Au trecut doi ani de la minciunosinodul din Creta și lucrurile par a fi intrat într-un fel de “normalitate” în Biserica Ortodoxă Română, după ce Patriarhia a emis o broșură în care i-a asigurat pe preoți și pe credincioși că totul a fost în regulă în Creta, că nu s-a trădat Ortodoxia, ci a fost reafirmată cu tărie etc. De asemenea, pentru a le lua românilor mintea de la documentele eretice semnate în 2016, ierarhia bisericească s-a lansat în câteva acțiuni de fidelizare a celor pe care îi păstorește.
În 2017, ierarhii și-au lipit imaginea puternic șifonată de participarea la Colimbari de sfinții închisorilor, pe care i-au elogiat, cu voie de la organizațiile care se ocupă cu implementarea legilor antisemitismului, având însă grijă să nu îi numească niciodată “sfinții închisorilor” și, mai ales, să nu facă nimic pentru canonizarea lor.
În acest demers, în care, printr-o mișcare uluitoare, l-au asociat și pe “patriarhul roșu” Iustinian, cel ce a introdus BOR în CMB și i-a unit cu forța pe greco-catolici cu ortodocșii, infestând cu spiritul catolic trupul Bisericii din Transilvania, celor ce au umplut închisorile regimului roșu în timpul păstoririi sale, Patriarhia a mizat și pe sprijinul unor politicieni, care au trecut prin Parlament o lege potrivit căreia în luna mai erau comemorați cei ce au murit în regimul comunist pentru dreapta credință (sau pentru apărarea dreptului la libertatea religioasă, cum s-au exprimat politicienii, în acest proiect legislativ ecumenist în esența sa, deoarece, prin modul în care a fost formulat, recunoștea alături de mărturisitorii ortodocși și pe “mărturisitorii” altor culte, în condițiile în care canonul 34 Laodiceea spune că martirii ereticilor nu sunt martiri).
Anul acesta organizațiile care au permis anul trecut discutarea publică a problemei sfinților închisorilor, deși cu doi ani înainte trecuseră prin Parlament o lege draconică profund anticonstituțională (Legea 217/2015), prin care pedepseau cu ani grei de închisoare pe oricine elogia unele personalități ale culturii române, considerate a fi antisemite, au interzis aplicarea legii votate în 2017. Finita la commedia par a spune cei de la Institutul Wiesel și de la alte organizații similare unei acțiuni care a stârnit suspiciuni anul trecut prin faptul că a fost lăsată să se desfășoare fără o opoziție serioasă din partea celor care au votat ani grei de închisoare contra celor care fac orice referire la personalitățile interbelice condamnate în condițiile tulburi ale războiului mondial la ani grei de închisoare pentru că erau creștini.
După ce i-a fidelizat pe ortodocșii cu simpatii naționaliste mai ales anul trecut, anul acesta Patriarhia pare angrenată într-un alt proiect, demarat încă dinaintea sinodului din Creta, referendumul pentru familia creștină, care ar putea să-i aducă alături pe cei ce țin la valorile familiei creștine. Orice demers profamilie este foarte bun și foarte necesar, dacă este onest și nu este folosit pentru a ascunde greșeli mult mai grave decât cele pe care încearcă să le repare referendumul profamilie. Este posibil ca demersul, chiar dacă va trece la un moment dat de opoziția președintelui țării, să aibă o utilitate limitată, în condițiile în care lobby-ul homosexual ar putea spune că nu este nicio problemă ca familia să fie în Constituție definită ca alcătuită din bărbat și femeie, pentru că cei de același sex nu doresc familie, doresc parteneriat civil, la care să emită dreptul, mai ales după acordarea satisfacției creștinilor de a li se defini familia în Constituție. S-a făcut aceasta în alte țări europene, unde modificarea constituțională în favoarea familiei creștine a fost însoțită aproape concomitent de acordarea dreptului de parteneriat civil.
O mișcare mai inteligentă ar fi fost interzicerea avortului pe baza principiilor constituționale, invocându-se articolul constituțional care spune că persoana poate dispune de propriul trup cu respectarea drepturilor constituționale ale celorlalți, inclusiv a dreptului la viață, apărat de asemenea de Constituție. Tot ce trebuia făcut era modificarea articolului care să oblige statul să protejeze viața din momentul concepției, cum e și firesc, pentru că cineva trebuie să fie conceput mai înainte de a se naște, iar a aștepta ca cel conceput să fie la mila sau să se protejeze singur împotriva sălbăticiei egoiste a unor părinți denaturați, până când ajunge la o vârstă la care statul să îl considere (pe baza unor concepții evoluționiste profund arbitrare și a unor teologumene romano-catolice din Evul Mediu referitoare la transmiterea sufletului) subiect al protecției sale este cât se poate de neconstituțional și inuman. Astfel au procedat și alte popoare și le-a reușit protejarea vieții din momentul concepției ei, în ciuda opoziției UE. Demersul nu ar fi putut fi împiedicat și ar fi salvat milioane de vieți de români. Dar acesta este un subiect care face demersul altui articol. Să dea Dumnezeu ca referendumul profamilie să ajute familia creștină să se apere contra agresivei propagande LGBT și mai ales să nu fie un instrument de păcălire a credincioșilor față de marea problemă nerezolvată: adeziunea ierarhiei la ecumenism!
În timp ce Patriarhia depune eforturi pentru a se reabilita în ochii populației și a minimaliza importanța sinodului tâlhăresc din Creta, lupta împotriva ecumenismului, demarată în forță în 2016, prin întreruperea pomenirii de către câteva zeci de preoți și a comuniunii bisericești cu ierarhii semnatari ai documentelor eretice de câteva mii de credincioși, bate pasul pe loc de câteva luni bune, în care în locul discursului antiecumenist au fost introduse câteva teme diversioniste de discuție, legate mai ales de poziționarea celor care au întrerupt pomenirea față de cei care încă nu au făcut-o. Ca urmare a acestei evoluții, s-au cristalizat câteva poziții distincte. Unii au îmbrățișat o poziție stilistă, negând harul și Tainele Bisericii și trecând pe calendarul vechi, alții au abordat un fel de poziție neostilistă, blamându-i pe toți cei ce nu au întrerupt încă pomenirea ca eretici și pe toți ierarhii ortodocși care luptă contra ecumenismului ca fiind compromiși și aliindu-se cu grupări aflate în stare de schismă față de Biserica lor locală, pe când alții au mers pe o laxitate care face ca granița dintre pomenire și nepomenirea ierarhilor eretici să fie estompată aproape cu totul.
Între toate aceste puncte de vedere s-a cristalizat și o poziție echilibrată, care evită atât radicalismul, cât și laxismul. Cei ce au îmbrățișat această cale echilibrată, rămânând în nepomenire, îi încurajează pe cei ce încă nu au ajuns la stadiul de a întrerupe pomenirea să își facă mărturisirea de credință în măsura în care o pot face în acest moment al luptei, conștienți că scopul acestui demers este determinarea ierarhiei să ia o atitudine ortodoxă față de ecumenism, nu neapărat crearea unei națiuni de nepomenitori, cum bine s-a exprimat un părinte nepomenitor, pentru care am un respect deosebit, chiar dacă nu îi împărtășesc în multe puncte strategia de luptă antiecumenistă.
Din toate motivele enunțate mai sus, a venit momentul ca lupta contra ecumenismului să fie reorientată spre țelul său inițial: convingerea ierarhilor români să revină la Ortodoxie, prin reevaluarea și respingerea sinodului din Creta și prin pași concreți pentru ieșirea BOR din CMB. Este necesar ca mărturisitorii nepomenitori să abandoneze discursurile identitare de tipul celor promovate de cei din grupare ultraradicală în întâlnirile lor, pe care în ultima perioadă le au aproape în fiecare sâmbătă. A venit momentul ca toți cei ce caută o “puritate desăvârșită” a poziției lor în această luptă, abordând o “acrivie” inexistentă în practica patristică, îngrădindu-se de toți din Biserică și căzând astfel în rătăciri de tip schismatic, să înțeleagă că din acest moment sunt pe cont propriu și trebuie să se descurce cum pot, deoarece nu le vom mai atrage atenția, atunci când vor cădea din nou (și o vor face cu siguranță), așa cum am făcut și după întâlnirea de la Roman, și după participarea la întâlnirea din Serbia, și după întâlnirea din Satu Mare, pentru că au devenit deja surzi la orice altă opinie decât cea care îi ghidează pe calea pe care și-au ales-o. Să dea Dumnezeu să ne întâlnim la porțile raiului cu toți, iar dacă prin poziția lor radicală vor fi cei ce vor scoate Biserica noastră din impas, eu vor fi primul care îi voi elogia ca pe niște eroi ai credinței și mărturisitori ai acesteia. Până atunci însă, se cuvine să revenim la problema de fond: ecumenismul.
Tema acestui articol mi-a fost inspirată de campania de informare a câtorva frați care au înțeles care trebuie să fie imperativul luptei în acest moment: trezirea conștiinței celor ce nu au întrerupt încă pomenirea și care trebuie să ia și ei o poziție față de erezia prezentă în Biserică, ecumenismul. În această adevărată călătorie misionară pe care au făcut-o prin toată țara, s-au confruntat cu insistență cu câteva idei care le-au fost și le sunt piatră de poticnire unor preoți, monahi și credincioși, preocupați de erezia gravă semnată în Creta, dar neconvinși de necesitatea sau oportunitatea întreruperii pomenirii.
Una dintre cele mai recurente teme a fost aceea a lui “nu este momentul acum”. Mulți preoți spun că, într-adevăr, la Creta s-a trădat credința, dar nu este momentul acum pentru întreruperea pomenirii. În această afirmație sunt încurajați și de tulburările produse între cei care au întrerupt pomenirea și care în ultima perioadă s-au poziționat diferit unii față de alții, dând posibilitatea Patriarhiei, prin oamenii săi infiltrați (alții decât cei ce au provocat disensiunile în rândul nepomenitorilor) să îi înspăimânte pe preoți cu perspectiva căderii în schismă, în cazul întreruperii pomenirii. (Mărturisitorii care umblă prin țară să trezească conștiințele împotriva ereziei cretane au relatat că la Mănăstirea Pângărați din Neamț au auzit una dintre cele mai halucinante afirmații ale unuia dintre conducătorii mănăstirii, care le-a spus că preferă să fie… înșelat de Biserică, decât să iasă în afara ei prin nepomenire, o viziune despre Biserică ce aduce aminte mai mult de apologiile papei Ioan Paul al II-lea față de cei cărora papismul le-ar fi greșit în timpul celui de-al doilea război mondial decât de învățătura ortodoxă, care spune că Biserica este infailibilă, deoarece Capul ei este Hristos, și conducătorul ei prin istorie este Sfântul Duh, motiv pentru care nu poate greși și, cu atât mai mult, înșela pe cineva!!!)
Nu voi intra în argumentarea necesității întreruperii pomenirii, nici în cea a faptului că întreruperea pomenirii nu este schismă, ci este cea mai eficientă armă de luptă contra ereziei și schismei. Am făcut aceste demonstrații în anii trecuți, iar argumentarea că nepomenirea nu este schismă a făcut-o cât se poate de bine și părintele profesor Teodor Zisis, într-o carte tradusă în limba română anul acesta.
Voi face însă o referire la o convorbire pe care am avut-o cu mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Teofan, în august 2016. La câteva zile după apariția scrisorii preoților și credincioșilor, prin care ceream mitropolitului Moldovei să își retragă semnătura de pe documentele din Creta și să facă demersuri pentru condamnarea ecumenismului și ieșirea BOR din CMB (nu și întreruperea comuniunii cu ceilalți membri ai sinodului sau cu celelalte Biserici, așa cum cer acum “acriviștii” ultraradicali), am fost invitați la o întâlnire la Iași cu ierarhul. Am participat eu și încă doi mireni, unul dintre ei cosemnatar al scrisorii. Cu acea ocazie, încercând să ne convingă să “luptăm din interiorul Bisericii” și “să nu ieșim din Biserică” prin întreruperea pomenirii, înaltul ierarh moldav ne-a spus, citez din memorie: “Scrieți articole, cărți, faceți conferințe, emisiuni, arătați lumii care sunt greșelile din Creta, dar nu întrerupeți pomenirea!”.
Din aceste cuvinte se desprind două aspecte esențiale:
- Singurul lucru care îi mișcă și îi îngrijorează pe ierarhii români este nepomenirea lor la sfintele slujbe;
- Ierarhii par a nu avea nimic împotriva mărturisirii publice contra sinodului din Creta, atât timp cât nu este însoțit de nepomenire.
Dacă prima constatare este sigură, cea de-a doua este relativă, mai ales după întreruperea pomenirii de către foarte mulți preoți din țară.
Și atunci, întrebarea se pune: Dacă nu este acum momentul întreruperii pomenirii ierarhului, ce îi împiedică pe preoții care se opun sinodului mincinos din Creta să facă mărturisirea publică împotriva acestuia chiar dacă nu au întrerupt pomenirea, să spună credincioșilor public că sinodul a fost tâlhăresc, să spună că ecumenismul este erezia tuturor ereziilor, să țină conferințe, să adreseze scrisori ierarhilor, în care să îi roage să revizuiască decizia de adoptare a deciziilor din Creta, fără a-i amenința cu întreruperea pomenirii?
În condițiile în care îngrijorarea celor care spun că nu este momentul acum pentru întreruperea pomenirii este motivată doar de frica de o posibilă cădere în schismă, nu de frica de repercusiunile pe care le poate avea mărturisirea dreptei credințe, nu ar trebui să existe niciun motiv pentru a amâna mărturisirea publică a dreptei credințe împotriva ecumenismului, chiar și fără întreruperea pomenirii.
Preotul care își asumă mărturisirea publică fără a întrerupe pomenirea își asumă aceleași riscuri ca și cel ce a întrerupt pomenirea deja, deoarece poate fi destituit din slujirea preoțească pentru contrazicerea publică a poziției oficiale a Bisericii, conform art. 39 RACDIJBOR, în condițiile în care ierarhii ar dori să procedeze la o atitudine dictatorială completă în BOR contra adevărului de credință, ceea ce ar avea consecințe catastrofale pentru ei.
Preotul care amână mărturisirea dreptei credințe de frica aplicării acelui articol din RACDIJBOR trebuie ajutat să înțeleagă că misiunea preoțească înseamnă și asumarea unor riscuri, iar destituirea sa din slujirea clericală pentru că a spus adevărul în biserică ar fi și mai necanonică și mai agravantă pentru ierarhii români decât caterisirea preoților nepomenitori, împotriva cărora au putut manipula argumentul comiterii schismei, printr-o falsă interpretare a canoanelor. Ce ar putea spune însă în apărarea lor pentru că au caterisit un preot care îi pomenește, dar afirmă adevărul de credință împotriva minciunii ecumeniste? Cât de nedreaptă ar părea decizia lor și ce consecințe ar avea pentru conștiința celor ce ar vedea așa ceva? Din acest motiv, cred că ar fi puțin ierarhi care ar îndrăzni să pedepsească un asemenea preot.
Protopopiatele fac aproape săptămânal întâlniri cu preoții. Este o ocazie extraordinară pentru ca preoții să transforme discuțiile sterile despre numărul de lumânări vândute și despre contribuțiile la catedrala mântuirii neamului în dezbateri serioase și persistente pe tema sinodului din Creta, în care preoții să le ceară protopopilor să le spună adevărul despre Creta și să le prezinte îngrijorările înaintea ierarhilor. Același lucru îl pot face ieromonahii în sinaxele monahale, care se fac destul de frecvent.
Cercurile pastorale pot fi de asemenea un prilej foarte bun de discuție între preoți pe tema sinodului din Creta, ale cărui hotărâri trebuie dezbătute cu seriozitate, pe bazele teologice, nu propagandistice. Predicile sunt un excelent mod de a comunica poporului că sinodul din Creta este greșit și că ei, preoții, se desolidarizează de deciziile luate de ierarhii lor pe această temă.
În 2016, mulți dintre membrii societății civile creștine, teologi, intelectuali, care nu au agreat întreruperea pomenirii au afirmat că lupta contra ecumenismului și a sinodului din Creta trebuie dusă “din interiorul Bisericii” (deși nepomenirea, făcută așa cum trebuie, nu scoate pe nimeni din Biserică, conform canonului 15 I-II). Din păcate, după câteva memorii și scrisori deschise, acea luptă s-a atenuat. Pentru ca să îi convingă pe ierarhi să se răzgândească în privința Cretei, lupta trebuie dusă constant, cu sau fără întreruperea pomenirii.
În consecință, cei ce se opun sinodului din Creta, dar nu pot sau nu vor să întrerupă încă pomenirea, pot să își facă mărturisirea publică a dezacordului față de ecumenism, în așa fel încât poporul să fie informat corect cu privire la ce s-a întâmplat la sinodul mincinos de la Colimbari și la pericolul ecumenismului pentru mântuire. Este un pas foarte important în angrenarea în lupta pentru păstrarea dreptei credințe. Dacă toți preoții ortodocși români ar face presiuni în acest fel asupra ierarhilor, aceștia ar fi obligați să revizuiască decizia de acceptare a sinodului, măcar și de frica faptului că mărturisitorii încă pomenitori de astăzi ar putea deveni mărturisitorii nepomenitori de mâine.
Așa cum întreruperea pomenirii este o datorie morală a oricărui preot care îl aude pe episcopul său predicând o erezie (nu și o obligație juridico-canonică, potrivit canonului 15 I-II, decât după condamnarea ierarhului de către sinod ca eretic și scoaterea sa în afara Bisericii, conform canonului 3 de la sinodul al III-lea ecumenic), mărturisirea publică a dreptei credințe, chiar dacă nu este însoțită imediat de întreruperea pomenirii, este o datorie a oricărui preot și a oricărui credincios în fața ereziei. Când erezia este prezentă în toată Biserica Ortodoxă, nu doar în cea din România, de aproape o sută de ani, cum poate un preot rămâne nepăsător la aceasta, fără a lua nicio măsură de protejare a turmei, amăgindu-se cu ideea că nu este atât de grav, “că nu s-a schimbat nimic”, că “nu s-a ajuns la potir”, că nu își poate lăsa copii pe drumuri etc.? Este adevărat că “nu este momentul acum” pentru întreruperea pomenirii, pentru că momentul era în urmă cu zeci de ani, de pe vremea când o întrerupea Sfântul Paisie Aghioritul, când ecumenismul nu își făcuse generații de preoți și arhierei fideli și nu schimbase mintea credincioșilor ortodocși în așa fel încât să accepte ideologia sa fără prea mare opoziție.
Ca unul dintre cei ce au rămas pe calea echilibrată a mărturisirii prin nepomenire a dreptei credințe contra ecumenismului, evitând, cu ajutorul lui Dumnezeu, căderea în vreo latură schismatică, cred că sunt în asentimentul celorlalți mărturisitori nepomenitori echilibrați când afirm deschiderea noastră față de colaborarea cu toți preoții și credincioșii Bisericii noastre pe diverse proiecte care să conducă la convingerea ierarhilor noștri să se comporte ca niște părinți ai poporului dreptcredincios și să ia măsurile ce se impun pentru readucerea păcii și dreptei credințe în toată Biserica (scrisori deschise, conferințe, studii, cărți, campanii de informare, emisiuni radio-tv etc.). Rămânem în nepomenire și continuăm lupta ca nepomenitori, deoarece aceasta este arma cea mai eficientă de luptă contra ereziei, dar suntem gata să îi sprijinim cum putem (chiar și cu o simplă încurajare de a începe lupta) pe toți cei ce doresc să mărturisească public dreapta credință împotriva ecumenismului și care vor să facă acest lucru fără a întrerupe încă pomenirea. Cei ce doresc să o facă pe cont propriu, fără implicarea noastră, pot să o facă liniștit, dar să o facă de așa manieră încât ecourile ei să fie la fel de puternice pe cât au fost cele ale întreruperii pomenirii. Numai așa mărturisirea lor va fi auzită de ierarhii ecumeniști.
A spune că nu este momentul întreruperii pomenirii acum și a nu mai face nimic din acest motiv pentru mărturisirea credinței este o formă de părtășie la erezie, care îl face vinovat înaintea lui Dumnezeu pe creștinul sau preotul care rămân indiferenți pentru indiferența sau lașitatea lor.
Preoții și credincioșii care doresc să întrerupă pomenirea trebuie, la rândul lor, să fie foarte atenți și să procedeze corect, pentru a nu cădea în latura schismatică în care au căzut unii dintre nepomenitori. Pomenirea trebuie întreruptă pentru apărarea dreptei credințe, nu pentru orgolii personale sau dorința de răfuială cu arhiereii sau de afirmare publică. Chiar dacă unii au deraiat de la exigențele canonului care reglementează până unde trebuie mers în această luptă, alții au rămas în interiorul granițelor acestui canon, arătând că se poate întrerupe pomenirea fără pericol și că aceasta continuă să fie, cel puțin față de ierarhii români, cea mai eficientă metodă de a-i determina să asculte glasul poporului credincios.
Patriarhia își închipuie că introducând, prin diverși infiltrați, disensiunile în rândul nepomenitorilor, lupta contra ecumenismului asumat de ierarhi a fost compromisă. În realitate însă, disensiunile interne dintre nepomenitori au ajutat la cristalizarea pozițiilor fiecăruia, fiind o amară, dar utilă pedagogie pentru toți cei implicați, în condițiile în care în Biserica noastră românească întreruperea pomenirii este o acțiune de pionierat, ea nemaifiind făcută niciodată în istorie. Odată lămurite lucrurile și învățate lecțiile pe care greșelile făcute ni le-au predat, lupta continuă cu cei rămași. Acestei lupte se cuvine să se adauge toți credincioșii Bisericii, după puterea și măsura fiecăruia, care doresc ca Ortodoxia să triumfe împotriva ereziei.
Ierarhii romani au fost pomeniti la mii si mii de liturghii, le-au fost indurate lacomiile, grandomaniile, necredinta, participarea la schimbari ale multor lucruri sfinte ale Bisericii, intrarea in CMB (structura antihristica si antibisericeasca), multele intruniri ecumeniste de dupa 1961, participarea bisericii locale romane la Creta, la un sinod antipatristic si antiortodox), colaborarea cu comunismul, cu masoneria, cu lumea papismului si lumea protrstantismului. Ce intoarcere a lor sa mai asteptam? Intoarcere de unde? Din ce? De un secol ne spun ierarhii cam ce vor, ce sa le mai cerem sa ne spuna nou?
Frate Neacsu, care ar fi alta solutie? Sa abandonam Biserica Ortodoxa Romana si sa incepem sa cream alta? Asteptam intoarcerea lor asa cum o asteapta Dumnezeu pe a oricarui pacatos. Daca nu se va produce, atunci macar noi sa luptam lupta cea buna, iar Dumnezeu va face restul.
Lupta impotriva ecumenismului trebuie dusa pentru trezirea poporului, pentru ca acesta sa ia atitudine fata de ce se intampla in Biserica.
Nu putem sa ii condamnam pe toti ca eretici si sa ii abandonam si sa ne consideram noi singurii ortodocsi ramasi. Asta e o viziune schismatica.Trebuie sa facem exact ce au facut inaintasii nostri inainteea noastra, cand s-au confruntat cu erezii, nimic mai mult.
Solutia ar fi sa ii asteptam sa se intoarca din erezii pe toti ierarhii care nu au participat fizic la Creta si care nici nu au laudat ecumenismul vreodata prin predici, sa ii asteptam pana in sfarsit sa se intoarca. Dar eu ma indoiesc sa se mai intoarca ierarhii, preotii si mirenii Romaniei, intrucat romanii au deja constiintă umanista, papistasă, sincretistă, scolastica, hedonista si ecumenistă. E tardiv!
neacsu
Prietene, ce tot vrei?
Trebuie marturisit impotriva ecumenismului, trebuie explicat care-i treaba cu Sinodul din Creta, cu cipurile, cu vaccinarea obligatorie, cu Noua Ordine Mondiala, cu new age, etc., etc., etc.
Ce jocuri faci? E tardiv sa se mai trezeasca dintre cei ce dormi? Ai spus o prostie fundamentala sau o ticalosie (daca esti cu treaba pe aici). Noi de peste 10 ani sau chiar de peste 20 de ani marturisim si informam si are efect: sute de mii de romani s-au trezit si milioane sunt in curs de trezire.
Sigur, unii stiu mai multe, altii sunt de abia la inceput, dar este un proces in derulare.
Prietene administrator, vad si eu sutele de mii de romani care se impotrivesc raului, ii vad pe strazi, pe net, prin comentarii, sute de mii vad. Iti spun un lucru, sutele de mii sunt vreo 2000, statistic vorbind, 2000 care poate maine si-ar da viata pentru credinta ortodoxa, caci tot ce nu au catehizat episcopii si preotii, care aveau si trimitere, si putere si puterea lui Hristos, nu vom mai salva noi. E tardiv, crede-ma! Acum e pusa la abatorizat si ultima urma de credinta sfanta, revelata. Ieri a venit un nene al parohiei si a intrebat pe la porti, trimis fiind de bor, cu un chestionar cu zeci de intrebari de genul: cati tinem vrajile sfinte, sanzienele, ielele, calusul, traditiile vechi si sfinte romanesti, cati mergem la apa sa facem vraji sfinte, la morminte, cr obiceiuri stravechi sfinte tinem. Totul e paganizat si satanizat in Ortodoxia actuala si tu imi vorbesti de pocainta ierarhilor si de asceza mirenilor? Sau glumesti?
solutia este sa nu ii condamnam noi pe romani ca eretici. situatia este mult mai nuantata decat o propovaduiesc extremistii neostilisti. nu stim noi cat e de tardiv.
hai sa le oferim o sansa tuturor sa faca ce au de facut, Dumnezeu va lucra
Asa este! Noi trebuie sa marturisim adevarul si sa informam pe frati, Dumnezeu va lucra in chip minunat si neasteptat! A Lui este mantuirea! Ramanem in Biserica,dar ne ingradim de comuniunea cu ei,pentru dragostea frateasca! Doamne ajuta!
Scumpa noastra Ortodoxie va birui nemijlocit, nici portile Iadului nu vor impiedica acest triumf, insa noi sa luam aminte la acest triumf, fara sa ne temem a intra in marturisirea pe fata a acestuia cat inca mai suntem in trup ! Este raspunsul nostru in ziua intalnirii cu Judecatorul Hristos. Felicitari fratelui Mihai pentru acest articol pe cat de real pe atat de necesar, care ne cheama pe fiecare sa facem dovada clara a faptului ca facem parte din Biserica luptatoare, pana sa ajungem dupa moarte in Biserica triumfatoare. Pr. Ioan, Schit Oraseni.
Pe Sfantul Disc cate Biserici se pun? Cati Hristosi? E o Biserica, Un Domn si un Botez. Parerea mea! Asta cu doua Biserici nu cred ca e teologie rasariteana, pare scolastica.
Frate Neacsu, daca spuneti ca distinctia intre Biserica luptatoare si cea triumfatoare este teologie scolastica, sa imi fie iertat, dar va inselati.
Domnule, cate Biserici sunt pe sfantul disc, atatea Biserici are Iisus.
https://dervent.ro/proscomidia.php
Frate Neacsu, Biserica triumfatoare si Biserica luptatoare sunt stari ale aceleiasi Biserici ale lui Hristos si se afla impreuna pe Sfantul Disc, Biserica triumfatoare fiind reprezentata de sfintii care au biruit lumea si pacatul,si acum se afla in ceruri, iar cea luptatoare fiind reprezentate de miridele pentru cei ce se afla inca in lupta pentru mantuire pe pamant. Si sfintii si cei ce lupta pentru mantuire sunt din aceeasi Biserica, nu sunt doua Biserici.
Și dacă am întrerupt pomenirea fără sa fac public acest lucru,am vreun folos?
E un inceput, dar pentru ca marturisirea sa fie deplina, ar trebui ca la un moment dat sa faceti si publica intreruperea. Unul dintre scopurile intreruperii pomenirii este determinarea ierarhilor sa se desparta de sinodul din Creta.
Este binevenit acest articol pentru a arăta, pe de o parte, existența unei căi echilibrate a nepomenirii, delimitată deja (,,din acest moment”) de formele radicale ale pseudomărturisirii, cu deschidere spre cei sinceri, conștienți de pericolul panereziei ecumenismului legalizat în BOR, iar pe de altă parte pentru a sublinia importanța mărturisirii publice în Biserică a celor care nu au întrerupt pomenirea. Este cât se poate de corectă și patristică abordarea propusă, fiindcă ferește de derapaje și confuzii, evită excesele, împlinind totodată și răspunsul echilibrat al Păriților Aghioriți din Scrisoarea din decembrie 2016:
,,Noi, părinţii aghioriti, susţinem în mod deschis întreruperea pomenirii numelor episcopilor care au acceptat sinodal erezia de la Kolimbari, Creta şi nu s-au delimitat măcar printr-o scrisoare publică de acest pseudo-sinod. De asemenea, îndemnăm pe părinţii care au oprit pomenirea să fie cumpătaţi şi să nu încurajeze mişcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinţii care nu au oprit pomenirea şi să îi primească pe toţi la Sfântul Potir, să nu pomenească alt episcop în loc, nici să caute episcopi din alte Biserici Locale, pentru că acest lucru este necanonic. Este suficient lor că au întrerupt pomenirea şi mărturisesc Ortodoxia. Avem cunoştinţă de faptul că există părinţi, teologi, monahi şi maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărţi şi prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceştia şi cad în extreme vor cădea şi din Biserică. Aşteptăm ca toţi părinţii şi ierarhii să întrerupă pomenirea”.
Au întocmit textul şi l-au semnat:
Gheron Gavriil, Chilia Sfântul Hristodul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
Gheron Iulian Prodromitul, duhovnicul Schitului Românesc Prodromu
Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre
Gheron Ilarion, Chilia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș
Monahul Dositei, Chilia Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutrlumuș
Ieromonahul Hariton, Chilia Înălţării Domnului, Sfânta Mănăstire Vatoped
Monahul Heruvim, Chilia Sfinţilor Arhangheli, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre
Acest articol a punctat bine niste aspecte. Incercam sa stingem focul dupa primele scantei, nu dupa ce ne-a ars casa, nu-i asa? Daca in Ziua Judecatii vom fi intrebati fiecare cum ne-am aparat Ortodoxia, ce vom raspunde? Daca peste 50 de ani sa zicem, aspectele se vor agrava pe baza semnaturilor de la Creta, atunci ce vom putea spune despre indiferenta unora? E evident ca la Creta s-a lovit in dogme, avem de a face cu o erezie. Vreau sa zic: toti parintii care se opun ecumenismului si pseudosinodului din Creta, ar trebui sa marturiseasca public prin predici, brosuri, scrisori, etc, chiar daca NU au intrerupt pomenirea. Trebuie informati cati mai multi mireni despre ceea ce se petrece. E mult si asa? Pai atunci cum marturisim? Daca ierarhii ar ”caterisi” (caterisire necanonica) pe cineva care marturiseste prin cuvant chiar daca nu intrerupe pomenirea, eu consider ca prea s-ar da de gol, deci nu cred ca o vor face. Poate asa vor prinde curaj si vreo 1-2 ierarhi de la noi si isi vor retrage semnatura si de acolo poate poate prind curaj mai multi (consider ca sunt ierarhi care nu au constiinta impacata pentru ceea ce au facut).
Teologul Mihai Silviu Chirila e deschis pentru a colabora cu orice parinte care nu a intrerupt pomenirea si doreste sa lupte. Ar fi de dorit sa primeasca un raspuns afirmativ, in ideea ca ar fi bine sa avem sinaxe ale parintilor marturisitori si asa lupta impotriva ecumenismului ar fi mult mai eficienta. Diferente de opinie si interpretari au existat intotdeauna, dar daca ne sfatuim si incercam sa ducem o lupta unita impotriva ecumenismului cu toate formele lui, putem nadajdui ca in viitor sa se intruneasca un Sinod Ortodox care sa condamne ecumenismul, Creta, etc, chiar daca Dumnezeu stie cati ani vor mai fi pana atunci.
Frate Lucian, acest articol este o mana intinsa catre toti cei ce doresc sa marturiseasca dreapta credinta impotriva ereziei, fiecare dupa puterile sale, ramanand fiecare pe pozitia sa, noi, nepomenitori, ceilalti, care inca pomenesc, facand macar marturisirea dreptei credinte public si dezicandu-se de Creta, chiar daca nu pot face inca pasul spre nepomenire.
Sper ca aceasta chemare sa se materializeze intr-o sinaxa viitoare a tuturor preotilor marturisitori din tara, la care sa participe si pomenitori si nepomenitori, dar marturisitori si fata tendinte extremiste, in care accentul sa cada strict pe colaborarea in lupta antiecumenista, fiecare de pe pozitiile sale.
Fratilor Pr. Claudiu si Mihai Silviu Chirila….In primul rand eu, ca om de rand, doresc sa va multumesc pentru lamuririle folositoare in privinta pseudosinodului si a ereziilor si a conduitei ortodoxe de urmat.
Vreau sa va spun ca poporul devine zdruncinat, intrebarile se inmultesc si credinta se clatina. Am citit prima postare a dlui Neacsu la acest articol. Mie mi se pare ca omul trage un semnal de alarma, scrie un pic cu obida, dar este o voce de om simplu, cred, ca si mine. Exista zicala ” pestele de la cap se impute”. Eu ca simplu credincios nu pot trece peste faptul ca BOR face parte din CMB. Eu sunt fiu al BOR. Asadar? Unde ma situez eu acum? Nu vreau schisma, dar nici nu pot indura partasia cu ereticii. In ce situatie sunt pus eu, credinciosul? Cum ma situez eu fata de parintele meu duhovnic, care efectiv este ca un al doilea tata pentru mine, cand vad ca el pomeneste de zor pe episcopul ecumenist?? Mi se rupe sufleul in mine, va rog sa ma credeti.
Apoi, in aceste vremuri de restriste pentru popor, de saracie,umilinte, presiuni, supraveghere, minciuna si dezinformare nu ma pot impiedica sa observ ca o anumita categorie sociala si nu ma refer la politicieni, prospera…. Pai cand poporul saraceste, pleaca in bejenie, tu te imbogatesti vizibil, atunci eu ce sa cred?
Va dau exemple de preoti care nu au condus un LOgan in viata lor, numai straineze…deh…Eu ce sa cred, repet???? Ca Dumnezeu are grija de ai sai slujitori si aici si dincolo? Si noi? Pai popa cu relatii, popa cu masina, popa cu casa, popa cu respectul , cu toate cele…iar eu sunt om de mana a doua? Cu cem gresit, se intreaba mama mea pensionara de 76 de ani, , asistenta medicala care a lucrat in ture 36 de ani si are acum o pensie de 900 de lei popa ii atrage atentia sa nu mai scartie scaunul ca face zgomot la sklujba? Pelerinaje cu autocare de lux si avioane……cand unii nu au ce manca???? Pelerinaj in….Anglia? La ce, ma rog? Ne lansam in interminabile dispute teologice si noi nu putem rezolva cea mai simpla ecuatie: relatia credincios-preot- Dumnezeu. Vad ca unii numiti VIP se ingropa cu cate 10 preoti. Pe mine ma va ingropa unul. SA inteleg ca VIP -ul are cale deschisa spre Rai sau mai multe sanse? De ce? Ca a avut mai multi bani ca mine? Indemn eu oare acei preoti sa se stranga cu zecile pentru VIP? DEci eu sunt doar un om de mana a doua, neimportant, asa imi da de inteles o situatie ca asta….Domnul a spus ca ce este vorbarie multa de la dusmanul vine. Ce e da e da si ce e nu e nu. Atat,
Frate, neica nimeni, indemnul nostru este ca si preotii care inca pomenesc sa inceapa sa faca macar minimumul care se poate face acum, adica sa marturiseasca dreapta credinta, ca prim pas pentru a ajunge la nepomenire, care este arma cea mai eficienta a acestei lupte.
daca fratiei voastre vi se pare ca aceasta este foarte putin, aveti posibilitatea sa intrerupeti comuniunea cu parintele dumneavoastra si sa va cautati un duhovnic dintre parintii nepomenitori.
altfel, ce sa facem? sa ii condamnam pe toti ca eretici si sa spunem ca BOR este iremediabil pierduta? Nu este mai firesc sa ii ajutam pe toti, cat pot, sa faca primii pasi spre marturisire, cu speranta ca Dumnezeu ii va intari sa faca marturisirea pana la capat, adica sa intrerupa pomenirea?
Intreruperea pomenirii trebuie insa legata de erezia propovaduita, nicidecum de pacatele personale ale preotilor, pe care le insirati in a doua parte a mesajului fratiei voastre.
Dumnezeu sa ne ajute!
Domnule editorialist, eu simt ca de un mileniu papii se tot straduiesc sa transmita ca ei sunt umanisti si antropocentristi, ca nu au nimic in comun cu Hristos, ca nu-i agreeaza Invatatura si Duhul, ca folosesc doar ca paravan o credinta a unuia numit Isus, dar miliarde de oameni se incapataneaza sa creada ca papismul este credinta Fiului lui Dumnezeu si ca papismul-umanist ste sfant si dumnezeiesc. Asisderea vad si acum cu lumea ortodoxa actuala: ierarhii se straduiesc de un secol sa ne spuna ca ei sunt serghianisti, comunisti, masoni, atei si politicieni, dar lumea se incapataneaza sa ii tina de apologeti, de ortodocsi, de harici, de ierarhi ai lui Hristos, desi prelatii ne-au spus raspicat atunci cand au intrat in cmb, ca credinta ortodoxa este o secta daca nu se uneste cu credintele protestante si nu numai. Apoi la Creta, au spus inca o data limpede ca Biserica Primara, Apostoleasca s-a pierdut si faramitat dupa veacul al patrulea, si numai credintele crestine unite toate ar mai putea sa recompuna Biserica Apostoleasca.
Deci?…
neacsu
Deci esti prost sau esti cu treaba. Du-te si ne lasa.
Multumesc. Eu eram doar un prost-sincer.
S-a dezlegat misterul succirii la 180 de grade a monahului Teodot in cazul intreruperii pomenirii. Daca la inceput era printre cei mai virulenti pentru ruperea totala de ierarhie, a ajuns apoi sa fie la fel de virulent impotriva celor care au intrerupt pomenirea ierarhilor ecumenisti. De ce? Tocmai ce ducea tratative cu arhiepis. Teodosie Snagoveanu pentru a fi HIROTONIT ierodiacon. Si in astfel de conditii trebuia sa demonstreze obedienta si sa loveasca in fratii de lupta, chiar daca a trebuit sa recurga la minciuni, calomnii si alte tertipuri ce-i soptea tatal minciunii, diavolul. Acum este ierodiacon si s-a cumintit.
Dumnezeu sa-i dea pocainta si sa nu-i suceasca si mai mult mintile dorinta de marire si duhurile ierarhilor ecumenisti.
Raspanditi, sa stie lumea si sa nu se mai uite in gura lui.
Multe sminteli, cum a facut monahul Teodot sau preotul Staicu, fost colaborator al monahului Teodot, sau altii, vom vedea. Se va mantui cel ce va intelege cu maturitate duhovniceasca sa nu se piarda din cauza acestor sminteli
Sa înțelegem că i sa cumpărat tăcerea lui Teodot?!, Dar nu înțelegem dece tocmai de Teodosie de la malul marii?! Nu mai este la la Petru Vodă?! Din cate știm județul Neamț este împărțit între 2 arhiepiscopii, cea a Iașiului și Romanului și Bacăului
a fost hirotonit la ctitoria lui Teodosie de la Dorna Arini
Frate Neacsu, care e legatura cu lupta noastra si cu incercarea de a-i aduce in aceasta lupta pe cei ce au cuget ortodox, dar inca nu au facut marturisirea prin intreruperea pomenirii? Doriti sa abandonam Biserica stramoseasca pentru ca unii au tradat-o? nu putem face asta? sa ne luam speranta de la mantuirea ei? nici asta nu putem face pana cand un sinod ecumenic va separa apele iar dupa el ierarhii nostri vor ramane alaturi de eretici. atunci, daca se va intampla asa ceva, sa nu fie!, abia atunci ne vom departa de cei ce s-au pierdut. pana atunci avem datoria sa ii ridicam la lupta pentru salvarea Bisericii noastre
Apele au fost limpezite sinodal chiar la Creta. Atunci unii au devenit eretici, s-au autocaterisit!
Spuneți frate neacșu ca nu mai exista Biserica în România sau ca ea este doar grupul nepomenitorilor? Nu exista pe lume autocaterisire
Se ingroasa treaba cu parintele Dumitru Staniloae….Din pacate izvorul smintelilor in „teologia”romaneasca este chiar Parintele Dumitru Staniloae. Si ucenicii gherontolatri care il idolatrizeaza pe teologul Staniloae raman fara raspuns teologic coerent, pentru ca idolatria intuneca mintea.
Oricat de Stanioae ar fi fost el, iata ca sminteste o generatie de idolatri asa zis teologi care ii urmeaza invataturile dezastruase: https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2018/03/15/o-deviatie-eclesiologica-in-teologia-dogmatica-ortodoxa-volumul-ii-a-parintelui-profesor-dumitru-staniloae/
De ce preotii nu marturisesc macar verbal impotriva adunarii nelegiute de la Creta? Pentru ca sunt staniolisti! Ei cred sincer in invataturile de la Creta, pentru ca asa au fost formati de parintele Dumitru Staniloae. E o generatie, pornind chiar de la Patriarh, Ierarhi, preoti, teologi (de)formati de Parintele Staniloae.
Ei chiar cred sincer in adunarea nelegiuita de la Creta si in invatatura ei.
Chiar si cu acele erori, Parintele Staniloae ramane un apologet, un MARE teolog, un parinte cu viata sfanta, caci in final a MARTURISIT impotriva ecumenismului, deci implicit si in teoria „bisericilor nedepline”. Doar ca ecumenistii si lasii se folosesc de Parintele Staniloae pentru a-si justifica tradarea Credintei. Nu are rost sa-l demonizati pe Parintele, pentru niste cozi de topor.
Daca nu punem degetul pe rana nu rezolvam nimica, ne invartim in jurul cozii. Am auzit asa zisi antiecuemnsiti care sustin mantuirea inafara Bisericii Ortodoxe, care sustin ca Dumnezeu ar mantui pe hulitorii Sai pentru ca au fapte bune, etc. Din pacate oaemnii chiar nu isi cunsc credinta si ajung la mutanti, monstri, deformati.
Sintetizând învăţătura Sfinţilor Părinţi dar şi canoanele Sfintelor Sinoade, mai ales hotărârea Sinodului din Cartagina împotriva pelagianismului care susţinea mântuirea înafara Bisericii prin forţe proprii, profesorul Dimitrios Telenghidis afirma la Conferinţa de la Constanța:
“Nu există mântuire înafara Bisericii, pentru că dacă ar fi existat atunci s-ar fi golit întreaga lucrare de mântuire a lui Hristos, nu ar mai fi avut rost întruparea lui Hristos.
Când vorbim de mântuire înţelegem o comuniune de viaţă. Hristos când a plecat din această lume le-a spus ucenicilor : «Viaţa mea o dau vouă». Aceasta nu este viaţa Lui ca Om ci este viaţa Dumnezeului în Treime, este viaţa necreată, este dumnezeirea, la care noi trebuie să participăm ca să ne mântuim.
Hristos a luat firea umană ca să ne dea posibilitatea de a participa la viaţa Treimică. Mântuitorul spune «Eu sunt viţa, voi mlădiţele, dacă o mlădiţă nu aduce rod, se taie şi se aruncă în foc», ceea ce înseamnă că atunci când cineva nu are Dreapta Credinţă este tăiat din Biserică, ceea ce au făcut Sfintele Sinoade tăind pe eretici din trupul Ei. Aşadar nu e posibil ca unul rupt din Biserică să aducă rod, pentru că rodul Bisericii este mântuirea. Diavolul nu se mântuieşte pentru că nu are smerenie. Un om dinafara Bisericii nu poate fi smerit, pentru că nu urmează Adevărului descoperit de Dumnezeu Întrupat».
preot Matei Vulcanescu
In cele din urma, parintele Staniloae a fost antiecumenist. De aceea nu suntem de acord cu atacul dumneavoastra.
De exemplu, dumneavoastra ati fost un activist pro cip si pro rock. Pe chestia asta, multi ne-au reprosat ca va promovam. Dar noi le-am raspuns ca ati fost, dar nu mai sunteti. Sau mai sunteti?
Nu am fost activist de nici un fel, pur si simplu am observat idolatirzarea si absolutizarea unui subiec, lipsa de intelegere teologica asupra unui subiect si o fanatizare si o inducere gresatia catre exagerari, pe care le-am taxat mai brutal.
Pana la urma si voi ati lasat-o mai moale si ati inceput sa intelegeti niste lucruri.
In privinta pozitiei mele referitoare la cipuri, este aceeasi cu IPS Serafim de Pireu, parintele Theodoros Zisis, parintele Gheorghe Metallinos, domnul Dimitrie Tselenghidis, pr Grigorie Haginicolau, Pavlos Dimitrakopulos, ieromonahul Hariton Kareotul( cel care vine cu pr Sava) etc.
https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2014/09/24/mitropolitul-serafim-de-pireu-raspunde-la-problema-actelor-de-identitate-cu-cip-si-semnul-fiarei/
Raspunsul Mitropolitului Serafim de Pireu:
Exista in aceasta tema o problematica dubla. Prima este problema libertatii care este cea mai scumpa bogatie a omului, si a doua este tema eshatologica ce are legatura cu venirea antihristului. Trebuie insa sa fim foarte atenti si sa nu avem incredere in „voci” diferite ci doar in ceea ce Biserica prin episcopi si prin preoti ne daruieste ca Adevar, pentru ca trebuie sa stim ca conditia prealabila fundamentala ca sa fim inaintea lui Dumnezeu VINOVATI in epoca lui antihrist, este sa conlucram cu el si cu organele lui pentru ca in Apocalipsa Sfantului Evanghelist Ioan se mentioneaza clar ca aceasta incizie 666, toti care o vor lua atunci, o vor lua cu voia lor libera, si toti care nu o vor lua nu vor avea puterea economica de a cumpara, nu vor avea drepturi cetatenesti, vor fi inafara lumii si a societatii. Sa nu credeti ca aceasta incizie (666) se va face in chip magic si ascuns pentru ca antihristul-diavolul si organele lui vor participarea in mod constient la lucrarea lor. Prin urmare, ca sa nu va obosesc, trebuie sa fim foarte atenti la aceste teme, sa nu incepem sa demonizam totul, dar in acelas timp sa nu acceptam totul fara discernamant si libertate. Pentru ca exista o incercare la nivel mondial de a distruge libertatea oamenilor, de aceea sa avem mare atenti la ceste subiecte.Multumesc.
-rugamintea mea este pentru cunoscatorii de greaca sa traduca si ei, daca mai sunt suspiciuni in privinta traducerii.
preot Matei Vulcanescu
Noi n-am lasat-o mai moale.
Dumneavoastra ati fost activist pro cip, pro rock si anti miscarea legionara:
PREOTII lui ANTIHRIST – MATEI VULCANESCU zice: Sfantul PAISIE AGHIORITUL a fost INFLUENTAT de NEOPROTESTANTI sa vorbeasca despre ANTIHRIST si ACTELE CU CIP / Iar CALISTRAT CHIFAN zice la fel despre Parintele JUSTIN PARVU …
https://saccsiv.wordpress.com/2016/03/01/preotii-lui-antihrist-matei-vulcanescu-zice-sfantul-paisie-aghioritul-a-fost-influentat-de-neoprotestanti-sa-vorbeasca-despre-antihrist-si-actele-cu-cip-iar-calistrat-chifan-zice-la-fel-despre-pa/#more-27617
BEZNA MINTII sau TICALOSIE? Preotul Matei Vulcanescu: “LEGATURILE dintre CIPURI si MASONERIE sunt NEDOVEDITE”
https://saccsiv.wordpress.com/2014/10/13/bezna-mintii-sau-ticalosie-preotul-matei-vulcanescu-legaturile-dintre-cipuri-si-masonerie-sunt-nedovedite/
Ce i-a trecut prin cap comentatorului PR TIMOTEI? Sa faca blogul „saccsiv2”. Iata si ce hal de sminteli promoveaza …
https://saccsiv.wordpress.com/2012/02/23/ce-i-a-trecut-prin-cap-comentatorului-pr-timotei-sa-faca-blogul-%E2%80%9Esaccsiv2-iata-si-ce-hal-de-sminteli-promoveaza/
Preotul MATEI VULCANESCU este un ANTI ECUMENIST sincer? Caci iata ce parere are despre ROCK …
https://saccsiv.wordpress.com/2016/02/18/preotul-matei-vulcanescu-este-un-anti-ecumenist-sincer-caci-iata-ce-parere-are-despre-rock/
Preotul MATEI VULCANESCU (cel pro cip): DOCTRINA LEGIONARA a fost filetista. ecumenista si rasista
https://saccsiv.wordpress.com/2015/08/11/preotul-matei-vulcanescu-cel-pro-cip-doctrina-legionara-a-fost-filetista-ecumenista-si-rasista/
Asadar, mai intreb inca o data:
Va deziceti public de ceea ce ati zis in trecut?
Dumenavoastra afirmati ca pr Staniloae a fost antiecumenist!
Daca dumneavoastra definiti antiecumenismul prin aceasta fraza: „Dar atunci se pune întrebarea: Ce sunt celelalte confesiuni creștine care nu mărturisesc o astfel de unire intimă și lucrătoare a lui Hristos cel integrat in ele? Socotim că ele sunt biserici nedepline, unele mai aproape de deplinătate, altele mai depărtate.” insemna ca si pseudu sinodul din Creta a fost antiecumenist!
Dumenavoastra afirmati ca pr Staniloae a fost antiecumenist! Bun!
Daca dumneavoastra definiti antiecumenismul prin aceasta fraza: „Dar atunci se pune întrebarea: Ce sunt celelalte confesiuni creștine care nu mărturisesc o astfel de unire intimă și lucrătoare a lui Hristos cel integrat in ele? Socotim că ele sunt biserici nedepline, unele mai aproape de deplinătate, altele mai depărtate.” insemna ca si pseudu sinodul din Creta a fost antiecumenist!
Problema se pune cum definim antiecumenismul, daca il definim teologic corect sau intelegem prin antiecumenism doar respingerea teoriei euharistice si inca cateva teorii ecuemniste. A fi ecuemnist nu insemna a respinge numai o parte din teoriile ecuemniste. Tocmai ca la Creta se reitereaza acea teorie pe care parintele Staniloae o imbratiseaza, teoria bisericilor nedepline. Domnul teolog Mihai Silviu Chirila poate sa va confirme acest lucru. E simplu pentru cineva care cunaste teologie! 🙂
Cu drag!
Ceea ce am spus este real! De aceea eu cred in ceea ce spun!
1. Ce cred despre miscarea legioanara:
Am semnat aceasta petitie nu ca sa sustin miscarea legionara, pe care nu o sustin, ci pentru cei care au fost condamnati in mod nedrept ca si criminali de razboi sau de cei care ulterior condamnarii s-au dezis de ideologia legionara. Ideologia legioanra nu a fost doar filetista si ecumenista ci si rasista. Rasismul nu este compatibil cu perspectiva crestin ortodoxa, si nici filetismul si nici ecumenismul.
2. Masacrul de la Colectiv
Iar in privinta masacrului de la Colectiv iata parerea mea: Aici era vorba de un concert de rock, nu de haloween, nu de „inchinari catre satana” etc. Concertul era ceva simbolic! Tematica concertului era moartea, focul!O tematica a realismului! In nici un caz tinerii aceia nu s-au dus acolo „sa se inchine diavolului”, asa cum au scris unii „incinsi la minte”. Cred ca exprimarile negative fata de acesti tineri vine dintr-un fanatism, dintr-o placere de a vedea „pedepsiti pacatosii”, adica mentalitate de inchizitori. Dar cum ramane cu copii care au murit in Vinerea Patimilor intr-o Biserica Ortodoxa din Romania? Aceia tot „pedepsiti de Dumnezeu” erau? Sa fim seriosi! Unde e iubirea si compasiunea omeneasca? Nu vorbesc de cea crestineasca de care se pare ca nu prea mai exista, dar macar de compasiune pur omeneasca…..Cred ca singura atitudine ar fi tacerea.
3.. Legaturile dintre cipuri si masonerie sunt nedovedite!
Aceastea sunt opiniile mele referitoare la cele trei subiecte, asa cum le-ati pu in linkurile de mai jos.
Opiniile mele sunt foarte clare si precise:
1.Despre masacrul de la Colectiv:
Aici era vorba de un concert de rock, nu de haloween, nu de „inchinari catre satana” etc. Concertul era ceva simbolic! Tematica concertului era moartea, focul!O tematica a realismului! In nici un caz tinerii aceia nu s-au dus acolo „sa se inchine diavolului”, asa cum au scris unii „incinsi la minte”. Cred ca exprimarile negative fata de acesti tineri vine dintr-un fanatism, dintr-o placere de a vedea „pedepsiti pacatosii”, adica mentalitate de inchizitori. Dar cum ramane cu copii care au murit in Vinerea Patimilor intr-o Biserica Ortodoxa din Romania? Aceia tot „pedepsiti de Dumnezeu” erau? Sa fim seriosi! Unde e iubirea si compasiunea omeneasca? Nu vorbesc de cea crestineasca de care se pare ca nu prea mai exista, dar macar de compasiune pur omeneasca…..Cred ca singura atitudine ar fi tacerea.
2. Despre Miscarea Legionara: a fost filetista, rasista si ecumenista( Se stie afinitatea Capitanului pentru Antonie de Padova, etc)
3. Nu ati demonstrat legatura intre cipuri si masonerie!
p Matei, noi mergem cat de mult putem pe linia Marilor Duhovnici, indeosebi a Părintelui Justin Pârvu, care iata ce zice despre Miscarea Legionara
https://www.youtube.com/watch?v=-fLrylGGY74
Ar fi bine sa cititi Doctrina Miscarii Legionare si sa NU vorbiti din auzite, precum jidovii. Lasati la o parte afinitatile gresite ale unor membri ai ML, ca nu le-au impus celorlalti. Ala era duhul vremii si pt ca scrierile teologice si teologii cam lipseau.
Fiind un detractor al acestei Miscari de renasterea nationala, pentru noi nu sunteti decat un pigmeu, care nici nu exista!
„Dumnezeule, sunt uluit şi mi-e ruşine să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri” (EZRA, 9.6)
In aceasta lancezeala caldicica,in care mirenii ramasi in turmele Preotilor pomenitori,se scalda amortiti, gandind ca fac tot ceea ce trebuie pentru mantuirea sufletelor lor,acest articol al Domnului teolog Mihai Silviu Chirila,este sunetul trambitei strajerului neobosit ,veghetor alaturi de toti ceilalti bravi strajeri ai Ortodoxiei,semnatari ai Proiectului de Rezolutie,de la care asteptam in continuare indemnuri sfintitoare la continuarea neobosita,cum putem fiecare, a luptei
impotriva hidrei cu multe capete,panerezia ecumenista!
Domnul Slavei sa le rasplateasca jertfa tuturor!
Am remarcat si imaginea plina de simboluri,care insoteste articolul,si care aminteste de lupta neobosita a inaintasilor nostri,monahii aghioriti,pe al caror steag era consemnat ORTODOXIE sau MOARTE!
Ne atragea atentia cu intelepciune si trezvie duhovniceasca, Arh.Ioanichie Balan:
„….Că de teorii din astea masonice ne-am cam săturat. Ori esti creştin azi, ori eşti păgân, una din două. Şi creştin ortodox, căci România e ţară ortodoxă. Tineţi cont ce vă spune un călugăr bătrân şi rău: dacă nu vă ţineţi serios de biserică şi de ortodoxie, prăpăd e cu noi. Ne mănâncă vecinii şi străinii şi păgânii.[ ..]
Eu sunt un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare…”
„Priviţi bine ziua de astăzi, căci mâine vom fi mai decăzuţi, mai nepăsători şi mai marginalizaţi. Nu e un îndemn la nepăsare, la a pune mâinile în buzunar şi a fluiera a pagubă. Cred că a venit clipa în care este destul să înţelegi gravitatea situaţiei ca să te salvezi. Totul a venit peste noi ca un vârtej enorm care spulberă totul în cale, care nu mai poate fi oprit. Dar este şi clipa în care să strigi pe Hristos, să cauţi să te salvezi hrănindu-te din „munţii” de istorie şi de cultură ai acestui neam; este acum ziua în care să te hotărăşti că tu nu vrei şi nu poţi fi călcat în picioare de răutatea, de incultura şi de necredinţa ce creşte tot mai mult pe zi ce trece.”(Monahul Paulin-Rugaciuni catre tineri)
Sunt convinsa ca toti stiu ce fac,de la Ierarhi,la Preoti ,la tot cinul monahal si teologi.
Acceptarea tacita si tacerea vinovata,sunt problemele de constiinta cu care vor trai poate pana la sfarsitul vietii.
Cunosc dogme,canoane si invatatura Sfintilor Parinti,dar libertatea alegerii le apartine.
Exista un lant al slabiciunilor,care nu intotdeauna poate fi rupt cu usurinta,fara a crea tulburari ,nu numai sacrificii pe care Preotii pomenitori nu sunt dispusi sa le faca.Au prieteni,relatii (ma refer la Bucuresti si orasele mari ale tarii),nasi, a caror pomenire nu pot,nu vor,sau nici macar nu si-au pus problema sa o faca,facand ascultare de „Inaltul”.
Lamurirea dreptcredinciosilor ortodocsi ramasi in ascultare fata de Parintii Duhovnici este o problema extrem de delicata.Exclud din aceasta categorie persoanele in varsta,bolnave,cele cu multi copii din diverse comune,sate,din diferitele zone ale tarii,situate la distanta fata de Preotii nepomenitori si cea mai dureroasa categorie,tinerii.
Sunt convinsa ca intr-un fel sau altul ,tradarea Ortodoxiei in Creta de catre ierarhii romani a iesit la iveala.
Toata suflarea are deja informatii despre miscarea antiecumenista,dar nu pot lua decizia intrucat nu toata lumea poate sa mearga zeci de km.pentru a ajunge la un paraclis,cu traista in bat.
Sunt pomeniri ale celor adormiti, pe care unii le fac saptamanal,nu?
Existe durerea pentru neparticiparea la Sf.Maslu ,la care unii au fost obisnuiti sa mearga saptamanal la propria biserica sau la o alta din apropiere.
Nu toata lumea poate indura dorul de „acea Biserica”,pe care o aveam ,dar ne-a fost rapita,nu toti sunt pregatiti sa faca pasul.Si apoi mai exista frica de necunoscut si insuficienta pregatire legata de canoane,traditia bisericii,preocuparea de a citi si aprofunda ,care iar spun nu este la indemana oricui.
Aici numai Duhul Sfant ,de Va binevoi,Ii va acoperi cu dulcea Sa Mangaiere,si atunci,nimic nu va mai conta.
Vor intelege totul,si vor urma neabatuti calea spre mantuire,indiferent de sacrificii ,pana la moarte!
Cat despre problema discutiei initiate impotriva sinodului din Creta de catre Preoti,Ieromonahi sau teologi in cadrul catehezelor,intrunirilor,etc.,este eminamente exclusa din start.Cine indrazneste ,zboara.
Cred ca exista o legatura ascunsa si stransa intre canonizarea Sf.Martiri,Mucenici,Marturisitori din temnite si inchisori si tradarea Ortodoxiei in Creta.Stapanii din umbra a caror marionete docile sunt ,au prevazut in planul lor tenebros aceasta legatura.
Ultima dorinta a Cuviosului Justin ,Marturisitorul de M.Petru-Voda,a fost canonizarea Sf.Inchisorilor, care dupa cum se stie, 75% dintre ei, erau legionari!
Unul dintre Marturisitorii din inchisori,vrednicul de pomenire Arh.Ioan Iovan de la Recea-Omul lui Dumnezeu(hirotonit de episcopul de Oradea, Nicolae Popovici)a fost caterisit şi exclus din monahism pe 27 ianuarie 1955.
Parintele Ioan ,un adevărat „cruciat al terorii bolşevice“ şi un martir al credinţei şi legii strămoşeşti,spunea intr-un memoriu adresat Patriarhului Justinian:”Toate hotărârile sunt luate din ordinul unor atei apostaţi sau renegaţi din partid sau guvern […] De ce vindeţi interesele lui Dumnezeu şi ale Bisericii statului ateu pentru interesele menţinerii unui salariu şi renunţaţi la truda de a mărturisicredinţa?”Părintele Ioan apreciază că vedeniile, expresii ale prezenţei Duhului Sfânt, sunt cu putinţă permanent. El ,,simte şi aleargă unde credinţa e vie” Totodată, învinuirea de ,,misticism” adusă acestuia este extrem de imprecisă.
,,Statul, prin Ministerul Cultelor, tolerează pe reprezentanţii săi să întreprindă o prigoană uneori făţişă contra credinţei. De ce, dacă lupta împotriva credinţei se face numai ideologic, sunt pedepsiţi cei ce merg la biserică? Libertatea religioasă ,,se rezumă treptat numai la suflet şi nici în Biserică nu se poate refugia creştinul[…] Dacă este o colaborare între Biserică şi Stat, atunci de ce statul are drepturi nelimitate şi se amestecă grosolan în toate ale Bisericii, iar Bisericii să nu i se îngăduie deplina libertate spre îndeplinirea misiunii sale de sfinţire a sufletelor?”..,Ortodoxia vrem s-o mărturisim nu numai cu inima şi cu buzele, ci la nevoie chiar cu sângele”. În vederea acestui fapt, el cheamă pe ierarhi a se încumeta să rişte ,,până la sânge pentru a-l mărturisi pe Hristos”. Compromisul şi pevederea nu sunt admise: ,,Pactizarea cu lupii duce la risipirea oilor”.In noaptea de 30 martie 1955 sunt arestati părintele Ioan, maica Veronica şi maica Mihaela. În ciuda acestui fapt, soborul nu s-a dezis de stareţă şi de părintele Ioan, adresând memorii Patriarhiei şi autorităţilor în vederea izbăvirii celor trei. Apreciindu-se situaţia ca fiind inadmisibilă, în anul 1956, autorităţile au iniţiat o acţiune de proporţii, la care au participat 220 de ofiţeri de Securitate. Socotite inamice ale poporului, călugăriţele (în total, 318) au fost săltate în noaptea de 14 februarie 1956. Perioada ce a urmat a fost dificilă, de claustrare şi domiciliu forţat pentru port ilicit de uniformă.Chiar dacă ,,Vladimireştiul” va fi zdrobit şi în final, ferecat, invocându-se pretextul ,,conspiraţiei legionare”, cu prilejul cercetărilor ce vizau problema în cauză, organele represive,ajung să aibă conştiinţa vigorii credinţei, dar, îndeosebi, a mănăstirilor.De altfel, părintele Justin Pârvu, recrea într-un articol apărut în revista Atitudini contextul istoric specific şi menţiona importanţa fenomenului Vladimireşti în peisajul orthodox: ,,Noi ştim că Germania avea planul să se extindă în Balcani cu toată forţa lor politică şi economică; tânjeau după petrolul şi grâul din Balcani. În aceste momente grele pentru noi de a ne păstra echilibrul a avut un rol important curentul religios, care a început prin mănăstirea Vladimireşti şi a continuat cu Rugul Aprins şi a avut un efect foarte pozitiv asupra creştinătăţii noastre. În pofida tuturor controverselor, începutul maicii Veronica a fost bun şi prin ea s-a dus mai departe o lucrare; e altceva cum a depasit ea ispitele şi greutăţile de mai târziu”.
A urmat o anchetă dusă la Securitatea din Galaţi. Procesul s-a judecat şi sentinţa de condamnare la moarte, dată în prima instanţă, s-a comutat în condamnare pe viaţă. A executat nouă ani şi jumătate, până în 1964, când au fost amnistiaţi deţinuţii politici.
A trecut prin mai multe penitenciare, îmbolnăvit grav la Galaţi, este dus la Văcăreşti. Şi aici, ca şi la Galaţi, oficia tainic Sfânta Liturghie. Potirul era o cutiuţă de ebonita, iar vinul se aducea în sticluţe de vin tonic. De la Văcăreşti a ajuns la Penitenciarul Jilava, penitenciar de tranzit.
Următorul penitenciar a fost cel din Gherla, cu teribilul său comandant Goiciu. Iar apoi deţinuţii cei mai „periculoşi”, după evenimentele din Ungaria, au fost transferaţi la Aiud,indurand calvarul si tortura,dar stand in zarca cate 7 ore in rugaciune,cu toate degetele degerate.
Sa ne amintim in aceste momente de cumpana si incercare de cuvintele darzului si neinfricatului Marturisitor al lui Hristos,trecut în Împărăţia veşniciei în 2008, pe 17 mai:
„Mâncam foc şi mă gândeam numai la o moarte de mucenic. Doream să mor în genunchi, rugându-mă. A trebuit să trec prin atâtea încercări, ca să-mi dau seama că celula temniţei e tot o chilie călugărească. Ca să fii puternic, trebuie să-L ai pe Dumnezeu alături mereu. În închisoare, mă gândeam în fiecare zi că Dumnezeu închide cheia celulei, nu gardianul. Oriunde te poţi mântui. De aceea zic că tinerii să-şi revizuiască busola conştiinţei, păzind ca îndreptarea lor să fie neabătut spre divinitate. Indiferenţa religioasă a lumii de astăzi e cea mai grea boală – un nou ateism. E ca şi cum ai face cruce pe comunismul vechi. Să nu rătăcim, ajungând în situaţia celui care jos nu vrea, iar sus nu poate. Avem o zestre enormă, aceea de a fi născuţi, şi nu făcuţi creştini. De aici vine şi optimismul meu. Avem o vigoare creştină străbună care ne va ajuta să vedem, în sfârşit, lumina.”
„SUS INIMA, ROMANI!CU HRISTOS INAINTE!NU FITI TIMIZI!”
Ca si mirean ortodox,dar fara studii teologice,este primejdios a te angaja in polemici vatamatoare de suflet , smintitoare,cu Preotii care au studiat teologie,caci aceasta stiinta ,nu se interpreteaza”dupa ureche”,caci altfel te trezesti facand greseli impardonabile,devenind viclean cu venin de aspida pe limba,fata de marii teologi ai veacului XXI,precum,Mitropolitul Serafim de Pireu,Pr. Prof.Emerit Dr.Theodoros Zisis.(am luat exemplele care apar cel mai des in atacurile factiunii schismatice nou aparuta ,de sine-statatoare,care sustine ca sunt singurii „ortodocsi”ramasi pe pamant alaturi de confratii cu aceleasi idealuri,care incearca,infierand proletar pe oricine se abate de la regulile prin care se auto-indreptatesc.)
Sigur nu ar avea atata aplomb,daca nu ar fi incurajati de gruparea bine-cunoscuta Pr.Staicu C.-monahSava-Ieromonah Spiridon.(cei mai cunoscuti liederi ai gruparii schismatice sus mentionate)
Noi ca mireni,avem dreptul si obligatia de a marturisi Adevarul in vremuri ,in care panerezia ecumenista”sta cu regele la masa”,de a ne ingradi de aceasta ciuma raspandita de Ierarhii semnatari ai nefastelor documente de la intalnirea din Kolymbari 2016, conform canonului 15I-II Constantinopol,dar nu avem dreptul de a initia polemici,ba mai mult a-i judeca atat pe cei de care ne-am ingradit,cat mai ales pe cei la a caror pregatire teologica si nu numai, nu vom ajunge niciodata.Cunoaste-te pe tine insuti,si judeca-ti patimile neinfranate, inainte de a cere explicatii viclene,ispitind indelunga rabdare a Sfintiei Sale Parintele Claudiu,Prea Cuviosiei Sale Ieromonah Grigorie si nu in ultimul rand,a dl.teolog,Mihai-Silviu Chirila.
*Cred că „teologia este regina ştiinţelor”. Toată lumea, deci, ar trebui să studieze Teologia. ”
Cu cât avansează, cu atât omul trebuie să fie atent să progreseze deodată şi în cunoaşterea, şi unirea cu Dumnezeu, dar şi în smerenie. Căci dacă omul rămâne orgolios şi primeşte darul, atunci starea sa reală devine mai rea.Există în viaţa spirituală un fel de lege: la început, omul primeşte harul, dar în mod inevitabil îl pierde, fiindcă în momentul în care primeşte harul nu este pregătit să-l păstreze. Altfel spus, Dumnezeu vine în întâmpinarea noastră chiar când suntem adânciţi în păcat. Altfel, nu suntem capabili să continuăm viaţa în Hristos „(Părintele Symeon de la Essex)
(*Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a IV-a, Editura Anastasia, 2004, p. 191)
Intrebarile pe care le pun unii trebuie sa aiba ca scop lamurirea acelora si indemnul lor spre actiune, nu doar ispitirea in van, pentru a ne prinde pe noi in greseala, lucru care nici nu e greu, deoarece suntem oameni, putem gresi, in cazul meu nici intelepciune nu am si nici stiinta de carte teologica pentru a nu gresi. dar cei ce intreaba pentru a se zidi sunt bineveniti sa intrebe.
Cat despre Proiectul de Rezolutie, eu cred ca el se poate numi deja Rezolutie in toata regula, deoarece nu cred ca in actuala configuratie a sinaxei nepomenitorilor se va discuta cat de curand, mai ales ca unii au deraiat deja in diferite grupuscule sectare.
* grupuscule mai curand schismatice decat sectare, desi dupa cat de fanatici si irationali sunt unii care scriu pe siteuri in numele acestor grupuscule nu e gresit sa spunem ca au deja un mental sectar. Dumnezeu sa ii lumineze sa revina la principiile pentru care am inceput aceasta lupta, sintetizate cumva si in acest articol
Intoarcerea lor din ratacirea in care bajbaie,este dificila,intrucat intunericul in care se afla este dens si manipularile le zornaie zilnic in urechi.ca si in cazul mirenilor ramasi alaturi de unii dintre Preotii pomenitori.
Un rol important in trezirea constiintelor ametite, il au conducatorii,care deocamdata nu vor ,nu pot sau nu le mai permite angajamentul parafat,in fata stapanilor din umbra.Ca si in cazul denominatiunilor crestine,o data prins in vartejul lor ametitor,le sunt hranite amagirea de sine,mandria si orgoliul ,astfel incat Harul Duhului Sfant,se indeparteaza ,pierzand astfel,unicul spijin care ii poate ajuta si lumina mintea.
Merita citita lucrarea Pr.Prof. Univ. Dr. Aurel Pavel si Prep. Univ. Dr.Ciprian Iulian Toroczkai(din cadrul catedrei de „Misiologie şi Ecumenism” de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu ),care au lansat o carte
Adevăratul şi falsul ecumenism.Perspective ortodoxe asupra dialogului dintre creştini
Apare cu binecuvântareaÎPS Dr.LAURENŢIU STREZA Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului
Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu 2010.
Ea poate fi citita aici:https://www.scribd.com/document/86174518/Adevaratul-Si-Falsul-Ecumenism
Am rasfoit-o si am ramas extrem de surprinsa vazand capitolul dedicat Parintelui Dumitru Staniloae,considerat de autori alaturi de Parintele Georges Florovsky,ca fiind unul din pionierii ecumenismului,Subiectul este dezbatut pe larg,cartea continand si capitle dedicate Sf.Iustin Popovici si Muntelui Athos..
Ce spun monahii din Sf.Munte Athos:
„„De ce ierarhia ortodoxă tolerează participarea încontinuare la harababura mondială a ereziilor C.M.B., în ciuda încălcăriivădite a Sntelor Canoane celor de Dumnezeu inspirate şi a principiilor eclesiologice fundamentale, prin care se loveşte în însăşi calea mântuitoarea Ortodoxiei?… De ce ierarhia ortodoxă, cel puţin după constatarea consecinţelor periculoase şi cu totul distructive care rezultă din participarea laC.M.B., nu se retrage din el?”…
– decizia unilaterală a Sfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne (8-9 decembrie 1994) de a semna declaraţia de unire pe baza următoarelor false motive: că anatemele îndreptate împotriva ereticilor de Sinoadele Ecumenice au avut la bază lipsa de dragoste, în vreme ce astăzi, când există dragoste, unirea poate fi lesne înfăptuită. Dar „în acest fel se aduce o hulă foarte grea împotriva Duhului Sfânt, sub inspiraţia Căruia au fost luate aceste hotărâri, şi împotriva memoriei sfinte a dumnezeieştilor Părinţi…”.Propune ca autoritatea sinoadelor ecumenice să fie înlocuită de consensul sinoadelor locale; în fine, aprobă organizarea de programe care să facă cunoscute credincioşilor deciziile Comisiei Mixte, fără însă ca toate Bisericile Ortodoxe să se fii pronunţat în prealabil în consens. Comunitatea athonită consideră acest fapt ca fiiind „întristător şi vătămător pentru poporul român evlavios”şi precizează: „Inima noastră se umple de o mâhnire nespusă din pricina acestei decizii a Bisericii Ortodoxe a României”