Australia: „No Jab, No Pay”

Australia amendează părinții de două ori pe lună dacă nu își vor vaccina copiii

Politica „No Jab, No Pay” din Australia a devenit mai puternică sau cel puțin mai profundă. În conformitate cu politica anterioară, părinții care nu și-au vaccinat copii la zi ar fi lipsiți de o scutire fiscala anuală, numită Family Benefit Part A, în valoare de 737 USD. În conformitate cu politica actualizată, aceiași părinți vor pierde, în schimb, 28 USD în două săptămâni, dacă copilul lor nu este vaccinat.

Ministrul serviciilor sociale din Australia, Dan Tehan, a  declarat  :

Imunizarea este cel mai sigur mod de a proteja copiii de bolile prevenite de vaccinuri. Părinții care nu-și imunizează copiii își pun copiii în pericol, precum și copiii celorlalți . „

Politica extinsă No Jab, No Pay a intrat în vigoare la 1 iulie 2018.

În timp ce părinții își vor pierde aproximativ aceeași sumă de bani în cele din urmă, politica actualizată servește drept un „memento constant” că guvernul Australiei dorește ca toți copiii să fie vaccinați, potrivit lui Tehan.

Guvernul australian a încercat să atenueze mișcarea anti-vaccin de ani de zile și a introdus pentru prima dată campania No Jab, No Pay în 2016. De atunci, aproape 246.000 de  familii  au luat măsuri pentru a îndeplini cerințele.

Preocupările au apărut după ce mici focare de boli precum rujeola și tusea convulsivă au fost acuzate de creșterea procentului copiilor mai tineri de șapte care au susținut o „obiecție de conștiință” față de vaccinare. Între decembrie 1999 și decembrie 2014, proporția copiilor sub șapte ani cu o „obiecție de conștiință” a crescut de la 0,23 la 1,77 la sută.

Campaniile guvernamentale de vaccinare nu sunt  nimic nou  în Australia. Începând cu anul 1999, ratele de vaccinare pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 24 și 27 de luni au atins cel mai scăzut nivel în 17 ani. După lansarea unei campanii de educație agresivă, aceeași rată a crescut de la 73,6% în 1999 la 92,2% în 2015. Dar guvernul australian a afirmat că încă nu a fost suficient și a lansat ulterior politica No Jab, No Pay, vaccinări numai în 2017.

Sunt disponibile scutiri medicale atât pentru copiii expuși riscului de vătămare gravă a vaccinurilor, cât și pentru copiii care au imunitate naturală.

În plus față de politica No Jab, No Play, în unele zone din Australia, a intrat în vigoare o politică „No Jab, No Play „. În Queensland, de exemplu,  potrivit  Centrului Național de Cercetare și Supraveghere a Imunizării:

Serviciile de îngrijire a copilului pot anula sau refuza înscrierea sau participarea copiilor dacă nu sunt complet imunizați, cu excepția cazului în care aceștia suferă un program de recuperare a vaccinului sau au un motiv medical pentru a nu fi vaccinați. Obiecția de vaccinare nu este o scutire valabilă. Această legislație se aplică participării la îngrijirea de zi lungă, grădinița, îngrijirea copiilor de familie, îngrijirea în afara orelor de școală / îngrijirea pentru concedii, îngrijirea cu ore limitate sau îngrijirea ocazională.

În cazul apariției unui focar, copiii neimunizați pot fi excluși din intituțiile de îngrijire a copilului pentru o perioadă de timp.”

Drept urmare, cei care se abțin de la vaccinuri din Queensland sunt organizați, potrivit recentelor lor servicii de îngrijire a copiilor, pentru a eluda legea.

Allona Lahn din comunitatea de imunitate naturală a  declarat pentru  ABC News:

Organizăm aranjamente de îngrijire a copiilor în grup și acum proiectăm propriul nostru sistem combinat de educație pentru adulți. Folosim medicii din domeniul sănătății în cadrul rețelelor anti-vaccin din Australia și al medicilor „anti-vaccinare” din comunitate. „

O mișcare similară a fost încercată în Noua Zeelandă, dar prim-ministrul John Key a  concluzionat  că alegerea ar trebui în cele din urmă să fie lăsată la latitudinea părinților. Cheia a spus în 2015 vaccinările mandatate de stat:

În cazul în care statul a forțat un copil să fie vaccinat și copilul a avut o reacție medicală semnificativă și, eventual, a murit ca rezultat al acesteia, ar fi o povară uriașă pe care statul ar fi pus-o pe acei părinți”.