tot in 2010 postam:
Dar a disparut de pe youtube …
Cititi va rugam si:
Ceea cearefemeia la gît în mod sigur nu este cheia Raiului ci este cheia prin care se stîrnesc stihiile imaginaţiei prin care au căzut si „luminiştii” ca şi „bazilicoşii” şi trinitesele” cu ceafa rasă din dealu bucăriei ! Nu ştiu cum de mai rabdă Sfântul Dumitru atîta mîrşăvie în „deal” !!!?